De fiecare data cand am incercat sa explic cuiva care se descurca greu sau foarte greu cu banii, ca oricine poate sa faca economii sau macar sa gaseasca o balanta intre venituri si cheltuieli, pentru a nu se imprumuta de la un salariu la altul, am fost privita cu reticenta. Banii sunt si asa putini sau foarte putini, nu se poate.
In urma cu aproximativ 6 luni am luat o decizie oarecum riscanta pentru echilibrul financiar al familiei noastre, acceptand un post foarte prost platit, insa cu mult timp la dispozitie si cu angajamentul din partea mea ca voi folosi acel timp pe de o parte pentru a gasi cele mai bune solutii de economisire a banilor, si in acelasi timp pentru mici proiecte personale care urmau sa imi aduca si ele un venit. Mi-ar placea ca in timp sa imi pot permite sa raman exclusiv pe cont propriu, insa realizez ca am mult de munca pana la punctul acela.
In urma cu doua saptamani, cand am facut bilantul financiar al ultimelor 3 luni (fac asta la fiecare trimestru si va sfatuiesc sa o faceti si voi), am realizat o data in plus ca nu neaparat veniturile mari si bonusurile importante te duc la realizarea obiectivelor pe care ti le propui, ci constanta si urmarea directiei stabilite dinainte.
Evident ca nu iti poti propune aceleasi obiective cand venitul familiei este, sa spunem, de 5000 de lei, si cand acesta este de 2000 de lei. Dar o familie care castiga 2000 de lei si isi propune sa economiseasca 100 de lei pe luna, va reusi la finele anului, daca evident „proiectul” va fi un succes:
- sa aiba 1200 de lei de rezerva
- sa nu aiba datorii in plus (din surplus economisim, evident, dar nu din surplusul care ne ramane dupa ce am cheltuit pe ce ne-a taiat capul, ci inca din ziua cand primim bani trebuie sa punem separat suma pe care ne dorim sa o economisim)
- sa aiba sentimentul acela ca se poate, ca la o adica se poate si cu mai putin si, de ce nu, poate chiar sa mareasca suma economisita cu, sa spunem, 50 de lei lunar
In acelasi timp, familia cu 5000 de lei venit (si de ce sa nu spunem ca in Bucuresti venitul acesta nu este neobisnuit pentru 2 persoane) posibil sa nu aiba nimic in plus, ba chiar sa aiba si ceva datorii pe cardul de credit.
Diferenta dintre cele doua familii? 3000 de lei lunar in favoarea primei familii, dar obiective, perseverenta si rabdare din partea celei de-a doua. Evident ca in momentul in care prima familie va ajunge sa constientizeze importanta balantei financiare, va avea un avantaj clar. Problema este ca un procent urias de oameni nu realizeaza acest lucru.
Iar eu continui sa insist sa incepeti. Sa faceti un pas cat de mic, si primul obiectiv absolut rezonabil mi se pare 5% din venituri. Din orice venit intra in casa, pus deoparte, ca si cum ati avea o factura in plus. Intra in fondul de rezerva pana cand acesta ajunge la suma cu care credeti ca va puteti descurca timp de o luna daca ramaneti fara job, si dupa ce aveti suma asta indreptati-va cu acelasi procent sau chiar mai mare daca suportati, catre plata datoriilor marunte (carduri de credit, imprumuturi de nevoi personale). Incet, dar sigur, anii trec si odata cu ei veti vedea schimbarile.
claudia says
Iulia,. iti citesc blogul zilnic, chiar de 2-3 ori/zi intru sa vad daca ai mai postat ceva. am luat o decizie doarece desi ne incadram in cei cu venituri 2000 pe luna, nu aveam nici 100 deoparte, exact cum scrii tu. asa ca am luat o cutie, am sigilat-o bine bine cu scotch si am facut taietura cat sa intre hartiile, am hotarat sa pun in ea lunar 500 de lei. Poate pare mult insa luna asta a functionat desi a fost si Pastele. Am renuntat la o pereche de blugi ptr ca mai aveam 3 in stare f buna, am renuntat la cola, sotul nu mai fumeaza ci si-a luat tigara electronica, asa ca, avem deja 500. am si un carnetel ptr cutie in care scriu in fiecare luna cati bani pun. insa eu strang bani ptr constructia unei case, de asta ne-am si hotarat sa strangem cureaua mai tare.
