Din păcate nu am găsit un termen care să mă mulțumească pentru acel frugal fatigue despre care am mai vorbit, de altfel, pe blogul Economisim.
Eu mi-am definit acest fenomen ca un sentiment de oboseală sau de plictiseală vizavi de încercările constante de a trăi într-un anumit buget. Sunt sigură că îți sunt cunoscute afirmații de genul: O viață am, merită să o trăiesc sau Măcar atât merit și eu, care mă trezesc la 6 în fiecare dimineață asociate cu hotărârea de a nu mai îți bate capul cu problema banilor.
Am străbătut și eu asemenea perioade, cu mici nuanțe. Spre deosebire de majoritatea persoanelor, pentru mine acest lucru nu s-a întâmplat la început, ci după ce am cumpărat apartamentul (da, chiar în timp ce scriam pe acest blog) și s-a manifestat un pic diferit.
Am continuat să economisim într-un anumit ritm, destul de departe de cel pe care îl avusesem înainte, dar foarte bun în continuare. Problema era că simțeam că o facem fără convingere și cu multe derapaje (cel puțin față de ce eram obișnuiți). Am mai scris despre acest lucru, sporadic, convinsă fiind că pur și simplu avem nevoie de un pic de spațiu de respirat și de o resetare a priorităților. Până la urmă bifasem una importantă și aveam nevoie de timp pentru a ne regrupa.
A fost un fel de frugal fatigue de mici dimensiuni, ca să spun așa, pentru că realizam că niciodată nu mi-am dorit bani care să se adune, ci mai degrabă liniște, stabilitate… Totul s-a interpus și cu o conjunctură internațională cel puțin ciudată, în care vedeam cum unele bănci pot pur și simplu să cadă și unele state pot impune cetățenilor o sumă de bani la care să aibă acces zilnic, din propriile economii… Plus o chestiune în plan personal care ne-a cam dat peste cap și a avut nevoie de mult efort din partea noastră pentru a trece cumva peste.
Am avut dreptate, lucrurile s-au rezolvat pur și simplu de la sine. A fost o perioadă de care aveam nevoie, probabil că perioada 2012-2013 a fost totuși destul de strictă chiar și pentru noi, s-a contrabalansat totul în perioada următoare. Am avut nevoie și de o resetare a priorităților, am început încet încet să consider mai important pentru a avea o stabilitate financiară nu banii în sine, ci suma abilităților și activelor capabile să te ajute să te descurci cumva mai departe. De aici și ideea concentrării (și pe) veniturile pasive.
Dar o să mai vorbim pe acest subiect cu siguranță. Iată ideile mele despre cum am putea sta departe de această frugal fatigue, sau oboseală de a economisi :).
- Începe încet. Pași de copil – baby steps. Cei mici cam încep din start cu alergatul, dar știm și noi că se lasă cu julituri și plânsete și ajung și ei la concluzia la un moment dat că e mai puțin dureros să reduci viteza (pe la 5-6 ani deja îi vezi mergând, aleargă doar cu scopul precis de a ajunge mai repede într-un anumit loc). 50% din venituri e mult pentru început, chiar și dacă aceste venituri sunt peste medie.
- Ține-te departe de sacrificiile mari și pe perioade îndelungate. Pot fi urmate de perioade în care dărâmi tot ceea ce ai construit. Pentru că, până la urmă, scopul este să construiești o mentalitate și nu să aduni bani sau averi.
- De fapt, ideea este de a avea un anumit stil de viață FĂRĂ a face sacrificii. Să te simți mai bine ieșind într-un parc cu prietenii, sau făcând o pizza în casă, într-o după amiază de sâmbătă, și să o mănânci urmărind un film la TV sau pe laptop, în loc să mergi la film în oraș și să îți cumperi acea pizza. Sau să mergi rar la film, pentru a te întâlni cu cineva, pentru a sărbători ceva… Sunt sigură că înțelegi ideea.
- Permite-ți lucruri care sunt importante pentru tine. Nu mi-a plăcut niciodată să stau pe întuneric în cameră, așa că aprind lumina, chiar și dacă stau la televizor. Îmi place să mă plimb și să-mi beau cafeaua la o terasă din când în când, chiar dacă e de 10 de ori mai scumpă decât cea făcută acasă. Îmi place ciocolata neagră de calitate. Și da, și prăjiturile cu frișcă naturală, care costă de 2-3 ori mai mult decât cele sintetice. Din acelea nici nu iau. Îmi place ananasul și mango și uneori testez fructe pe care nu le-am mâncat vreodată. Costă mai mult decât merele și nu știu dacă au sau nu mai multe vitamine decât acestea, dar nici nu vreau să resimt frugalitatea ca pe zgârcenie. Pot renunța la 100 de alte lucruri care nu mă interesează în mod special.
