Evolutie

Ce rost are să pun 50 sau 100 de lei deoparte? Înseamnă atât de puțin, și chiar dacă îi adaugi în fiecare lună 50 sau 100 sau 150 de lei, pentru că mai mult nu pot, pe termen lung rezultatele tot mici sunt…

Într-o lume în care suntem obișnuiți doar cu faptele ieșite din comun și asaltați din toate părțile cu ele – de la emisiuni TV care prezintă oameni extraordinari cu acțiuni extraordinare, și până la impresia generală de pe Facebook – că toți fac ceva deosebit… suta mea de lei, fie ea și adunată zi de zi, lună de lună, fie ea și mărită ca valoare pe măsură ce veniturile sau determinarea mea cresc, rămâne o picătură într-un ocean, care nu va fi niciodată ceva ieșit din comun.

În schimb, vecinul care tocmai și-a cumpărat un Ferrari, verișorul despre care mama mi-a povestit că, uite, are doar 24 de ani și a reușit să facă un credit și să-și ia o garsonieră (da, poate că era mai bine să aștepte un pic și să strângă mai mult, poate să se gândească la un apartament, pentru că o garsonieră e greu de schimbat când ai deja rate la ea și eventual au apărut și copiii) sau chiar amica din copilărie care pune poze pe Facebook în colțuri exotice ale lumii… toți fac lucruri ieșite din comun, pe care ți le dorești și tu și care clar nu se pot realiza cu o banală sută de lei…

Și atunci revii la întrebarea: ce rost are?

Două aspecte în legătură cu lucrurile extraordinare făcute de ce din jurul nostru:

• pe Facebook, sunt sigură că știi acest lucru deja, lucrurile pot fi departe de realitate,
• dacă toată lumea ar fi extraordinară și ar face lucruri din sfera extraordinarului… ar trebui să redefinim termenul, sinonim momentan cu neobișnuit, nemaipomenit, formidabil, excepțional. Cum poate fi neobișnuit sau nemaipomenit un lucru pe care îl reușesc toți?

Știu că suta ta sau a mea de lei, privită în acest context, nu înseamnă nimic, fie ea și adunată lună de lună…

Totuși, îndrăznesc să spun că această adunare lună de lună ar trebui să fie pentru fiecare dintre noi parte a unui banal cotidian, ar trebui să fim învățați la școală sau de către părinți acasă sau să avem cumva în conștiință lucrul acesta, că așa cum plătim facturi și asigurări pe veniturile noastre (inclusiv impozitul și celelalte obligatorii) ar trebui să învățăm să păstrăm o parte, o mică parte, pentru noi.

Pentru viitor, pentru a învăța să o creștem, pentru a putea să spunem da oportunităților care în viață apar pentru toți.

Suta asta de lei nu mi se pare neapărat despre siguranță. În viață trebuie ca fiecare dintre noi să accepte că există o doză bună de nesiguranță și să învețe să trăiască cu ea.

Suta asta de lei e despre acțiune în primul rând.

Acțiunea, acest lucru miraculos

În timp ce mă pregăteam pentru facultate, am avut un hop de trecut. Pentru că-mi doream să merg la filologie, eseurile erau un fel de laitmotiv al existenței mele. Mă simțeam uneori un fel de fabrică de eseuri și aveam senzația că gata, nu mai pot, de unde atâtea idei de găsit și cuvinte de scris…

M-am plâns profesoarei cu care făceam pregătire la engleză în acel moment, cea căreia îi sunt recunoscătoare și astăzi pentru multe lucruri – dincolo de engleză, mi-a repetat oră de oră că am o capacitate fantastică de a învăța, dar și de a înțelege și a sintetiza informațiile primite. Mi-a repetat până ce am început să o cred și după ce am fost convinsă de acest lucru :).

Când nu știi ce să mai scrii sau spui, e important să nu stai pe un scaun și să te gândești la nesfârșit la acest lucru. Ridică-te, fă ceva. Orice. Ieși și plimbă-te, vorbește cu cineva despre ceea ce te preocupă… chiar nu are importanță ce faci, importantă e acțiunea.

Așa am început să mă plimb și ideile păreau că-și găseau cumva drumul către mine…

Acțiunea este cea care ne conduce către progres, către mai mult.

Cu toții găsim suta de lei mică și banală și ne dorim mult, mult mai mult. Dar pentru că acel mai mult nu e reprezentat de o banală sută de lei, nu suntem dispuși să facem nici acest minim gest… să economisim 100 de lei.