Iulia says
Claudia, ma bucur foarte mult pentru tine! Mi se pare si mie un pic indraznet obiectivul de 500 de lei pe luna, insa nu imposibil. Sfatul meu este sa te concentrezi pe protejarea a ceea ce ai deja (la inceput cel putin vor aparea poate momente in care cutia respectiva sa te tenteze) si pe adaugarea lunar a 500 de lei in plus. Daca intr-o luna nu poti (ma gandesc ca se apropie si perioada concediilor), e bine sa iti impui si o suma minima, gen 50 sau 100 de lei, dar tot sa adaugi ceva si atunci. Iti tin pumnii si te mai astept sa imi spui cum te descurci.
Dana says
Draga Iulia,
Hrisos a inviat!
Si eu sunt pe punctul de a face aceeasi miscare, respectiv un post mai prost platit versus timp liber. Timp liber pe care sa il folosesc pentru cei doi copii ai mei, familia mea, dar si pentru mine. Nu am fost niciodata obisnuita cu cheltuieli extravagante si sunt convinsa ca mai mult timp liber te ajuta sa te organizezi mai bine ca gospodina, sa economisesti gatind mai mult pentru familia ta, facand conserve, mici reparatii de imbracaminte, sau de ce nu- croitorie, etc.
Blogul tau ma ajuta sa vad ca mai sunt si oameni pentru care „brand”-ul şi cantitatea nu inseamna totul, ci CALITATEA VIETII şi a timpului petrecut cu cei dragi!
Multumesc.
Iulia says
Adevarat a inviat!
Dana, eu cred ca este un pas foarte bun, iar in cazul familiilor cu copii este chiar indicat. Vei vedea cat de multe se economisesc cu tot ceea ce ai enumerat tu. Trebuie un pic de efort de organizare, sunt si lucruri la care trebuie sa renunti, si inainte de pasul asta foarte mult ar ajuta niste rezerve mai consistente.
Eu nu am apelat la ele, nu stiu cum se face ca atunci cand mi se imputineaza resursele gasesc mereu un nou contract, sau macar primesc cateva texte sau un alt mic task de facut si revin pe linia de plutire. Cred ca si cineva acolo sus ma iubeste, insa nici tie un back up din acesta nu ti-ar strica (adica sa te gandesti daca nu stii/poti face ceva pentru care oamenii ar fi dispusi sa plateasca).
Roxana says
Iulia, noi am constatat pe pielea noastra ca nu conteaza suma de bani care iti intra in casa daca nu esti educat sa o cheltui cu cap. Pana in urma cu 2 ani, nu am reusit sa strangem niciun banut, cu toate ca venitul nostru era mult mai mare decat 5000. Insa intr-o zi, ne-am ambitionat sa ne lichidam creditul la banca. Am facut niste calcule si ne-am acordat un termen limita si uite asa fix intr-un an am reusit sa ne achitam creditul de 20000 de euro, fara sa facem un efort prea mare. Chiar daca am ramas fara datorii, noi am continuat sa strangem aceeasi suma in fiecare luna, de data asta erau banii nostri. Suntem foarte mandri cand vedem cat am reusit sa adunam, acum ne putem face planuri pentru a construi o casa. Intre timp si venitul a crescut, deci suma economisita s-a dublat si ea. Noi punem deoparte 50 % din venit.
Iulia S. says
Asa este, Roxana. Primul lucru este sa vrei. Sunt foarte multe familii care castiga bine, insa nu isi propun sa economiseasca si evident ca nu reusesc sa o faca.
Noi momentan nu putem pune deoparte 50% din venit, pentru ca nu prea am reusi sa acoperim mare lucru din cheltuieli cu suma aceasta. Sper eu ca in niste luni, cand mai recuperez eu, sa facem lucrul acesta. Am avut perioade lungi in care am reusit si noi sa punem jumatate din venit, insa. Depinde foarte mult de cat castigi, de-asta o reevaluare periodica se impune. La 5000 venit, poti pune jumatate, la 7000 chiar mai mult… La 2-3000 e extraordinar daca reusesti 25 la suta, si tot asa.