- Ai răbdare cu tine. Respiră, dacă simți nevoia. Zâmbește 🙂. Când am văzut că nu îmi regăsesc ritmul cu care eram obișnuiți, nu m-am alarmat. Mi-am spus că e o etapă de care aveam nevoie. Pentru că suntem oameni și nu programați de vreo mașinărie.
Tare-s curioasă să văd dacă ți s-a întâmplat și ție și cum ai reușit să depășești o asemenea perioadă:)
Claudia says
Eu nu vad sensul economisirii daca incerci sa faci economie taind de la capitolul calitate.
Oricat e scumpa ar fi o smantana adevarata sau un fruct iarna, ele sunt necesare pentru sanatatea noastra. Si decat sa vrei sa tai din acest buget mai bine iei o pauza luna respectiva si nu mai economisesti 🙂
Zic si eu 🙂
Iulia says
Ei, la partea de calitate a alimentelor nu mi-as pune problema de renuntat, dar se poate merge pe simplitate.
o femeie says
E f. interesant ca ai reactionat doar la mancare – si eu am aceeasi reactie instinctiva cand cineva imi zice de economii. Apoi cerebral si rational gandit am vazut cat de mari economii facui cand renuntai la facturi, la chimicale si cosmetice, la tv, la iesiri scumpe, cadouri, haine scumpe etc . Dupa ani de analiza, eu acuz la mine ce invatai de la mamaia, care a trecut prin foametea crunta din Moldova copilariei si tineretii ei…
Elena fr says
Da, si pentru mine mincarea e importanta.
Dar ma gindeam zilele astea ca multe lucruri sunt legate de mincare, cind iesim la o cafea, la un restaurant, invitam prietenii…totul e cu mincare.
Duminica am iesit la o cafea , iar pe strada respectiva erau deschise magazinele, asa ca ne-am plimbat si am facut cumparaturi de la un magazin bio, am luat ceaiuri de la un magazin de ceaiuri, am cumparat prajituri si piine, am intrat la un magazin de legume si fructe. Si la plecare am luat inca o cafea. Totul a fost legat de mincare.
Iulia says
Cred ca la mine iesirile se soldau cu cele mai mari cheltuieli, apoi cosmeticele si chimicalele, intr-adevar, plus mancarea.
La cadouri inca nu am renuntat (le fac copiilor in general, poate o sa resetez cumva lucrul acesta, inca nu m-am lamurit cum), dar iau in general chestii destul de scumpe in perioada reducerilor, adica mai ieftine.
Facturile in Ro mi se par destul de mici, sau ale mele asa sunt. Cam 350-400 de lei media lor lunara (intretinere, telefoane, electricitate, cablu si net) cu ponderea cea mai mare intretinerea, care e la comun, deci nu prea am cum s-o reduc.
o femeie says
mie mi-a luat ani de zile sa inteleg ca restaurantul nu intra la buget mancare. Se poate manca ieftin si bun fara restaurant, restaurantul intr la bugetul FUN.
Despre facturile romanesti, mai adauga si taxeke bancare, adauga si masina (service, asigurari), taxi, abonament reviste, abonament sala, abonament HBO, abonament clinica medicala privata, pensie privata, asigurare viata etc etc. – pana cand le-am luat la adunat, scris, la puricat si redus, nu am vazut cat de multe sunt la un loc! (in 2009-2010 aveam…peste 1500 la astea).
Elena fr says
De multi ani am hotarit sa nu mai mincam niciodata seara la restaurant, mi se pareau bani aruncati. Deci mincam de prinz, asa ca aici intra la bugetul mincare. In afara de momentul placut petrecut in familie.
Iulia says
Cred ca ale mele sunt puricate deja: taxe bancare spre 0, taxi extrem de rar, masina nu, pe jos cat pot, in rest transport in comun, la asigurari mai am de lucru, adica mi se pare ca am la momentul acesta prea putine – doar de casa si privata, mica, de pensii.
Elena fr says
Sunt de acord cu tot ce ai spus, mi-a placut mult.
o femeie says
well, de nevoie am trecut prin astea. Cand ramasei cu un salariu mediu pe economie, chirie, si credit …
Ce recomand la toti: primul pas e de evaluat facturile.
Exemple:
1. Cu o analiza de 30min si o decizie de alte 30 min am schimbat abonamentele mobil la 4 euro eu si 2 euro sotul, economia pe luna fiind de 9 euro adica peste 100 euro pe an. Adica am muncit 1 ora si economisit 100 euro 😀
2. am analizat unde se consuma maxim curentul in casa ( masina de rufe, calcat, aer conditionat) gestionat atent si redus consumul lunar cu aprox. 30 kw. Cam 100 lei pe an.