Suta aceasta de lei, dincolo de orice, înseamnă că acționăm, că facem ceva pentru noi. De multe ori credem că acțiunea este efectul motivării, dar în realitate ea poate fi o cauză. Atunci când faci lucruri, găsești și soluții pentru mai departe, ești motivat să continui, să experimentezi lucruri noi…

Faci ceva – în acest caz stabilești o sumă de bani lunară pe care să o economisești – și apoi acest gest simplu, devenit obicei, e cel care te ghidează mai departe: către investiții, bani în plus și orice altceva consideri că este mai mult pentru tine.

Despre asta e de fapt această sută de lei, care e drept că valorează destul de puțin în ziua de azi…

Sau poate că nu – Citește și articolul despre Ce poți face cu 100 de lei

Și o recomandare de carte. Este despre obiceiuri de fac, care nu sunt altceva decât acțiuni pe care le facem zi de zi și care ajung să ne definească :).

La mulți ani, 2020!

Am intrat într-un an nou, într-un nou deceniu…

Zilele acestea mi-am amintit de Revelionul de acum 20 de ani, când intram într-un nou mileniu și lucrurile stăteau atât de diferit față de ziua de astăzi. Eu am petrecut acel Revelion în București – primul meu Rev aici, de altfel, alături de sora mea, micuță pe atunci, și de câțiva colegi din cămin. Am fost în centru la miezul nopții, uimiți cu toții de artificiile și spectacolul care nu semăna cu nimic din ceea ce văzusem până atunci.

Eram în facultate și anul 2000 marca finalul unei perioade destul de grele din punct de vedere economic pentru România. Totuși, îmi amintesc speranța cu care priveam cu toții viitorul și convingerea că o să ne fie bine, că anii care urmau vor aduce lucruri frumoase pentru toți.

Eram tineri, optimiști și încrezători.

Cred că la momentul acela aș fi scris un pic diferit Manifestul acesta de optimism, dar ideea ar fi fost aceeași: să învățăm să ne bucurăm de ce avem, să fim recunoscători pentru ce avem.

Așadar…

• Am început un nou an, avem 365+1 (că e an bisect 2020!) șanse de a o lua de la capăt, de a învăța ceva nou, de a dărui, a ne bucura și a învăța să facem lucrurile mai bine,
• Să nu uităm nici în acest an de micile bucurii – ele sunt mereu în jurul nostru și e important să deschidem ochii larg, pentru a le observa,
• Orele lungi lucrate la serviciu și perioadele deseori stresante înseamnă un job pe care tu l-ai ales la un moment dat. Stă în puterea ta să rămâi sau să pleci (aici te ajută un fond de rezervă pe care sper că îl ai deja – dacă nu, cred că nu există moment mai bun pentru a începe să îl aduni),
• Pierderea jobului poate fi o șansă pentru un nou început. Descoperi atunci uneori că îți dorești să lucrezi într-un domeniu nou, că ai șansa să cunoști alți oameni, că pauzele dintre joburi pot fi benefice, dacă privești lucrurile din perspectiva corectă,
• Micile certuri cu cei apropiați vor trece, problemele ni se vor părea în timp mai mici, important este însă să facem un efort pentru a nu spune cuvinte care dor și care pot rămâne peste timp ca o umbră între noi și o persoană la care ținem,
• Facturile pe care strângem uneori din dinţi când le plătim sunt pentru că, spre deosebire de milioane de oameni de pe această lume, avem un acoperiș deasupra capului. Chirie sau locuință personală :),
• Un zâmbet e mereu prețios – bucură-te atunci când îl primești, dăruiește-l de câte ori ai ocazia, chiar dacă oamenii din jur nu sunt mereu prietenoși și dornici să te ajute,
• Dezordinea din casa ta, vasele multe care se adună în chiuvetă sau mâinile de pe geamuri sunt doar dovada faptului că trăim alături de o familie frumoasă sau am avut oameni dragi în vizita. Miruna povestește aici superb despre spălatul ăsta al vaselor, mai ales de Sărbători. Eu de când scriu manifestul acesta de început de an, mărturisesc că mi-am schimbat, de asemenea, perspectiva asupra îndeletnicirilor casnice. Ce bine e când ai după cine strânge, ce bine e când e lume la masă și veselie în casă 🙂

Și un citat de pe Facebook, nu am reușit să identific autorul: The happiest people in life are the givers, not the takers.