Dar oricum castigat este cel care face lucrul acesta constant, chiar si 5% e un inceput. Eu stiu ce spun cand tot bat toba cu fondul de rezerva: cine a strans ban pe ban 5% din salariu timp de 12 luni e capabil sa faca mult mai multe.
cristina says
„Mi-ar placea ca in timp sa imi pot permite sa raman exclusiv pe cont propriu, insa realizez ca am mult de munca pana la punctul acela.”
Asta mi-a placut cel mai mult din articolul tau. In primul rand creaza senzatia ca stii ce anume sa faci pentru asta, ca esti pe acel drum si ca depui toate eforturile ca sa-ti realizezi visul. Munca sustinuta nu e o corvoada, daca stii de ce o faci si daca o faci pentru a-ti fi mai bine.
In al doilea rand te face sa pari (si cred ca si esti) o tipa pozitiva si foarte echilibrata, ceea ce e destul de rar in ziua de azi. Aduci o raza de speranta.
Iulia says
Cristina, eu am un plan in sensul acesta, sper sa se si realizeze in timp. Totul depinde evident de munca mea, insa si conjunctura poate sa aiba ceva de spus in ecuatia asta. Deocamdata ma ocup de bifat „milestones” si ma bucur pentru fiecare pas inainte.
Eu sunt intr-adevar o persoana foarte echilibrata (bine, am si un „calcai al lui Ahile” – nu prea reusesc sa scap de kilogramele in plus), asa cred si eu si asa imi spun si cei care ma cunosc personal.
arakelian says
cred ca totul tine de organizare si te respectarea planurilor. Punct. 10%pus deoparte este fezabil pt toata lumea. Analiza pe fiecare ban dat; „sigur am nevoie???” iar este suficienta.
Corina says
Totul tine de planificare si organizare. La mine e mai simplu pentru ca mancarea o am asigurata din curte si gradina in proportie de 90% dar tot am un fisier excel cu planificari lunare, lista de „dorinte”, cheltuieli „musai” sau „relative” si un card (pentru alocatia copilului ca are dobanda buna la economisire) pentru economii. Un alt mijloc de economisire e „facutul in casa” de la mancare, conserve, micile decoratiuni pana la tricotaje sau chiar croitorie.
Anul asta suntem incantati ca suntem abia in luna aprilie si „lista de dorinte” pe anul asta e bifata mai mult de jumatate. Dorintele fiind investitii in casa si curte…
A. says
5% Functioneaza si pt noi deocamdata, insa desi e un procent mic, eu consider si un succes faptul ca nu ma mai imprumut de la luna la luna, ca ma organizez sa fiu sigura ca imi raman si bani de mici distractii si ca reusesc sa iau lunar cate ceva pt casa. Desi acum stam in chirie, mi-am propus anul acesta sa incep sa iau lucruri necesare pt cand vom avea casa noastra (nu mobila, desigur). Asa ca pana acum am reusit sa iau tacamuri, farfurii, cani in set complet, masa, etc, iar asta pt mine este un succes: este tot un fel de economisire, pt ca banii nu se duc pe ceva in vant, ci pe ceva de care ne vom folosi poate o viata.
arakelian says
comment nou, dupa jumatate de an.
Cu acel minim de 10% pus deoparte am reusit sa acoper datoriile.
Acum pun deoparte 20%. Mai mult de atat devine greu, ar trebui sa facem economii exagerate, si mi-e frica sa nu dam in cealalta extrema.
Asa cum au spus toate pers. aici, totul tine de planning si organizare.
Iulia says
Arakelian – ma bucur mult ca ai reusit sa acoperi datoriile, e cel mai important!
In ceea ce priveste suma, aceasta trebuie ajustata obligatoriu in functie de ce ai nevoie si de venituri. Trebuie sa existe o balanta in toate.
arakelian says
coment dupa inca un an. Venitul e acelasi, cheltuielile au crescut ( terapie pt fetita). Daca la inceput imi impusesem sa pun 10%, deoparte, si apoi am urcat la 20%, in ultima perioada am scazut la 15%. Nu e un esec, e in continuare o reusita!