Povesteam într-una din aceste zile la o cafea cu priena mea C. și mi-am adus aminte de un plan pe care îl aveam la terminarea facultății, pe care nu l-am materializat niciodată, de a îi ruga pe părinții mei să mă susțină în continuare pentru 3 ani, timp în care socotisem eu că aș fi adunat suma necesară achiziționării unei garsoniere decente în București.
Dacă privesc totul cu ochii de astăzi, nu știu de unde mi-a venit o astfel de idee. Eram o cheltuitoare pe atunci, nu reușeam să am nici măcar un leu simbolic înainte de a primi banii următori. Poate se dădea în mine lupta aceea între convingerile mele și cele cu care am crescut, încă predominante, nu știu :).
Cert este că nu am găsit susținere pentru această idee, aparent nebunească.
Și mai adevărat este, dacă privesc totul la rece, că puteam să fac acest lucru și fără susținerea părinților mei, dar nu am avut suficient de multă voință și poate că nici nu a fost nimeni care să îmi arate ȘI această cale, foarte aproape de fapt de ceea ce propuneam eu.
O să încerc să reconstitui totul, cu amintirile vagi pe care le am despre această perioadă.
Părinții mei mi-au trimis în ultimul an de facultate lunar echivalentul a 50 de dolari pe lună (era extrem de puțin chiar și atunci, dar cam atât își puteau permite să cheltuiască).
Eu m-am angajat cu echivalentul a 200 de dolari, iar garsoniera pe care o visam pe atunci era în jur de 4000 de dolari. O garsonieră decentă, la metrou, de 35 de metri pătrați. Un start excelent pentru un tânăr, spun eu. FĂRĂ niciun fel de credit.
Un calcul simplu arată că aș fi strâns cei 4000 de dolari necesari în mai puțin de 2 ani.
Planul nu era ușor, știu că mă gândisem la mai multe, inclusiv la faptul că aveam nevoie de haine, prețurile creșteau și altele erau nevoile unei salariate, așa că pusesem 3 ani intervalul de timp necesar. Urma, de asemenea, să stau în această perioadă la cămin (primul an și jumătate îl aveam asigurat datorită masterului, pe urmă trebuia să mă descurc cumva, dar soluții erau).
Cum puteam totuși să economisesc bani în aceste condiții?
Peste ani și cu mintea de acum, realizez că faptul că părinții mei nu s-au arătat încântați de idee a funcționat de fapt ca o scuză pentru mine. Altcineva era de vină, nu găsisem susținere din partea familiei, așa că puteam să îmi cheltui liniștită toți banii de care dispuneam. Adevărul era însă la mijloc, mai aveau și ei destule probleme, încă un copil de crescut, plus că nu erau foarte pricepuți în gestionarea banilor – nici acum nu sunt. Privind peste timp, îi înțeleg foarte bine, în contextul dat.
Ce plan de economisire puteam avea?
E foarte simplu: puteam să pun deoparte 100 de euro pe lună, jumătate din banii câștigați, iar în 3-4 ani aș fi avut acea garsonieră! Urma să trăiesc cu cealaltă sută, adică dublu față de cât aveam în facultate și o sumă OK la ora aceea pentru o singură persoană. Aveam totuși 23 de ani și o mulțime de nevoi.
Cu mintea de acum ar fi fost 2 ani și jumătate, bunica mea avea ceva bani strânși și sunt sigură că ar fi contribuit, la fel și părinții mei, care nu aveam economii, dar pe care dacă eram hotărâtă cu siguranță că i-aș fi putut face să mai îmi „scape” câte ceva, care putea de asemenea să meargă spre economii.
Nu am făcut acest lucru, mai mult decât atât am cheltuit tot ce aveam și m-am împrumutat constant pentru a acoperi tot felul de chestii de care eram sigură că am nevoie.
Erau cu totul alte timpuri și alte prețuri, recunosc, astăzi lucrurile stau total diferit. Mai mult, dacă nu mă grăbeam, prețurile ar fi crescut foarte mult și economiile mele ar fi valorat mai puțin. Era așadar necesar ca proiectul meu să fie finalizat în maxim 2 ani, ulterior prețurile au luat-o foarte mult în sus.
Nu e sănătos să regreți, dar realizez că aș fi avut un avans imens dacă făceam lucrul acela atunci.
