Am scris acum ceva timp unul dintre articolele cele mai utile poate de pe acest blog (eu m-am străduit să îl scriu și bine, pentru a avea un impact asupra celor care puteau face cea) – cel despre vârsta de la care ar trebui să începi să economisești.
Unul dintre comentarii mi-a plăcut în mod special, referindu-se la faptul că, dacă nu ai făcut-o până acum, cea mai bună vârstă la care să începi să economisești este cea de acum, astăzi este cea mai bună zi pentru a face un plan.
Pentru că e vineri și oricum povestim aici pe blog, mă gândeam zilele acestea că parcurgem, pe parcursul vieții, o mulțime de etape și perioade și, la fel ca și cu orice alt lucru, e bine să fim mai îngăduitori cu noi în anumite perioade, fără însă a ne folosi de ele pentru a găsi justificări.
Asta nu înseamnă să nu ne cheltuim resursele cât mai inteligent posibil :).
Iată care ar fi aceste perioade:
- studenția, dacă nu avem în acest interval un venit. Părerea mea este că un copil care beneficiază de susținere, fie și modestă, din partea părinților și de o bursă, ar trebui să accepte doar joburi în directă legătură cu viitoarea carieră și doar pentru perioade limitate de timp sau part time. Dacă tot ești student, e bine să faci asta în cea mai mare parte a timpului. Nu vorbesc de vacanțe și de cazuri extreme, când nu ai cu ce te întreține. În această perioadă mi se pare justificat să nu economisești, sau mai degrabă să economisești mai puțin, dacă ai din ce (bursă/slujbă part time/slujbă de vară),
- perioadele în care nu ai serviciu. Evident că nu poți face economii din ce nu ai, dar dacă totuși reușești să câștigi niște bani (meditații, traduceri, participare la diverse sondaje, ajutor de șomaj etc), eu nu m-aș încăpățâna să trăiesc strict din aceștia decât dacă ar putea să îmi acopere nevoile de bază. Am un caz concret când spun acest lucru, zilele acestea am aflat de o domnișoară care a rămas fără job și, stresată extrem, nu a cheltuit decât ceea ce primea de la o meditație pe săptămână + ceva bani ocazionali din redactarea unor articole. Rezultatul este că e atât de obosită și plină de griji că se vede, pentru a-ți găsi un job cu un salariu decent e necesar să arăți și un pic de putere de concentrare. Mai ales dacă ai – așa cum are ea – un fond de rezervă mulțumitor. Acum, ideea este că în această perioadă vei trăi ceva mai conservator ca de obicei, dar nu vei tăia totul,
- perioada în care ai copii foarte mici. Da, am convingerea că se pot face o mulțime înainte, de la congelat mâncare și până la un plan atent și detaliat, dar odată ce micuțul e acasă poate că e bine să te relaxezi pe partea cu economisitul, pentru că oricum nu ai cum să alergi după cele mai ieftine șervețele. Da, poți folosi ceea ce ai dinainte și poți să încerci să simplifici, dar cam atât, în rest… relax,
- perioadele extrem de aglomerate, în care decizi în mod conștient să dirijezi niște resurse pentru a salva timp sau sănătate și nervi. Ca și în varianta de mai sus, cel mai bine e să le prevenim, dar odată ce lucurile au luat-o deja razna, câteva zile în care îți mai calci pe principii și ceri ajutor (fie că vorbim despre cumpărarea de mâncare gata preparată sau de apelatul la o firmă de mutări) nu vor afecta bugetul pe termen lung într-un mod radical
Acum… așa cum spuneam, totul depinde de la caz la caz. Acestea sunt perioadele care mi se par mie scuzabile, sau în cazul în care am trecut prin ele, în care eu am considerat că e în regulă să las lucrurile mai lejer și să nu mă stresez pe această parte.
Totuși, așa cum spun mereu, fiecare situație e diferită și fiecare ar trebui să își aibă propria măsură.
Tu ce perioade din viață le consideri justificate pentru a încetini viteza sau a nu economisi, pur și simplu?
o femeie says
Eu consider ca economisirea sa se faca din venit, orice venit, ca procent. Nu e venit – nu e de unde economisi :D. Doar ca la studenti si tineri acestia pot fi investiti in calificari/cursuri/calculator/aparat foto etc. ceva ce ii va lansa in viata si aduce un venit.
