Cred că au trecut doi sau trei ani de atunci. Eram la o conferință despre bani și viitor, în care cel care vorbea făcea o scurtă trecere în revistă a posibilităților actuale de a economisi și investi: bănci, fonduri mutuale, acțiuni, imobiliare…
Discuția ajunsese la bănci, cel mai sigur mijloc de a-ți plasa banii, dar și cu posibilitățile cele mai mici de a câștiga ceva dintr-un asemenea plasament. Speaker-ul (parcă sună ciudat vorbitorul, nu-o așa?) tocmai ne explica faptul că, dacă acorzi un pic de timp și atenție subiectului, poți încă să găsești variante atractive chiar și la bănci.
O doamnă din sală s-a ridicat în acel moment și a început să vorbească:
Eu nu sunt de acord cu băncile, acțiunile, fondurile mutuale. Ce se va întâmpla cu banii noștri dacă băncile se vor prăbuși? Nu mai vorbesc de celelalte forme de așa-zise investiții…
Răspunsul celui aflat la microfon mi-a plăcut:
Dacă acest lucru se va întâmpla – și nu zic că nu o să se întâmple, deși șansele nu sunt foarte mari – atunci cu siguranță că vom face parte dintr-o realitate nouă și vom fi nevoiți să ne adaptăm la ea.
I-am dat dreptate persoanei. Oricând se poate întâmpla ceva care să ne întoarcă pe dos, iar scenarii financiare catastrofale am tot citit de atunci. Am și văzut întâmplându-se, e drept că parțial sau doar pentru o perioadă de timp și doar în anumite țări.
Ceea ce este mai important, m-am gândit în acel moment, este să nu dezvolți un atașament față de ceea ce ai și să fii mai degrabă preocupat de ceea ce ești și poți face.
Zilele acestea am dat de un citat care mi-a întărit credința, deși aparent fără mare legătură cu cele scrise mai sus. Îi aparține lui Eric Hoffer, a cărui carte a și fost tradusă în română, având un titlu care pe mine cel puțin nu m-ar face să o cumpăr la prima vedere:
“In times of change, learners inherit the earth, while the learned find themselves beautifully equipped to deal with a world that no longer exists.”
Mi-am dat seama în momentul în care l-am citit că voi fi în regulă. Indiferent de ce schimbări se vor petrece, voi învăța cumva să mă adaptez la ele.
De altfel, societatea se schimbă câte un pic în fiecare zi, imperceptibil pentru noi. Dacă însă mă gândesc la mine acum 15 ani sau poate un pic mai mult, când îmi sunam părinții cu fise de un leu sau cu bip de la vreo colegă ce avea deja celular și nu îl întrebam pe Domnul Google în legătură cu orice nelămurire aveam (și acum zâmbesc gândindu-mă cum luam la rând ușile colegilor de cămin atunci când trebuia să merg într-un loc nou, poate știa cineva cu ce autobuze pot ajunge)… realizez că schimbarea există inevitabil.
Cu toții ne temem de schimbările bruște, e adevărat, dar cred că ar trebui mai degrabă să ne dezvoltăm gradul de adaptabilitate și capacitatea de învățare. Alternative nu prea aveam. Schimbările majore nu depind deloc de noi.
Mihaela Damaceanu says
Ca tot ai zis de telefoanele catre parinti din vremea studentiei, mi-ai amintit si mie cum dupa fiecare examen, mergeam direct la Palatul telefoanelor, unde stateam cate o ora la coada ca sa putem suna acasa sa ne anuntam parintii ce am facut la examen. Asta se intampla in 84-89. Duminica m-a intrebat Mihnea cand mi-am luat primul telefon mobil. I-am spus ca prin 98-2000 si a ramas cu gura cascata cand a auzit ca abia atunci au aparut(cativa ani inainte, dar nu mai stiu exact)
Iulia says
La noi se vedea deja progresul, nu mai era asa de greu sa tii legatura, dar nici foarte usor. Acum ne panicam si daca nu stim 30 de minute de cineva, pentru ca nu raspunde la telefon si nu suna inapoi…
Cand am fost in prima tabara, 10 zile, am sunat acasa o singura data, iar intre timp au fost inundatii mari in zona respectiva, se chinuiau parintii sa sune la inspectoratul scolar pentru a afla noutati.
o femeie says
si in 1994 faceam la fel la palatul telefoanelor din Iasi.
In 2003 avui primul mobil.
o femeie says
Ca o mica remarca, stiu ca economia romaneasca are nevoie de investitii, dar…. piata bancara si fondurilor de investitii romanesti nu mi se pare stabila si de incredere. Cum acestea sunt investitii pe termen mediu ( pt urmatorii 5-10 ani), am o retinere in a-mi pune economiile in asa ceva asa ca raman la investitiile clasice, pe termen lung ( pensii private, imobiliare).