Să iei decizii, să faci greșeli, să te împiedici și să te ridici, iar apoi să mergi mai departe – toate acestea înseamnă că faci ceva, mergi mai departe, experimentezi și nu pot decât să te împingă înainte. Dacă privesc în urmă, nu regret lucrurile pe care le-am făcut prost, îmi pare însă rău de cele pe care nu le-am făcut deloc.
Astăzi prețurile sunt mai mari, dar și stabilitatea și predictibilitatea e un pic mai mare.
Scopul articolului meu însă e altul, acela de a vă face să înțelegeți pe voi, cei care sunteți la început de viață profesională, că viața voastră va fi complet diferită dacă alegeți să faceți ACUM un anumit sacrificiu.
Sau pe părinții care citesc aceste rânduri, știu că sunt mulți. Copiii voștri vor ajunge în această ipostază peste 5, 10, 15 ani. Deschideți-le ochii în această direcție, lucrurile vor sta diferit pentru ei și poate că nu vor ajunge să muncească pentru bănci! Să le folosească pentru a-și crește o afacere, pentru a progresa, da, dar nu să muncească o viață pentru o rată la casă.
Noi, românii, nu avem o educație în acest sens, dar nimic nu este pierdut, atâta timp cât ne dorim acest lucru. Ceea ce nu am făcut ieri putem face astăzi, iar ceea ce nu am reușit noi vor reuși generațiile viitoare, dacă le oferim exemplul nostru.
Cred că un start bun este acela în care te gândești să economisești un procent din ceea ce ai câștigat încă de la primul câștig. La primul job sau poate mai devreme, pentru că au și copiii de la un moment dat niște sume la dispoziție. Și să te gândești și la pașii următori, la ce vei face cu banii respectivi.
Elena fr says
Foarte bine ai spus, Iulia. Eu as fi putut face multe, dar n-am facut. Acum, asa cum zici, incerc sa le deschid ochii copiilor. Fiul meu student se intretine din solda ( scoala lui are un statut militar) si de luna trecuta isi pune o suma deoparte lunar. Vad ca-i foarte econom: se ofera benevol la diverse evenimente de pe campus , iar la sfirsit pleaca cu provizii de mincare din care maninca 2-3 zile.
Acum citiva ani cind imi spunea ca scopul lui e sa aiba o slujba unde sa cistige multi bani, noi ca parinti eram oripilati . Dar incep sa cred ca nu-i chiar o idee rea.
De fapt acum incep sa-i vad altfel pe multi oameni pe care in copilaria si tineretea mea ii categoriseam de zigirciti. Si cit ma mai enerva bunicul cind ma punea intr-una sa sting lumina cind ieseam dintr-o camera. Acum i-as cere sfaturi lui si multora…
Iulia says
Din ce in ce mai multi copii ma impresioneaza… Bravo baiatului tau, sa o tina tot asa! Si Dia povestea lucruri frumoase despre fata ei, care e mai mica :).
In ceea ce-i priveste pe bunici, si pe mine ma supara la momentul respectiv bunica si economia ei. Acum, incerc sa rememorez lucruri pe care le facea, sa vad cum le pot aplica astazi.
Cu unele nu sunt in continuare de acord, mi se pare ca pentru a fi senin trebuie sa faci si unele lucruri, chiar daca te costa bani.
Sau in unele cazuri economia mi se pare prea mica : de exemplu, eu platesc cam 40-45 de lei curentul in luna fara aer conditionat. Nu mi se pare ca merita sa sting lumina in camera in care sa stau, daca ma uit la TV, pentru ca pur si simplu nu imi place. Sau nu as sta cu V. in aceeasi camera cand citesc si el se uita la TV, pentru a consuma un singur bec. Era mereu subiect de cearta cu mamaia si stiu persoane care fac asa. Dar intr-o camera in care nu stau, nu uit luminile aprinse.
iuliaBe says
suntem in prezent suma alegerilor pe care le-am facut in trecut; fiecare ora de astazi va avea impact asupra „eu-lui’ de maine 🙂 indiferent la ce plan de raportam (financiar, profesional, personal etc)
Iulia says
Iulia, clar. Iar eu mi-am propus, poate un pic fantezist, dar asta mi-am propus, sa influentez cat mai multe alegeri viitoare, pentru binele “eu-lui’ de maine 🙂
Elena fr says
Da, si eu spun ca pentru confortul tau nu trebuia sa te uiti la bani!
o femeie says
Cum cand? ACUM.
