I-am redescoperit zilele acestea pe Claudia și Garrett de la Two Cup House – mi se întâmplă să revin după o perioadă de timp pe un blog pe care îl citeam la un moment dat regulat și să iau articolele la rând, citind tot ce era nou, ca pe o lectură.
Da, cititul a fost mereu una dintre ocupațiile mele preferate și constat că a început să ia forme noi, chiar dacă la un moment dat am încercat eu să rezist „virtualizării” acestuia. Nu am înlocuit total cărțile cu blogurile, dar uneori îmi face plăcere să citesc întâmplări reale ale unor oameni și nici nu mai încerc să rezist acestei tentații.
Revenind la Claudia și Garett, povestea lor am mai spus-o cred, au realizat la un moment dat că locuința lor foarte mare nu e potrivită obiectivelor pe termen lung – de independență financiară – așa că au înlocuit-o cu o casă mică, această casă ce are loc doar de 2 căni, pentru cei doi proprietari… Și documentează această schimbare, precum și drumul lor către independență financiară pe un blog interesant de citit atunci când ai un pic de timp.
În timp ce citeam blogul lor, parțial despre adaptarea la o locuință foarte mică și tot ceea ce implică ea, am avut curiozitatea să transform cei 536 feet ai casei lor în… metri, pentru a realiza că locuința lor măsoară 49 metri pătrați.
Cu doar 3 mai puțin decât avem noi la dispoziție (sau ceva mai mult, dacă socotesc și balconul), dar ideea este că mie spațiul avut la dispoziție mi se pare suficient pentru cei 2 locatari și percep casa noastră mai degrabă ca pe una spațioasă, mare chiar după standardele românești, mare și dacă mă gândesc că aici a locuit o familie de 4 persoane sau că noi am stat ani buni într-o garsonieră…
Da, chestiune de percepție.
E un lucru pe care de altfel cred că îl știi (dar pe mine mă ajută să conștientizez din când în când toate acestea).
Putem economisi din această perspectivă? e o întrebare pe care mi-am pus-o firesc și care m-a condus la câteva concluzii interesante.
Cum economisim conștientizând că tot ceea ce ni se întâmplă e chestiune de percepție?
Nu, nu o să vin și să spun că, atunci când ai un venit de 1000 de lei pe familie de 4 persoane doar ți se pare că este mic și de fapt poți economisi o jumătate din el :).
Dar sunt câteva lucruri pe care eu le-am realizat pur și simplu încercând să schimb percepția și câteva percepții care mi s-au schimbat automat, în anumite circumstanțe. Am avut însă nevoie să realizez acest lucru, ceea ce sper să ți se întâmple și ție după ce citești articolul meu:
- Nu am uitat perioada în care 100 de dolari din care să trăiești într-o lună mi se părea o sumă imensă. Erau altele prețurile, dar nu cu mult mai mici, și descoperisem că cel mai ieftin aliment este orezul, chiar mai ieftin decât cartofii (din fericire, la momentul acela nu mă temeam de orez contrafăcut, pentru că nu se inventase încă – sper). Nu vreau să mă întorc la așa ceva, dar de câte ori bugetul mi se pare mic, mă gândesc la acei ani și văd lucrurile diferit,
- Am, periodic, zile în care nu cheltuiesc. Nu mai sunt 2 zile pe lună, așa cum povesteam în acel articol, sunt uneori mai multe, alteori deloc, dar mă ajută mult să văd că în restul zilelor am destul la dispoziție, chiar dacă sumele sunt mult mai mici decât cele cheltuite de alte persoane. E foarte important, în aceste zile nu amân cheltuieli pentru a le face imediat ce perioada autoimpusă se termină, ci le privesc ca pe o provocare, aceea de nu avea nevoie de nimic altceva decât am deja în perioada respectivă. Lucru perfect adevărat, la fel cum nici bunicile noastre nu alergau în hypermarket pentru că le lipsea un ingredient pentru mâncare (iar mâncarea avea atât de puține ingrediente, încât era și greu să se întâmple acest lucru),
