Am citit de curand cateva articole pe acest subiect, pe scurt, am inteles ca exista persoane care la un moment dat experimenteaza un sentiment de oboseala sau de plictiseala vizavi de incercarile constante de a trai intr-un anumit buget. Probabil ca exista un soi de frustrare vizavi de toata aceasta poveste.
Am incercat sa ma uit inapoi si sa vad daca asta mi se intampla si mie, pentru ca inconstient trebuie sa fi avut si asemenea episoade. Din cate imi dau eu seama, asta nu s-a intamplat – nu pentru ca as fi eu deosebita de altii, ci pentru ca in general am incercat sa merg in ritmul meu, sa ma adaptez si la familia noastra de 2 (pentru ca mi se pare foarte normal sa gandim diferit) si sa ne permitem din cand in cand si mici excese controlate.
Acum, foarte sincer marturisesc ca uneori (e adevarat ca nu se intampla adesea asta) risipesc bani. Fara regrete, fara sa ma uit in urma. Pentru ca inainte aveam regrete vizavi de asta, am infiintat un mic fond de „fun” (sau distractie) pe care il putem folosi asa cum ne dorim. Evident, acesta nu e indispensabil, asa ca atunci cand s-a terminat, s-a terminat. Insa lucrurile s-au echilibrat intre timp si acest lucru nu prea ni se mai intampla.
La inceput il puneam separat, vedeam banii respectivi – acum nu prea mai am nevoie de asta. Dar faza in care aveam plicul cu banii de „distractie” a fost o etapa obligatorie. De fapt, sistemul cu plicuri, despre care am vorbit la un moment dat, a fost pentru mine extraordinar de util: puneam la inceputul lunii banii necesari fiecarei categorii, si acestia erau banii. Restul ramaneau in cont si nu ma atingeam de ei. Cam intr-un an cred de folosire a lui, m-am disciplinat si am reusit sa identific si ce sume ne-ar fi necesare in fiecare categorie pentru a nu face permutari dintr-un plic in altul, si a ne ajunge banii fara a fi frustrati in vreun fel, fara a risipi in acelasi timp.
Revenind la „frugal fatigue”, aceasta apare dupa o perioada in care chiar traiesti frugal – nu are cum sa ti se intample dupa 2 saptamani, atunci inseamna ca pur si simplu ai incercat sa faci modificari dramatice stilului tau de viata si e bine sa revizuiesti totul, ca sa nu renunti de tot.
Daca ajungi la momentul acela, cred eu ca cel mai bine este sa incerci sa iti permiti niste derapaje… Eu cel putin asa voi face. Pana la urma, nimeni nu este perfect. Important este ca mereu sa facem tot ceea ce ne sta in putere.
Voua vi s-a intamplat sa va spuneti: Gata, nu mai vreau sa aud de economii si economisire, vreau sa am si sa cheltui mai multi bani, nu ma intereseaza sa socotesc cat am cheltuit si cat mai am de cheltuit? Cum ati mers mai departe?
Roxana says
Mie mi s-a intamplat. Si ai dreptate, apare atunci cand pentru o scurta perioada de timp faci schimbari dramatice. Noi nu am renuntat la economisire pentru ca aveam o motivatie mare: voiam sa terminam cu ratele la banca, asa ca un an am incercat sa stragem cat de mult putem, sa ne achitam datoria. Cu vreo doua luni inainte de sfarsitul perioadei ne-am zis: gata, nu mai vrem sa mai auzim de economii, ne continuam viata normal,ne cumparam tot ce ne dorim, daca mai raman bani bine, daca nu la fel. Asta a durat vreo jumatate de an, apoi am revenit la economisire, dar de data asta intr-un mod mult mai relaxat. Acum motivatia e contul ce creste lunar. E placut sentimentul sa vezi ca ai o suma pe care te poti baza.