3. schimbat factura de curent electric (la recomandarea lui tanti de la ghiseu de la electrica, functie de consum)- economisit aprox. 30 lei pe trimestru, 120 pe an
4. renuntat la tv (30 lei pe luna, 360 lei pe an)
Daca mai aveti si alte facturi in casa , studiati de se pot negocia, schimba, si de ce nu anula.
In rest, am studiat ce arunc. Da, bagatul zilnic a capului in cosul de gunoi poate economisi pe 2 directii: cumparat mai rar/mai putine din produsele alea, dar si dus gunoiul mai rar! (saci de gunoi mai putini, timp, spalat pubela dupa, bureti/carpele de spalat pubela care la asta sunt de unica folosinta etc). Astazi duc gunoiul o data pe saptamana.
Acum ma mut. Incerc sa notez ce arunc (o sa arunc muuulte!!! , de la mobila stricata, jucarii stricate, haine nefolosite, etc).
Andreea says
noi cred ca avem o perioada de frugal fatigue cam la 2-3 luni, cand sincer avem amandoi 0 chef de gatit si spalat vase, indiferent ca in 15 min am putea face o salata sau niste paste.
De fapt, nici nu vreau sa tai momentele astea, nici mersul la cafenea din weekend.
apoi mai e o categorie unde am incercat sa fac economii si nu a iesit deloc bine: la crema de fata si produsele de curatat tenul – aici nu voi mai face rabat, sunt scumpe, dar mult mai scumpe sunt vizitele la dermatolog si tratamentele. tenul meu sensibil nu poate face fata oricarei creme de fata/demachiant, ma umplu de acnee si si moralul meu se duce sub nivelul marii.
Si mai sunt momentele de frugal fatigue cand imi vine sa cumpar acum acum acum bilete de avion sau de tren si sa plecam acum acum acum undeva ,oriunde, o zi, doua, noua. Deocamdata nu am cedat impulsului si incerc sa planific asemenea escapade, cautand oferte pt cate un city break ca sa nu zguduim prea tare bugetul.
Elena fr says
De-aia iesirile la restaurant sunt bune uneori: nu pregatesti nimic, nu pui masa, n-o stringi si nici vase n-ai de spalat, iar timpul cit stai la masa il dedici (pe linga mincat, bineinteles) doar conversatiilor cu ceilalti. Unde mai pui ca in timp ce mincam acasa, ba am uitat sa aducem sarea, ba piperul, ba cite ceva, tot timpul ne ridicam sa mergem pina la bucatarie…si cind am adus chiar totul, pe cineva il deranjeaza usa deschisa…si tot asa.
Sinziana says
Pur si simplu m-am (ne-am) relaxat. Cred ca viata asta este formata din cicluri si perioade, asa ca atat timp cat reusesti sa fii constant in eforturile tale, oricare ar fi obiectivul, micile derapaje sunt acceptabile si chiar dezirabile.
o femeie says
citeam cu ani in urma ceva de psihologie ce argumenta: creierul poate controla o sectiune din viata, dar nu pe toate. Cam la fel si la economisit buget: e imposibil sa umblam prin magazine/restaurante si sa ne abtinem ca NU NU NU.
(eu acum consum tot ce am in frigider)
Anca I. says
La noi oboseala a aparut recent dupa cateva mari realizari (achizitia unui imobil ca investitie si plata tuturor creditelor mai putin cele ipotecare) si s-a manifestat printr-o escapada scumpa la munte (cu copiii). Derapaje mai mici am mai ales la hainele pt copii (mi-e tare drag sa-i vad imbracati frumos desi stiu ca in maxim un an le voi da mai departe). Am „inventat” si o modalitate prin care, indiferent de „oboseala” sau derapaje, tot vom economisi, putin dar sigur – in fiecare vineri ni se muta cate o suma de bani (mica, sa nu o simtim) din conturile curente intr-un cont separat…chiar ma gandesc sa crestem aceasta suma, putin cate putin….
Ana Maria says
Iulia, eu chiar sunt intr-o perioada de genul.. strang bani de cununie si de „saptamana de miere” – daca o sa o mai avem in final – si e tare greu. Trebuie sa ne restrangem destul de mult cu chetuielile si asta pt ca avem de platit restaurantul la 30 persoane si fiind cununie nu ne putem baza pe alti „bani” de la invitati.. De ajutat nu are cine sa ne ajute, ci mai degraba ii ajutam noi pe ai nostri..