Iulia says
Belgia nu ti se pare atractiva din acest punct de vedere? Am vazut ca in general pe Romania te concentrezi…
Imobiliarele raman cred cele mai solide investitii (nici ele sigure 100%). Eu nu mi-am pierdut increderea in piata bancara, dar nici nu e la cote maxime, ca sa spun asa. Te cam lovesti de banci sau de fonduri, mai ales cand aduni pentru o anumita investitie mai mare, ca doar nu o sa tii banii in casa.
Un lucru pe care mamaia mi-a spus sa nu il uit niciodata este cum au cumparat ei sau niste rude (nu mai stiu povestea exact) cu monede din aur de se dadeau la nunta, pe care le-au ascuns bine atunci cand a venit stabilizarea, toate bunurile tuturor au fost confiscate si banii nu au valorat nimic.
Initial nu se putea face nimic cu aurul acela, dar dupa cativa ani si-a recapatat valoarea si cu monedele adunate de o fata modesta la o nunta obisnuita au cumparat teren pe care au facut casa.
iuliaBe says
si acum am vazut de imobiliare – zici ca nu sunt sigure 100%….Eu zic dca depinde…. Pt piata din Ro poate ca nu, pt alte piete unde cererea e foarte ridicata si unde exista crestere graduala constanta (si a existat chiar si in 2008) imob sunt o investitie sigura; cum tot vb cu „o femeie” pamantul este o resursa limitata, nu e ca la unitatile de fond sa fie emis la de cerere;
Iulia says
Mie imobiliarele mi se par clar cea mai sigura varianta, dar si aici pot aparea surprize – o zona care si-a pierdut atractivitatea, un bloc mai vechi care cine stie ce pateste, o schimbare climatica importanta care conduce la imposibilitatea de a recolta o suprafata, o schimbare de regim care decide ca nu ai dreptul sa detii decat X metri patrati de locuinta…
Sunt scenarii ipotetice, dar nu in totalitate SF, sunt lucruri care s-au intamplat.
Ideea mea e ca nimic nu e controlabil 100%, important e sa ne adaptam la ele, daca se intampla.
iuliaBe says
schimbarea, oricare ar fi ea si pe orice plan s-ar intampla, presupune iesirea din zona de confort; daca se face brusc, produce frustrari si/sau anxietate, daca se face gradual, este naturala
si eu ma gandesc adesea cum se putea trai inainte fara dl Google sau Youtube, si tot eu imi raspund – foarte bine :); cred ca la fel se intrebau cei care au trait trecerea de la lumanare la electriciate sau de la cal la masina; asta se numeste evolutie si cred ca suntem norocosi (partial) ca traim in vremurile astea
si ca sa raspund eu pana o face „O femeie” piata din Be e o piata matura, exista foarte multe legi care te protejeaza si tot sistemul financiar si bancar e mult mai transparent ca in Ro; nu isi permit „sa se joace” pt ca ar plati scump si la propriu si la figurat; de asemenea, oamenii aici au traditie in economisit si investit, dovada ca lucrurile sunt asezate; spre ex. exista o banca in care actionarul principal e statul ceea ce o face mult mai de incredere decat altele; se fac foarte multe campanii de informare despre produsele de investitii si riscurile asociate etc
Iulia says
Cam din motivele acestea sunt suprinsa si eu de alegerea Romaniei… o asteptam sa raspunda 🙂
Bogdan says
Din perspectiva investitorului mic/mediu in Belgia nu se merita sa investesti decat in Immeuble de rapport. Acesta e de fapt un fel de mini bloculet de 2-3 etaje care contine mai multe apartamente/studiouri, dar in general sub 5-6 la numar. Ideal e sa fie luat nerenovat si sa fie transformat in camere de camin (sa nu mai platesti taxe pe chirie). Totusi, sa cumperi un immeuble de rapport costa ceva.
Atlfel in belgia 4-5% e un considerat un randament brut bun. Si asta nu-i tot. In Belgia, in functie de zona platesti 12.5% sau 10% din pretul achizitionarii pe drept de inregistrare. plus notar, plus alte acte etc. Rezulta ca ajungi sa platesti 115% pe imobil. A da, am uitat, in belgia ai si impozit :). In romania impozitul pe imobil e o gluma. P.S. randamentul brut de 4-5% din be e calculat fara taxe de inreg si notariale.
De asemenea in Belgia trebuie sa stii sa jonglezi cu chiria. Daca inchiriezi un apartament mobilat, poti cere chirie mai mare dar esti taxat crunt pe mobila. Exista work-around, dar ca idee.