Si cu copil mic se poate evident economisi. La exemplul tau e cel mai nimerit: dar e musai nevoie de servetele? pt ca dupa dermatita atopica declansata la 2 luni la copil nu am mai folosit servetele si viata a fost la fel de senina.
Iulia says
O femeie, exemplul cu copilul a fost dat privind in jur, evident :). Sunt convinsa ca se poate economisi si ca eu as face-o, doar ca nu e fiecare dupa acelasi tipar. Sora-mea era de exemplu super obosita si iesea extrem de rar, ultimul lucru la care se gandea la inceput era aceasta parte.
Elena fr says
Confirm: nu trebuie servetele. Dar la mine au „trebuit ” altele, gen esarfa, sistem de purtat, etc. Axum n-as mai face asa.
Oana says
Tocmai experimentez povestea cu copil mic (bebe 1 luna) si da, am economisit foarte mult acceptand tot ce inseamna lucruri primite – haine, sterilizator, umidificator, patut, carut etc. Economisesc mult prin faptul ca alaptez. Dar cand a fost vorba sa cumpar picaturi impotriva colicilor, am luat din prima farmacie sa ii dau mai repede, desi stiam ca pot exista si alte locuri unde gasesc mai ieftin.
La fel, desi pare clar ca e totul ok cu auzul, tot ma voi duce sa il testez si voi da cateva sute de lei. Ca sentimentul ca ai facut totul pentru copilul tau iti da adesea o mai mare siguranta decat banii economisiti. Cu siguranta voi relua ritmul economisirii in cateva luni cand sper sa dorm mai mult si sa fiu mai coerenta in a anticipa anumite nevoi.
Elena fr says
Oana, de fapt nu trebuie nici sterilizator, de umidificator eu n-am auzit, deci pe cind am nascut eu nu era inca la moda. Si cu timpul inveti ca nici picatori contra colicilor nu trebuie. Dar e drept ca la primul copil si in prima luna nu stii cum sa faci sa fie toate bine…
Oana says
Am aflat deja! Am renuntat la picaturi ca ii faceau mai rau. Sterilizatorul l-am primit, nu am la ce sa il folosesc pt ca alaptez exclusiv. Dar da, experimentez putin (oricat de rationala incerc sa fiu) panica aia ca trebuie sa fac totul sa fie ok si cedez unor presiuni externe. Vreun pont legat de colici? 🙂 a, am primit si umidificatorul, il folosim si pt noi ca e aerul f uscat in camera.
Elena fr says
Din pacate n-am ponturi, imi amintesc doar cum la primul masam noptile disperata burta bebelusului si el urla de numai. Pe vremea aia nu exista internet… Si cum zici tu, dadea sotul fuga la farmacie pentru orice. S-a vindecat complet de colici cind …am inceput sa-i dau in completare lapte praf, ca saracul urla de foame.
Oana says
Multumesc pt raspuns! La noi nu cred ca e vorba de foame, suge viguros si deja a luat 1,4 kg. Il mai tin la mine pe burta, pare sa il mai calmeze. 🙂
@Iulia, scuze daca am deviat discutia.
Elena fr says
Poate are un pic de reflux gastric, incearca sa vezi daca nu e mai bine cind il tii la verticala .
Viorica says
Oana, la mine la al treilea copil cel mai bun remediu pentru colici a fost un wrap-tai, un sistem de purtare in care il tineam legat mult de mine, la ajutat si la refluxul gastric. Pe perioada zilei aproape numai legat de mine il tineam, gatesc, spalam vase, mergeam la plimbare, iar noaptea nu prea a facut. Imi amintesc ca o data a facut si noaptea si l-am legat in wrap si m-am culcat spijinita de o perna mare si am adormit linistite amandoua, nu in cel mai comod mod, dar m-am odihnit.