Mihaela Damaceanu says
Da, mi s-a intamplat. De fapt, chiar trec a treia oara in viata printr-o perioada de derapaj financiar. De celelalte ori, nu le-am depasit decat cu disciplina. La fel trebuie sa fie si acum. Nu am auzit despre conceptul de frugality fatigue desi l-am simtit. Vezi cum in limba engleza sunt mai multe nuantari dar si definitii si concepte? Nu s-a definit in limba romana „oboseala de a trai frugal”. Cum ai spus si tu, simti aceasta oboseala, deraiezi si apoi revii pe drumul corect, daca esti om cu mintea la locul ei. Dar nici sa iti para rau nu are prea mult sens, caci important este sa mentii drumul ;i sa nu il abandonezi. De altfel, Leo Babauta chiar recomanda in toate articolele lui legate de formarea unui nou obicei, sa te premiezi la fiecare etapa parcursa, din drumul propus. Daca nu ti-ai propus un premiu, ceea ce ar fi bine, poti considera acest derapaj ca fiind premierea care se face, intr-un fel singura.
Iulia says
Roxana, asa este. Ceea ce cred ca am uitat sa mentionez este exact aceasta reintoarcere la stilul de viata precedent, odata ce ti-ai facut „damblalele” cum spunea bunica mea :).
Mihaela, la un moment dat am scris un post in care spuneam ca uneori imi este greu, pentru ca nu gasesc echivalente romanesti in vocabularul nostru… de economisire. Chiar cred ca e o lectie pe care abia acum o invatam noi, ca popor. A fost perioada dinainte de Revolutie, cand nu prea exista cine stie ce cult al banilor, pentru ca toata lumea nu stia cum sa faca provizii mai multe cand apuca, nu conta de ce, apoi au fost niste ani in care abia ne dumiream ce si cum si au coincis si cu acea inflatie puternica, pe urma a venit perioada de… inflorire. Si abia acum experimentam o criza, cu tot ceea ce presupune ea. Inclusiv cu nevoia de a strange un ban deoparte, ca nu se stie.
Mihaela Dămăceanu says
Asa este Iulia. Am fost destul de incercati ca popor si nici acum nu ne-am dezmeticit prea bine. Noi am invatat totul pe propria noastra piele si cu mintea de acum, multe greseli nu le-am repeta. Cand au inceput sa creasca preturile caselor, odata cu boomul creditarii, ni se parea ca nu poate sa fie decat asa, crestere continua. Daca la inceput ne-a fost destul de greu sa ne obisnuim cu creditele, neinvatati fiind, pana prin 2009 foarte multi dintre noi am sfarsit prin a apela la cel putin un credit. Celor care au cumparat pe varfuri de pret le este acum foarte greu. Cunosc cateva cazuri, chiar tragice. Daca aveam un pic mai multa educatie financiara, poate nu se ajungea la astfel de situatii. Dar de unde sa fi avut informatiile de acum? Macar de acum inaite, daca am fi mai prudenti si am incerca sa ne informam mai mult, tot ar fi un castig.
In acest context, exercitiul economisirii are un rol foarte important, caci nu degeaba se spune „cat ai atata cheltuiesti” Aici trebuie sa intervina educatia, caci de fapt, niciodata nu trebuie sa cheltuiesti tot ce ai.
Sa nu mai vorbim de faptul ca sistemul de pensii(nu numai la noi) ridica niste mari semne de intrebare si este posibil ca generatia noastra sa nu mai aiba parte nici macar de amaritele de pensii, care sunt acum.
Iulia S. says
Mihaela, ai foarte mare dreptate! Nu trece zi in care sa nu multumesc pentru ca am avut destula minte sa nu facem un credit in perioada de boom – ca noi cam atunci ne faceam calcule in sensul asta. Si eu cunosc cazuri, unul dintre ele la limita limitelor, cu familia mutata la niste rude indepartate si suportand umilinte greu de imaginat, apartamentul inchiriat si cea mai mare parte a veniturilor mergand catre completarea ratelor (adica, ei au rata aproape 4000 de lei, primesc 1500 de lei din chirie si restul completeaza din salarii). Nu isi pot permite sa mearga la parinti in provincie, pentru ca nu ar avea cei 2500 de lei de completat…. Ii admir sincer pentru ca si-au pastrat sanatatea mintala in conditiile astea.