Pe de alta parte in Romania se poate atinge un randament brut de 7%. Sau cel putin se atingea pana acum 1-2 luni cand lumea (si preturile) au luat-o razna rau.
iuliaBe says
ca faci point direct pe piata imobiliara….aici piata creste de la an la an cu 2.5% in general; in anumite zone cu si mai mult; si e o piata stabila, nu e ca in Ro ca intr-o perid sa ajunga la 7% cum zici tu si in alta sa fii pe minus; de cand sunt aici si din ce vb cu colegii piata imob nu s-a dus in jos nici macar cu 0.5% a fost mereu pe plus; plus chiriile care sunt mari (in fct de zona normal) te pot ajuta sa iti acoperi rata cu foarte mare usurinta; poti plati si 5% sau 6% ca drepturi de intregistrare 🙂 daca stii ce si unde sa cauti:) bani care deobicei se recupereaza la vanzare 🙂 nu e ca sunt bani pierduti 🙂 un ap care val 200 mii anul asta, va costa cel putin 215.000 in 3 ani; nu mai fac calcule acum dar clar per total esti pe plus…..
ca ex rap la piata din Ro -ap nostru in Buc daca l-am fi vandut in perioada de bum 2007-2009 val cam 150.000 (e in zona ultra-centrala); anul trecut cand l-am evaluat era in jur de 80.000 :))) in cel mai optimist caz posibil….
nu mai zic de faptul ca investirea intr-un ap aici, mi-ar aduce la momentul retragerii din viata profesionala un venit mai mult decat decent, poate eventual cat cel cat mi-ar aduce chiria de pe vreo 3-4 ap in Ro si asta in orase mari, in zone super-centrale :)))
de asemenea, avantajele sunt consistente si depinde in ce calitate faci achizitia ca pers fizica sau juridica 🙂
Bogdan says
Nu poti plati 5% sau 6% decat cu anumite conditii. Una din ele este sa iti pui domiciliul acolo. De asemenea reducerea se aplica doar pt primii 160.000 euro, respectiv 150.000 euro in fctie de aglomeratia zonei. In Bxl e diferit, iti ofera primii 60-75000 neimpozitabili daca te incadrezi.
Eu vorbeam din perspectiva unui investitor care, evident, nu poate face asta.
o femeie says
Bogdan, fii atent : regimul de 60 -75 mii neimpozabili e pe toata belgia, nu doar Bruxelles, si e DOAR la achizitionarea primului imobil.
Pe langa taxa de 12.5% ( 10% la flamanzi) de achizitionare exista taxe notariale si ipotecare – ajunge la 15 -16%. Cand un aprt. costa de la 200 mii in sus, 15% inseamna … mult. Cacalau.
Mai exista si zone si imobile cu taxe mai mici, 5%-6% revenu de registrement dar tot la prima achizitie. Stai ca la imobilul nou aceasta taxa se numeste TVA si e 21%. Am vizitat 3 case cu taxe mici si 2 aprt. noi cu TVA gras.
Partea cu domiciul in imobilul achizitionat si deducerea merge la prima locuinta – la celelalte nu mai e nicio reducere ( din cele mentionate mai sus), dar nimic nimic adica … actele ajung la 15-16% in plus pe care banca ii cere sa ii am si la o revanzare nu sunt recuperati . Ei bine in conditiile astea randamentul la investitia imobiliara2 scade simtitor ( adica la 3% in Bruxelles, si asta fara calculat impozit pe chirie si fara cheltuielile impuse de amenajari exterioare si efort, si fara estimari de perioade nelocuite). In plus pretul Bruxelleslului scqde ( pe zona centrala a scazut cu 25%, cifre date de Latour&Petit, Century21, confirmate de notari). Si ma uit acum cum caut chirias de 2 sapt si… nimic – si chiria e mica si la gura de metrou!
In paralel eu compar cu garsoniera mea din bucuresti cu chirie 100 euro ( adica la juma din pretul pietei) si are randament de 4%, si nu fac nimic pt! ( chiriasa se ocupa de tot, de aceea i-am si lasat pretul jos). Daca ar fi sa ma ocup de ea as scoate un randament dublu.
Adica banii pe care i-as da pe actele de achizitionare imobil2 ca investitie in Be ( plus credit pe 25 ani) as putea achiziona garsoniera2 in Bucuresti si inchiriat. In plus piata imobiliara acum in Bucuresti e jos si mai mult nu cred ca o sa mai scada.
Si un randament si mai bun se scoate din pamant arabil si dat in arenda ( un ha arabil e aprox. 3-4 mii, arenda e cam 150 euro pe an, mai e si subventia de aprox. 150 euro, adica randamentul ajunge spre 8-9%) – mai mare decat la investitii.