Eu mi-am propus să fac lucrurile mai simplu în acest an. E o temă constantă a ultimilor ani, am citit despre ea (a, cred că totul a început cu cărțile lui Loreau, cu Magia ordinii și apoi cu Bucuria ordinii), am scris despre ea – dar important e să pun și în practică totul. O fac de fapt, de multă vreme, din punct de vedere al lucrurilor am ajuns la un echilibru pe care mi-l doream. DAR a rămas zona profesională, au rămas multe activități care îmi consumă inutil energia de care am nevoie pentru altele. Aș vrea să trec dincolo de lucruri cu partea de simplificare… Dar despre asta o să mai povestim pe blog…

Eu îți doresc un 2020 exact cum ți-l dorești tu! Și îți mulțumesc. Blogul acesta mi-a adus, de-a lungul timpului, mai mult decât orice alt proiect personal, iar acest lucru s-a întâmplat odată cu fiecare cititor!

Copil fiind, am crescut cu obsesia perfecțiunii. A lucrurilor făcute 100% bine, sau deloc. Singura notă acceptabilă era 10. Pe care o și luam, de cele mai multe ori. Un 9 era o tragedie, chiar și într-o clasă foarte bună, cu o învățătoare extrem de severă. Un 9 însemna o virgulă. Sau un punct pe care uitam să îl pun, fie și la matematică. Un 9 însemna un mic rateu. Un lucru pe care nu îl făceam așa cum trebuie.

Un 9 însemna că nu mă descurcasem suficient de bine. Că trebuia să mai muncesc.

Un 9 mă descuraja uneori atât de tare, încât aproape că nu îmi venea să mă mai apuc de teme data viitoare.

Ani de zile am considerat un lucru bun acest perfecționism cu care am crescut.

Privind înapoi însă, realizez că nu a fost cea mai bună idee.

Nu regret disciplina cu care am fost obișnuită de mică, sau faptul că am crescut cu ideea că trebuie să fiu bună în ceea ce fac.

Dar regret orele lungi petrecute pentru a nu lua notă (prea) mică la matematică. Sau la fizică. Sau la chimie. În condițiile în care era evident, cel puțin pentru mine, că nu mă interesau câtuși de puțin aceste materii.

Da, știu cât e aria cercului… dar nimeni nu m-ar întreba pe mine asta. Iulia Stancu, absolventă de filologie. Nici măcar dacă aș candida la vreo funcție în stat, lucru extem de puțin probabil :).

Toate orele acelea le putea folosi pentru a fi mai bună în ceea ce îmi plăcea să fac, în meseria pentru care mă pregăteam.

Mai regret toate lucrurile pe care nu le-am făcut de teamă că nu le-aș face suficient de bine. Când eram copil nu aveam de ales. Temele mi le făceam și a doua zi, cu tot nodul în gât datorat insuccesului meu. Acelui 9 de care povesteam.

Am ajuns la momentul în care realizez că regretele astea nu mă ajută. La fel cum nici perfecțiunea nu o face.

Realizez că am început să economisesc în momentul în care am înțeles că e super tare să salvezi la final de lună 15% din venituri, chiar și atunci când ți-ai propus 25%. În niște ani am urcat procentele și sumele, fără frustrări. Am învățat și să investesc economiile astea.

Realizez că ceea ce livrez clienților e super mișto, chiar dacă am în continuare momente în care țin un proiect prea mult. Pentru că mi se pare că are încă nevoie de ajustări. Pentru că nu-mi place suficient.

Realizez că aș putea face mult mai multe dacă aș fi mai puțin exigentă cu mine, că perfecționismul ăsta îmi pune piedici în continuare.

Realizez că ce-mi propun să fac constant, nu neapărat perfect, îmi iese. Că așteptările mici îmi aduc deseori bucurie. Pentru că fac lucruri, mă mișc într-o direcție, depășesc ceea ce mi-am propus.

Ăsta nu e un manifest pentru mediocritate. E un manifest pentru blândețe. Cu noi.

Pentru a înțelege că, de multe ori, 80% e suficient pentru a fi super ok. Important e să facm acel 80%.

Perfecțiunea e pentru Dumnezeu, spunea mamaia mea. Tu doar fă-ți treaba cât de bine poți.

Tu ce părere ai?

E normal să-ți dorești mai mult. Și o să abordez aici partea financiară, pentru că până la urmă, deși foarte bine remarca una dintre cele mai bune prietene ale mele, sunt departe de a fi o ființă materialistă, acesta e specificul blogului Economisim, a cărui autoare sunt.

Da, e normal să vrei mai mult. E normal să îți stabilești obiective financiare în viață și da, pot fi și îndrăznețe și poți și să le realizezi.