Pe de alta parte avem tot felul de cheltuieli neprevazute, sanatate cu cei din familie, botezuri, evenimente care apar si pe care trebuie sa le onoram in per asta… treptat, sper sa ne descurcam cumva, dar am redus in aceasta perioada cheltuielile la minim… e greu totusi..Mai avem si rate.. chiar azi mi-am luat salariul si mi-au ramas f putini bani dupa ce i-am impartit intre cheltuieli si datorii… Categoric veniturile pasive sunt o solutie, sau chiar zona Forex…
Oricum eu am inceput sa pun bani deoparte de 2 luni si inceputul e greu intr-adevar..
Iulia says
Ana, ma bucur pentru voi! Sunt sigura ca o sa le rezolvati pe toate, incet si impreuna. Sanatate si intelegere sa fie, ca restul vin daca exista vointa.
Un singur sfat: grija mare cu acel Forex. E dupa parerea mea loterie pentru majoritatea oamenilor.
Cred ca stii deja: Maria, vanzatoarea care a castigat 50000 de euro peste noapte, NU exista! Sau e una la 10.000 de Marii care si-au pierdut toti banii!
Elena fr says
Nu, nu Forex. Sotul voia sa se bage la asa ceva. A jucat la concursul revistei Capital( day trading) si a cistigat premiu vreo 5mii de euro, care nu erau ai lui, doar cistigurile urmau sa fie ale lui. Si i-a pierdut pe toti in 2 saptamini. Am facut si eu trading fictiv si mi-am dat seama ca totul e complet aleator. N-am facut noi chiar dupa ureche, ci ne-am luat si o carte si am tot studiat, dar mie mi se pare ca Forex-ul e un joc de noroc. Si se pierd sume mari.
Geta says
Pentru noi nu exista frugal fatigue pentru ca nu stringem bani presati de ceva anume . Mergem prin magazine, eu ma uit si „vorbesc” singura … asta imi trebuie neaparat, o cumpar, asta imi trebuie dar nu-i asa o urgenta s.a.m.d. … si doi lei pusi deoparte azi, peste alte trei zile poate pun cinci lei sunt foarte multumita, in timp se stringe o suma frumusica. O femeie a punctat f. bine reducerile la cheltuieli, pe unele le-am aplicat si noi si se aduna lunar destui bani. Nu facem rabat la mincare sub nici o forma, cumparam exact ce ne trebuie sau poate ne face pofta ceva ce n-am mincat de mult sau stim ca acele produse ne sunt necesare sa ne hranim corespunzator nu doar sa umflam burta.
Viorica says
Aproape ca m-am regasit in totalitate in articolul tau. Si noi am resimitit aceasta oboseala de a economisi, dar nu imediat dupa ce am aluat apartamentul ci la un an dupa (cand am terminat cu datoriile pentru el). A fost o luna catastrofala, as zice, am dat bani cu imprumut, am donat ceva, ne-am permis anumite derapaje, cert este ca am reusit foarte putin sa economisim in acea luna. Insa de luna urmatoare ne-am revenit, nu in acelasi ritm, nu mai aveam datorii, avem un apartament al nostru, avem trei copii de crescut, deci nu avem loc de caderi si frustrari. Cert este ca acum la doi ani si un pic am reusit sa ne luam si o masina mai buna (nu am avut deloc masina auto pana acum), si sa avem si ceva banuti pusi deoparte.
De acum urmeaza sa economisim pentru casuta de la tara, dar totul intr-un ritm normal(de fap economisirea a avut la noi mereu un ritm normal, mai putin anul in care am avut datorii), si fara a ne atasa bolnavicios de lucruri, bani si chiar oameni. Spun si de oameni, pentru ca si acesti pleaca la un moment de printre noi, iar viata trebuie sa continue. E greu sa accepti pierderea, fie ea bani, lucruri materiale, dar mai ales oameni dragi, dar e si mai grea deznadejdea, frustrarea, deprimarea creata de aceste situatii.
Una peste alta, e foarte important sa ne adaptam din mers, sa trecem cu curaj peste toate si sa stim cine suntem si catre ce tindem, nu ce avem!
Iulia says
Ce frumos ai spus, Viorica… E tare grea partea cu atasatul de oameni, chiar daca trebuie sa iti dau dreptate si in aceasta privinta.
Viorica says
Am vorbit din experienta, Iulia, o exeperienta dureroasa dar si pedagogica: pierderea tatalui. In fata mortii devenim neputinciosi si ne reconsideram principiile dupa care ne ghidam in viata!
Iulia says
M-am gandit ca era vorba despre cineva apropiat. Condoleante! Oricat de dureros este, nu prea avem de ales decat sa mergem mai departe…