Oana says
Multumesc! Am un wrap tesut primit, dar inca nu ma descurc cu legaturile. Nu are reflux, regurgiteaza foarte putin, ocazional. Are doar gaze… multe!:)
Imi voi face curaj si voi mai incerca cu wrap-ul, cel putin in casa momentan. Stiu ca este ok si pentru sentimentul lui de siguranta. Si as economisi asa (ca sa readuc discutia in sfera finantelor 🙂 ), ca as reusi sa fac mancare.
iuliaBe says
oana, eu astept un bebe, 80% dintre lucruri sunt primite (sau cerute) – am o intalnirea cum la 11.00 dar dupa vreau sa scriu un art pe blogul meu despre cat de putine lucruri trebuie cu adevarat; am luat la rasfoit bloguri si liste facute de mame cu 2-3-4 copiii si eu cred ca alea sunt cele in care intr-adevar te poti increde
si pt aerul uscat din camera, aeriseste Oana aerisete la prima ora cel putin 30 de minute si seara iar; nimic nu e mai ok pt un bebe (si pt noi in general) ca aerul curat
Elena fr says
Iulia te invidez, ca tu ai la primul mintea pe care am avut-o eu dupa 3. La primul mai ales eram pierduta. Bine, pe vremea aia nu aveam surse de documentare.
iuliaBe says
ooo pierduta voi fi si eu, dar eu intreb pe toata lumea din jur cu copii mici ce si cum, avem si moasele de la aquagym pe care le putem intreba ce sa cumparam, adica chit ca nu ar fi internetul tot gasesti mamici cu experienta care sa iti spuna sa nu cumperi toate tampeniile (pentru un cadou pt un pusti de 1 anisor, intr-un mag de hainute am intrebat o mamica de orgine musulmana, am dedus eu ca are cel putin 2 copii 🙂 si ca stie cu ce se mananca mamicenia ce sa aleg si a fost foarte draguta si deschisa sa ma ajute); imi amintesc si de o mamica cu 3 copii care avea un singur sfat de dat – cumpara doar ce ai nevoie cand ai nevoie (bine nu se referea la patut, pampersi sau bodyuri, se referea la „trebuinte” inventate)
scuze Iulia a divagat total discutia 🙂
Iulia says
E ok :). E un subiect in jurul caruia se pot discuta multe si din pacate eu nu pot participa cu experienta directa. Poate fac cumva sa adun experiente si in acesata zona, cu ajutorul vostru 🙂
Sinziana says
Iulia, chiar ieri ma uitam de haine si tot felul de chestii pt bebe. 🙂 Mi-ar fi utila lista ta cu obiecte pe care le-ai cumparat. Asa cum spui, pe net circula niste listoaie cu necesarul pt bebe si mie mi se pare infiorator. Si cred ca ar trebui sa fiu si eu mai curajoasa si sa cer chestii de la cei care nu mai au nevoie de ele.
Oana says
Nastere usoara! Multumesc pt pont, aerisesc de mai multe ori pe zi, dar noaptea mi se pare ca se usuca aerul.
Da, si eu am primit chiar 90% din lucruri si pana acum am folosit cateva body-uri, 2 paturici, pampersi si patutul. Si cadita, ca sunt cu cezariana si mi-a fost mai simplu sa il imbaiez pe un birou mai inalt, sa nu ma aplec.
In rest, rabdare si cooperare din partea sotului. Noi suntem singuri si a fost mai dificil sa mai facem si mancare, mai ales ca eu stau mult cu bebe la san/in brate.
Astept articolul tau sa iti dau feedback punctual. 🙂
iuliaBe says
si noi vom fi singuri, nu am vrut sa vina mama pt ca vreau sa imi creez propriile repere si rutina mea/noastra fara sa imi zica cineva (chiar si cu cele mai bune intentii din lume) ce si cum sa fac si dupa ce pleaca sa ma trezesc ca, cazuta din pom;
eu am gatit o serie de mncaruri pe care le-am congelat (o sa scriu si despre asta) si mai am in plan inca 1-2 feluri; am nevoie sa fiu acoperita 2-3 saptamani cat estimez eu ca o sa fiu/fim zombie 🙂
Aurora says
Cum se numeste blogul tau daca nu deranjez cu intrebarea? M-ar interesa articolul.despre care pomeneai mai.sus 🙂
iuliaBe says
gata si articolul, poate fi citit aici https://lechapeauvertblog.wordpress.com/2016/10/28/138/;
si astept comentariile voastre si pro si contra listei cu pricina 🙂
Oana says
Buna, IuliaBe! Am incercat sa comentez la tine pe blog, dar imi trebuie cont pe wordpress 🙁
Sandu Mihaela says
Perioada in care te muti pentru ca, inevitabil, apar o groaza de cheltuieli neprevazute.