Whatever, caut o idee de investitii pe termen mediu, articolele de specialitate recomanda fondurile de investitii pt asta, eu inca nu le inteleg, dar inca o gars. in Bucuresti inteleg asa de bine … :))).
Bogdan says
o femeie, nu am avut intentia de a sustine investitiile imobiliare in belgia in detrimentul romaniei. Daca asta s-a inteles inseamna ca sunt un foarte slab comunicator 🙂
Si eu prefer romania. Am mai multe ap. inchiriate in bucuresti si cateva ha de teren arabil inchiriate iar randamentele sunt duble fata de belgia. Asta desi ma concentrez numai in zone scumpe, astfel si in perioade de criza nu am o zi apartamentele goale.
Ca un side note, m-a durut putin sufletul cand ai zis ca inchiriezi o garsoniera cu 50% sub pretul pietei. Un apartament dat in property management te costa aprox 10% + un numar de telefon al unui instalator | om bun la toate dat direct chiriasului 🙂
o femeie says
Bogdan, eu am explicat argumentele mele, nu vin contra ale tale, ci cele care le stiu. Solutiile mele nu sunt cele mai bune, ci ceea ce am gasit/studiat/calculat. Din gama: drumul cunoscut e cel mai sigur.
E drept ca nici nu am cautat o firma de property management si nici instalator si om bun la toate. Le ai din Bucuresti? Ni le recomanzi? (In rest, chiriasa imi sta de 7 ani acolo, nu am avut nicio problema cu ea, de aceea am ales sa las chiria mai jos).
Imi dau seama ca … eu nu sunt buna pt high risk, si caut investitii low risk.
Luca Dezmir says
Felicitari pentru articol 🙂
Iulia says
Multumesc frumos! 🙂
fiordaliso says
Oho, in studentia mea, la inceputul anilor 90, ai mei nu aveau telefon fix. Ma vedeau cand ajungeam vinerea acasa si era ok, acum daca ma suna si nu raspund intra in fibrilatie…
Mi-am amintit de ultimii ani inainte de 89, cand se demolau case, am cunoscut mai multi oameni in varsta care au murit in cateva saptamani dupa demolarea casei, desi erau sanatosi. nu au putut accepta schimbarea si pierderea casei de care erau atasati emotional. Genul „aici am trait toata viata si aici vreau sa mor”.
Nu am auzit de asa ceva in anii inflatiei, cand unii au pierdut bani de o casa. Cumva, au suportat mai usor pierderea banilor decat a lucrurilor materiale.
Geta says
E infiorator sa te vezi de azi pe miine in strada fara casa in care ai investit bani si speranta ! Eu am o cunostinta care a pierdut apartamentul de 3 camere pentru ca a fost absoluta nevoie sa-l vinda acum vreo 20 de ani … nici pina in ziua de azi n-a reusit sa cumpere macar unul mai mic sau o garsoniera, sta cu chirie pe unde apuca.
Iulia says
Da, sunt de acord cu tine. E cumplit sa ti se intample asta…
fiordaliso says
Eu vorbeam despre epoca sistematizarii, nu au ramas in strada, au primit apartamente si o diferenta de bani. E normal sa suferi, dar e preferabil sa supravietuiesti. Si casa parintilor mei avea autorizatie de construire provizorie, pe 30 de ani parca, numai asa au primit desi era teren intravilan si casa in toata regula. Dupa ce trecea perioada respectiva putea fi demolata, si despagubirea nu era obligatorie.
Iulia says
Bunicii mei erau pe lista de demolare pentru 1990… Sunt convinsa ca nu ar fi trait pana la 82 de ani fiecare daca ar fi ajuns intr-un apartament mic de bloc, dupa ce o viata intreaga au stat printre plante si animale, chiar daca nu ar fi ramas in strada.
Paula says
Schimbari au tot existat de-a lungul secolelor. Din punct de vedere tehnologic schimbarile majore au aparut in ultimii 15 ani … neoi le-am trait … si acum imi aduc aminte ca in primul an de facultate o colega avea PC si eu, desi teoretic facusem putina informatica intr-un an de liceu, nu stiam sa deschid PC. Stateam in fata lui si imi era frica sa nu apas pe butonul gresit sau sa il stric … De telefon ce sa zic … la fel … primul mobil spre sfarsitul primului an de facultate … asa cum zici si tu, beep-uri de pe telefoanele colegilor sau discutii de la telefoanele publice, moderne atunci, ca nu trebuia sa mergi in incinta postei si cineva sa iti faca legatura si alte 20 de persoane care asteapta la rand sa iti asculte discutiile 🙂 Ce vremuri … Da, s-au schimbat multe si se vor mai schimba, dar ne vom adapta, treptat, la fiecare din schimbari, atat cele pozitive cat si cele negative 🙂