O casă mai frumoasă. O calificare suplimentară – un curs pentru a urca în carieră sau pur și simplu pentru tine. Condiții mai bune – poate o centrală termică, niște geamuri noi și mai bine izolante, poate schimbarea decorului… Modernizarea grădinii. Un upgrade la locuință, în conformitate cu numărul (poate) mai mare de membri ai familiei. Un aragaz nou. Mai adaugă și tu aici 🙂

Toate acestea eu le-aș încadra în lucruri care ne sunt necesare pentru a trăi mai bine. Nu sunt toate de bază, pentru unii dintre noi vor fi nevoi, iar pentru alții dorințe, unii nu vom considera că merită efortul, iar alții nu vom scuti niciun efort… Suntem diferiți, iar planurile le vom face în funcție de ceea ce suntem.

În orice tabără ești, toate acestea e bine să fie realizate conform unui plan, având în spate obiective financiare bine definite.

Și poți să îți dorești chiar mai mult.

Cărți sau cursuri pentru a aprofunda un domeniu. Vacanțe, pentru a descoperi lumea. Un abonament la o sală de sport, sau la o serie de evenimente, care te ajută să atingi te menții în formă, dar și să îți faci prieteni noi și să schimbi idei cu persoane cu preocupări asemănătoare.

Ultimul model de laptop. Un smartphone. Un aparat foto performant. Un storcător de fructe sau un blender pentru bucătărie care să îți ușureze munca. O rochiță de firmă, care să îți vină impecabil.

Acestea nu mai sunt necesități de bază, dar poate că te ajută. Sau îți aduc o reală bucurie. Sau te fac să te simți mai sigur/ă pe tine.

De această dată nu o să-ți vorbesc despre balanță și cât de important este să determini dinainte dacă ai sau nu nevoie de lucrul respectiv, sau dacă acesta va merita un mic efort din partea ta prin prisma a ceea ce îți va aduce.

Voi presupune că lucrul respectiv a trecut deja de acest filtru, pentru că tu mă citești deja de ceva timp și știi că nu e sănătos să cumpărăm orice vedem prin rafturile magazinelor.

Îți dorești așadar ceva. Sau pur și simplu o sumă de lucruri ce intră sub cupola acestui mai mult. Un ceva pentru care ai pur și simplu nevoie de mai mulți bani.

Dacă îți dorești cu adevărat, nu rămâne la stadiul de dorință. Cel mai trist mi se pare când aud oameni spunând:

• Dacă aș fi avut bani, aș fi făcut o facultate…
• Dacă aș fi avut bani, mi-aș fi luat chestia x sau y….
• Dacă aș fi avut bani…

Cele trei soluții pentru obiectivele tale financiare

Când îți dorești mai mult, așadar, de cele mai multe ori este și o componentă financiară la mijloc. Odată cu vacanța visată, sau cu renovarea apartamentului, sau cu orice upgrade al stilului de viață actual pe care îl dorești, apare și obiectivul financiar: ai nevoie de un buget pentru ceea ce îți trebuie.

Dacă nu vezi lucrurile așa și le faci la întâmplare cumva, împrumutându-te sau atunci când ai șansa unor bani în plus, vei rămâne, cel mai probabil, în această cursă a lui „ce bine-ar fi fost să am bani” sau „dacă aș fi avut eu mai mult…”.

Pentru aceasta ai trei variante:

1. Scazi cheltuielile pe care le ai, analizând atent pentru a vedea dacă nu cumva poți optimiza lucrurile, și poți face mai mult chiar cu veniturile de care dispui,
2. Suplimentezi veniturile, fie prin identificarea unor noi resurse – și am scris aici un articol complet despre cum poți identifica resurse suplimentare de venit, fie pur și simplu cerând o mărire de salariu sau găsind un job mai bine plătit. Investițiile, odată ce înveți mai multe despre ele, pot fi o sursă minunată de venituri suplimentare,
3. Combini variantele de mai sus.

Cel mai important însă e să nu rămâi la stadiul de dorință, ci să acționezi. Dacă tu consideri că ceva e suficient de important pentru tine încât să merite un efort, fă-l.

Și mai important poate este să îți faci un plan, pe termen mai scurt sau mai lung, scrie pe hârtie de ce ai nevoie pentru a ajunge în punctul respectiv, ce poți face, identifică resursele, depune un efort serios în direcția respectivă.

Nu, lucrurile nu li se întâmplă în viață celor norocoși, ci mai degrabă celor care depun eforturi într-o direcție sau alta. Norocul e doar o sumă de oportunități care apar pe parcurs și pe care le vezi foarte bine atunci când te concentrezi într-o direcție.

Când ai obiective bine definite – financiare, de viață, lucrurile încep să meargă în direcția potrivită.

Nu lăsa lucrurile să treacă pe lângă tine!

Învață însă și să fii selectiv/ă, educă-te pentru a-ți dori lucruri cu adevărat importante, gândește-te mereu că în spatele oricărui lucru care costă bani stau de fapt ore bune de muncă…