- Încerc să fiu realistă atunci când fac aprecieri. Știu că nu dețin adevărul universal și încerc mereu să văd care este o medie justă pentru a aprecia situația mea. Mă uit mereu și mai jos, chiar dacă ni se spune să privim și să ne orientăm după cei ce au și pot mai mult. O percepție a mediei, chiar dacă nu ești de acord cu ea de fiecare dată (nu am făcut un credit între 2006-2008, de exemplu, când majoritatea celor din jurul meu s-au avântat către acest lucru), te ajută să fii cât de cât realist în aprecieri. Nu economisești în mod direct în acest fel, recunosc, dar în timp această abordare pe mine m-a ajutat, inclusiv în plan financiar,
- Îmi amintesc mereu despre percepțiile trecute când lucrurile încep să mi se pară dificile și situația se schimbă. Un exemplu simplu e cel cu casa, de la care am pornit. Pe măsură ce timpul trece și începem să acumulăm lucruri, în pofida rezistenței mele, parcă ni se pare și nouă că apartamentul devine micuț. Apoi îmi amintesc imediat de garsonieră, de faptul că această casă mi s-a părut imensă când ne-am mutat
Un lucru care mi-ar fi de folos ar fi să văd concret cum se descurcă oameni ce au la dispoziție un buget mai mic decât al nostru, oameni pentru care sumele cheltuite de noi sunt percepute ca mari. Din păcate însă, din observația mea directă a rezultat că nu prea se descurcă și nici nu știu foarte bine cum să își drămuiască acest buget (excepție: persoanele cunoscute prin intermediul blogului, în dialogul din mailuri/comentarii).
Am prins la un moment dat o frântură dintr-o emisiune și tare rău îmi pare că a trebuit să plec și nu-mi amintesc nici emisiunea, nici numele invitatei, dar îmi amintesc cum aceasta spunea că, din păcate, oamenii care au puțini bani nici nu au educația cheltuirii lor, că aceștia vor prefera oricând să ofere ca gustare unui copil o pungă de pufuleți sau de chipsuri și nu un măr, de exemplu, care ar costa tot pe acolo, dar ar fi mult mai sănătos.
Sau cartofi prăjiți cu carnea cea mai ieftină, chiar parizer/salam prăjit alături, în loc de un cartof la cuptor cu un pic de brânză rasă, de exemplu, sau un ou lângă și o mică salată, făcută din legumele cele mai ieftine de pe piață la momentul respectiv.
Am intrat într-o zonă – a mentalului, a percepțiilor, în care eu cel puțin mai am multe de învățat, dar sunt de acord cu faptul că în orice demers în viață – inclusiv în zona economisirii – acestea au un rol extrem de important, primordial aș putea spune. Chiar dacă mie îmi este un pic greu să accept, pentru că sunt obișnuită cu lucruri palpabile, măsurabile, demonstrabile.
Tu ce părere ai?
o femeie says
Mai citesc blogul lor din cand in cand 🙂 si tare imi plac de ei. Le-am si comentat! Cei 2 au ales solutii care nu sunt in obisnuinta mediului american, au iesit din tipar si au reusit!
Antonia says
Noi am ales sa ne facem o casuta mica, 5 camere dar mici, si asta se vede la cheltuielile cu caldura de exemplu, la curatenie, la debarasare periodica de lucruri inutile si desi nu avem conditii moderne, avem comfortul necesar si traim bine asa de 11 ani….Am avut o perioada cand ma simteam aiurea comparandu-ma cu prieteni cu case mari si moderne, apoi am mai vazut una alta, am citit destule si nu mai simt asa.
Si da, totul porneste de la perceptii, de la modul cum gandim si vedem lucrurile, educatie, influente….