Claudia says
Eu mandresc :p cu faptul ca am reusit sa economisesc (putin ce-i drept, dar am reusit) chiar si in perioade grele.
Cred ca nu ma simt bine daca nu pun ceva deoparte :))
Iulia says
Si eu am economisit in lunile de dupa ce am luat apartamentul, de exemplu, doar ca foarte putin in comparatie cu celelalte luni. E drept ca am zugravit/reparat/renovat balconul si totul nu din economii, ci din banii curenti – cu exceptia balconului.
Plus câteva cumpărături necesare – masa de calcat era musai sa fie inlocuita, am avut nevoie de una alta prin apartament si datoriile acumulate, care au fost prioritare.
Cand am fost studenta nu am economisit si nici cu mentalitatea de acum nu as face-o, decat un procent foarte mic, gen 1-2%.
Cum spuneam – depinde de la caz la caz, dar mi se pare ca uneori se accepta 🙂
iuliaBe says
asa si sa fac si eu un comentariu la obiect 🙂 ca sa nu ma baneze Iulia de pe blog
eu economiseam si in studentie, dar si cheltuiam, ca nah nevoile vestimentare si de socializare erau pregnante
cand ne-am mutat am ch si noi pt lucruri necesare, gen farfurii, masina de spalat etc; insa am ch si pt ca nu am fost suficient de organizata cu mesele spre exemplu
apoi perioadele in care decizi sa nu mai ecoomisesti difera tare de la o pers la alta, pt unele poate fi Craciunul sau vacanta sau cum ai zis tu venirea unui copil;
ce zic eu ca e imp e ca acea perioada sa o decizi tu si nu sa te lasi influentat/a de cei din jur
Roxy says
Toate perioadele pe care le mentionezi sunt justificate. Imi place ce ai scris despre joburile in studentie.
Ana Maria says
Cand o duci bine e musai sa te gandesti si la vremurile mai problematice… daca nu o faci acum, atunci cand?
Perioada respectiva in cazul meu este momentul in care am un servici stabil si cat de cat ok recompensat pentru a reusi sa pun o suma mai consistenta deoparte.
Nu cred ca as economisi in perioadele in care nu as avea job, sau cand as avea copii mici mai ales ca atunci e necesar sa ai bani stransi deja pentru tot felul de situatii neprevazute (atat prenatal cat si post).
Irina says
Eu daca nu economisesc un procent, oricat de mic, mi se pare ca nici nu am luat salariul, ca acea luna a trecut fara a lasa nimic concret in urma ei.
Geta says
Eu zic că cine e obişnuit sa economisească, economiseşte în orice condiţii oricât de puţin !
o femeie says
Geta, 100%. Atentia la cheltuieli si pus ceva deoparte intra in obisnuinta.
Lidia says
Dintre toate situațiile amintite, cele care au privit mutarea au fost cele mai grele perioade. Oricât de mult ne-am organizat, mereu au fost două/trei luni în care trebuia să ne revenim din punct de vedere financiar. În primele luni de viață ale copiilor, nici măcar scutece nu am cumpărat, le-au primit cadou 🙂 nu am făcut mari economii atunci însă în ce privea mâncarea. Iar în studenție economiseam cât de mult puteam, dar nu din banii noștri, ci din cei ai părinților 🙂 De câte ori venea tata cu noi la gară să ne ajute cu bagajele și vroia să ne mai dea ceva de cheltuială, îi spuneam că încă mai avem de săptămânile trecute. Verile oricum lucram, dar bucuria primului venit și faptul că ne ajutam părinții ne ajutau să trecem peste oboseală.