Nu e nicio varsta/zi mai potrivita ca acum, astazi. Prefer sa stiu unde mi se vor duce banii decat sa plang pe unde s-au dus.
o femeie says
In facultate cheltuiam cam tot ce aveam. De vreo 2 ori am avut bani deoaprte dar asta ca voiam sa imi cumpar nu stiu ce-uri. Primele economii le-am facut pe la 23 ani, puneam deoparte 1% din venit si la sf lunii intram in banii aia 😀 , apoi am ajuns treptat la 20% ; de cand suntem 2 venituri, cam jumatate din venituri se duc deoparte (sotul are salariu sub jumatate cat eu) – iar vacantele ni le facem si din ce punem deoparte dar ne si raman.
De cand a inceput fiica mea sa priceapa ce e cu banii i-am luat o pusculita. Acum pusculita si-o sparge si isi cumpara ea ce vrea, periodic. Bine, am facut asta si pt ca cerea mereu ceva la cumparaturi, asta costa, ssi in final se juca 2-3 minute si…
Despre economii, exemplul cu electricitatea e un exemplu bun zis: eu apreciez cine imi zice economisteste inteligent: adica nu sta cu mana toata ziua pe intrerupator ci analizat si schimbat pe becuri moderne este o solutie simpla, rapida, eficienta pe termen lung. Becurile sunt din cel mai mici consumatori din casa!!! cam 15-20% electricitate dintr-o gospodarie o reprezinta …marii consumatori sunt (in ordinea de pe tricou de acasa): factura prost facuta!!! (sunt incadrari pe plafonul de consum si o simpla schimbare duce la un pret mai jos de 10%), aerul conditional, plita de gatit si cuptorul electric, fier de calcat, feon, masina de spalat, calc. neinchis, tv etc. Si sa nu faceti ca sotul care a uitat lumina aprinsa cele 12 zile cand am fost in concediu 🙂
Va dati seama ce misto o sa facem de el de sarbatori cand plecam iar in insulele Canare: „e, ai stins lumina, sefule ??? :))))) ”
In rest, repet ca poate pricep mai multi: cele mai mari cheltuieli sunt facturile si serviciile nu la mancare. Si cele mai rapide economii fara frustrari. Un abonament la tel inchis/redus, inchis abonament tv, redus /renuntat la masina sau trecut la una mai mica (benzina, service, asigurari, consumabile), coafor/cosmetica mai rar/eliminat, inlocuit din restaurante cu mancat acasa (pachete/cine cu prietenii ) etc.
Elena fr says
Ba eu cu becurile am facut fix invers: dupa ce am schimbat in toata casa pe astea noi, economice …dar scuumpe si care se ard repede, am cautat pina am gasit becuri clasice, cu incandescenta. Macar astea se ard la fel de repede, dar n-au lumina chioara si costa putin. Ma intreb daca astea economicecurentul economisit justifica diferenta de prêt. Calc mai putin aproape deloc, spal la temperatura mai mica si atunci mi-am redus consumul.
Sa vezi noi cind am plecat in vacanta si cind sa iesim pe usa am zis sa facem totul perfect si am oprit curentul…Cind ne-am intors nu stiam ce-i cu putoarea din casa, dar ne-am lamurit cind am vazut balta urit mirositoare de pe jos de sub congelator. Iar congelatorul inca miroasea la un an de zile si dupa nu stiu cite spalari…
o femeie says
aaa, ati scos siguranta! :)))) Eu inainte de concediu am spalat si inchis doar unul din frigidere, celalalt lasat ca aveam congelate mancaruri pt cand vin.
Despre becurile economice: mie mi se ard numai intr-o anumita pozitie, intr-o singura camera. Adica am lustre din alea cu 3 becuri indreptate, si cel care se arde primul e fix ala dinspre unde pun masina de cusut!!. Asa ca urmaresc cand sunt mai ieftine si luai 10 bucati, cu 1 euro bucata.