Eu cred ca astea au fost niste etape prin care trebuia sa trecem. Probabil ca generatiile care vin or sa inteleaga chiar mai bine ca noi.
Cu pensia nici eu nu stiu inca ce vom face… E o perioada indelungata, in care se pot intampla extrem de multe. Eu ma gandesc la o mica gospodarie la tara, in apropiere de un oras totusi – pentru ca in acea perioada ai nevoie de ingrijiri medicale pe care nu le poti avea la tara – un fond de rezerva destul de consistent, si optimism mult si credinta ca totul va fi bine.
Mihaela Dămăceanu says
Asa este! Si eu am credite si trec acum printr-o perioada dificila, dar din fericire, sunt suportabile, facute in 2004 pentru casa. Atunci a fost un moment chiar bun, dar nu am eu un merit deosebit in asta si nici nu se datoreaza lecturilor mele, ci unei conjuncturi favorabile.. Oricum am facut si eu niste miscari nu prea bune financiar in ultima vreme, insa se pot descurca mai usor. Pentru cei in situatia relatata de tine, este intr-adevar foarte greu, la fel si cazurile la care ma refeream eu.
Despre pensie si noi aveam astfel de idei la un moment dat si ne vom mai gandi la acest lucru. Nu sunt fatalista, doar ca va trebui sa ne gandim din timp la aceste lucruri, pentru a fi pregatiti, atat cat depinde de noi. Pe langa economii, probabil trebuie sa invatam si sa investim. Si planul unei casute la tara trebuie chibzuit din timp si pregatit. Ca sa inchei cu o gluma, sotul meu ma tachineaza des ca sunt foarte tare la teorie. Cu drag!
iulia says
Am trecut si eu prin asta. Nu cred ca am fost chiar asa de drastica si mi-am zis nu mai economisesc deloc, dar am hotarat sa nu ne mai refuzam ceea ce ne place cel mai mult in viata, sa calatorim. Anul trecut a fost un astfel de an in care fiecare euro era contorizat la maxim si fiecare mica placere programata. Am fost frustrata si am realizat ca stilul asta de viata, frugalist la maxim, nu ni se potriveste. Asa ca am devenit mai relaxata. Nu am renuntat la lista de cumparaturi, la meniul saptamanal, la gatitul exclusiv in casa sau la pusul deoparte a unei mici sume „pentru zile mai negre”. Nu fac asta din obligatie, ci din pura placere. Fac lista pt ca imi place sa fiu organizata si sa stiu ca am toate ingredientele necesare cand vreau sa gatesc ceva si gatesc in casa pentru ca imi place sa stiu ce mananc si sa am siguranta ca e cat mai proaspat posibil. Iar economisirea banilor imi creaza confort psihic, stiind ca am o suma pe care sa ma bazez la nevoie. La ce am renuntat de buna voie si chiar imi face placere sa stiu ca renunt pentru ca vreau si nu pentru ca sunt nevoita, este impulsul de a-mi cumpara haine de proasta calitate – gen comenzi 3Suisses sau LaRedoute. Prefer 2 perechi de pantaloni de foarte buna calitate, in loc de 5 facute in China pe 50 de centi si vandute aici cu 20 de Euro.
Una peste alta, frugalismul asta se invata, insa cu siguranta cu pasi marunti. Si mai cred ca e o decizie pe care e bine sa ti-o asumi pe viata. Daca o faci pt o perioada de timp, nu prea ai sanse sa reusesti. E efectul yo-yo ca si in cazul curelor de slabire. Cand ajungi unde ti-ai dorit, zici gata pot reveni la stilul de viata anterior. Insa nu faci decat sa ajungi de unde ai plecat.
Ghindaa says
Hmm! Frugalitate sau nu, in ultimele doua saptamani am cheltuit pe tot felul de chestii care nu erau in plan:scaune, lustra, mici chestii la bucatarie, acum incep si cheltuielile pt scoala fetii, gen rechizite, etc. In general nu dau banii pe te miri ce, dar ideea de supapa ma echilibreaza.