Delia says
Ce subiect faaaaain! Am economisit de cand ma stiu, insa discutia cu sarcina si cu bebe mi-a mers cel mai mult la inima. Am ramas insarcinata in rezidentiat (un salariu de 350-700 lei, in chirie, intr-o camera cu bucatarie, unde nu aveam nici macar o baie :(( ). Dupa nastere, am stat 2 luni la mama insa abia asteptam sa ne mutam de-acolo. Desi mama era bine intentionata, ne-am simtit fara intimitate. Nu am cumparat nimic timp de 2 ani (exceptie, pampersii lunar si caruciorul care a fost cadou din partea mamei mele), restul lucrurilor au fost primite de la sora mea (dupa 2 copii). Am alaptat exclusiv, nu am folosit umidificator, dezumidificator, sterilizator, leagan de interior, centru de activitati, premergator si alte rah.aturi „musai necesare”. La 3 luni ale lui Dragos ne-am mutat in alta chirie, la nici 1000 de m de mama, intr-un apartament gol-golut! A trebuit sa ne descurcam sa mobilam si sa dotam 2 camere (macar aveam baie!!), sa platim chirie cat toata indemnizatia mea de-atunci (150 de euro, si era vremea de trista amintire cand mi s-au taiat 250 de lei si din amarata de indemnizatie). Ah, si am nascut la 1 saptamana inainte de expirarea contractului de munca; dupa cei 2 ani de CIC nu aveam job la care sa ma inotrc! In fine, la 1 an deja cautam loc de munca si chiar in ziua de Buna Vestire aflam de actualul loc. Pe scurt, am intrat in datorii caci trebuia sa platesc 15.000 de euro pentru cabinet, anul urmator am facut iarasi datorii pentru actuala locuinta, am schimbat masina. Imbunatatiri in apartament am inceput sa facem treptat la 1 an de la mutare, caci 12 luni am muncit ca sa platim datorii. Si de-atunci, am intrat intr-o bucla: cu cat castigam mai mult, cu atat intram in datorii mai mari si credite mai multe (masina mea, noua masina a sotulul, terenul, si de la anul constructia casei). Insa suntem mai increzatori ca daca ne-am descurcat atunci, ne putem descurca si-acum. Daca m-as plange de bani, m-ar bate Doamne-Doamne! Incerc insa zilnic sa nu uit ca originile noastre sunt umile, ca nu-i nevoie sa arunc o avere pe haine sau mancare, sa gatesc, sa economisesc cu orice pret. Si fiecare moment mai liber, incerc sa-l valorizez in munca (mai multe garzi, de exemplu). Per total, eu sunt multumita cu echilibrul la care am ajuns, de-ar ajunge si sotul la aceeasi concluzie.
o femeie says
Delia, nu pot sa nu ma minunez cat de scump e un spatiu pt cabinet de medicina familiei in provincie…fix cat o garsoniera in provincie 🙁
Bogdan says
Exista si o perioada cand cred ca nu mai are sens sa economisesti. De exemplu bunicii mei. Mi se pare complet irational ceea ce fac ei. Desi au pensie de aproximativ 2200 RON/luna impreuna, ei cheltuiesc doar vreo 1000 RON. Se abtin de la a da cativa lei mai mult pentru un produs chiar daca poate le-ar placea mai mult sau ar fi mai de calitate. Ei ar trebui sa aiba un fond de rezerva dupa care sa cheltuiasca 100% din venituri, sa se bucure de viata atat timp cat mai au, sa manance ce vor, sa se duca in statiuni la tratamente etc
La anul se pensioneaza si mama, iar in 3 ani si tata. Si ei au in „sange” economisitul la greu. Deja de un an si putin am inceput sa-i pregatesc si sa le spun usor usor ca din momentul pensionarii sa-si faca toate poftele si sa cheltuiasca tot ce primesc lunar (ei avand deja un fond de rezerva generos).
o femeie says
la perioada asta nu m-am gandit. Da, la un venit sigur si constant cum e pensia, ipoteca acoperita si fond de rezerva acoperit, economisitul nu mai e necesar.
ioana.m says
Poate ca bunicii doar s-au obisnuit sa fie cumpatati si acum nu se mai pot schimba. Dar poate ca au si un scop precis – de exemplu sa faca niste fapte bune cu banii stransi (sa stranga pentru nepoti o suma mai mare de bani – ca asa vor ei; sa ajute o familie saraca fara sa stiti voi; sa ajute la construirea unei biserici).
Sau poate vor sa fie siguri ca au suficienti bani in caz ca unul din ei trebuie sa mearga la doctor o perioada mai mare de timp.
Cred ca ar fi motive de economisit si la pensie.
Depinde cum privesc ei viata, cum si-au definit ei scopul vietii lor.
Oricum, ma gandesc ca … cine a fost cumpatat o viata intreaga se multumeste cu mai putin si nu-i trebuie multe ca sa fie fericit.