Cat despre economii, si eu economisesc chiar daca nu stiu ce o sa fac cu banii …
Nicole says
Nu pot sa nu simt frustrare pentru ceea ce ai fi putut face si nu ai facut. Adica ai avut o viziune, un plan si posibilitatea si n-ai facut-o:). La mine a fost invers: am economisit fara sa am idee ce vreau sa fac cu banii. In timpul ultimilor ani de facultate am convenit cu mama sa traiesc exclusiv din bursa (care nu era mare, dar cu putina atentia imi ajungea) iar ea sa-mi puna echivalantul bursei intr-un cont in banca. Am facut asta vreo doi ani, daca nu trei, dar fara sa am idee ce as putea face cu banii. Banii au ramas in banca, eu am uitat de ei, m-am maritat am facut doi copii si a venit criza peste noi. Inainte de nasterea celui de-al doilea copil ne-am gandit sa renovam apartamentul in care locuiam (al sotului). Cum banii erau cam putini, a venit mama cu solutia: cei 1700 de lei ce stateau cuminti in banca. Asa am iesit atunci din impas(intre cele doua evenimente trecusera cred vreo 8 ani). Acum inteleg ca poate ar fi fost bine sa am si un plan, in afara de dorinta de a pune un ban de-o parte!
Ramona says
Iulia, si eu am multe, mult mai multe păreri de rau pentru ce as fi putut face si nu am facut. Mi-ar plăcea sa citesc intr-un articol al tau si apoi in comentariile celor care te citesc despre planurile de economisire pe care le au ei pentru copii si care li se par cele mai bune solutii. Multumesc! 🙂
Iulia says
Toti am facut si facem greseli, mai mari sau mai mici. Parerile de rau exista, dar nu prea ne folosesc. Important e sa tinem cont pe mai tarziu de greselile facute.
A existat un val de entuziasm cu privire la credite intr-o perioada, toata lumea le facea, dar cred ca si aici poti sa gasesti o parte buna, sa pui totul cap la cap si sa reconstruiesti. Sunt oameni care fac in continuare credite, si credite mari, se bazeaza pe venituri mari sau in crestere de multe ori -cred ca ai citit comentariile Deliei.
Creditele la o parte, am scris ieri un articol luuung despre copii, din unghiul meu e drept, dar am citit multe bloguri inainte si vorbit cu multi oameni cu copii, s-ar putea sa fie interesanta parerea mea. Si da, are si o intrebare la sfarsit pentru comunitate.
Apare saptamana viitoare.
Delia says
Apar si eu, ca tot a venit vb de mine :))
Eu nu regret absolut nimic din tinerete. De cand ma stiu am economisit: banii de bursa pt carti/haine/incaltaminte de facultate. Salariul din perioada facultatii a intrat in vacanta mea (fara sa mai cer mamei). Salariul sotului mergea pe chirie si rate la frigider inca de-acum 11 ani de cand ne stim. Pachetul mereu de-acasa, iesiri in oras calculate (ca si-acum) la maxim 3-4 pe an (pe bune!!). Hainele si incaltamintea le-am cumparat mereu dupa un calendar bine stabilit: luna asta cizme eu, peste 1 luna el.
Cu Dragos, insa, a fost si este altceva. Nu fac economii la sange cu si pentru el, insa cheltui cu cap. Chiar azi am lasat 300 ron la Lidl pt haine de toamna/iarna. Si nu regret caci i-am luat 3 perechi de blugi grosi, sosete, dresuri, o geaca de iarna, pijamale, trening, bluze de scoala si chiloti/maieuri. Practic ii mai lipsesc incaltarile si numai cheltui cu el niciun leu pana in primavara :))
Cu calcule pe hartie si cu ochii deschisi, ma descurc sa acopar datoriile extracredite (3000 euro) pana in primavara. S-ar putea sa mai si strang pe langa, fiind totusi o prb: economisesc separat sau platesc in avans creditele (ce dilema am si eu? :)))
Planurile de economistt pt copil: un fond de studii pe 25 de ani si, daca ne ajuta Dumnezeu, apartamentul de 4 camere in care locuim acum.
Ramona says
Multumesc pentru comentarii, Iulia, Delia!
Astept cu nerăbdare articolul de saptamana viitoare! 🙂
Dia says
Da, si eu il astept cu nerabdare!
Ce departe este saptamana viitoare!
Iulia says
Dia, mai scriu pana atunci 🙂
Dia says
Te citesc cu interes. 🙂