E normal să-ți dorești mai mult. Și o să abordez aici partea materială, pentru că până la urmă, deși foarte bine remarca una dintre cele mai bune prietene ale mele, sunt departe de a fi o ființă materialistă, acesta e specificul blogului a cărui autoare sunt și aceasta e cea care ne împiedică să realizăm anumite lucruri.
Da, e normal să vrei mai mult, să îți dorești anumite lucruri sau să beneficiezi de anumite servicii.
O casă mai frumoasă. O calificare suplimentară – un curs pentru a urca în carieră sau pur și simplu pentru tine. Condiții mai bune – poate o centrală termică, niște geamuri noi și mai bine izolante, poate schimbarea decorului… Modernizarea grădinii. Un upgrade la locuință, în conformitate cu numărul (poate) mai mare de membri ai familiei. Un aragaz nou. Mai adaugă și tu aici 🙂
Toate acestea eu le-aș încadra în necesități fundamentale.
Poți să îți dorești chiar mai mult…
Ultimul model de laptop. Un smartphone. Un aparat foto performant. Un storcător de fructe sau un robot de bucătărie care să îți ușureze munca. O haină de firmă, care să îți vină impecabil.
Acestea nu mai sunt necesități de bază, dar poate că te ajută. Sau îți aduc o reală bucurie. Sau te fac să te simți mai sigur/ă pe tine.
Cum stabilești dacă merită
E însă extrem important să determini dinainte dacă ai sau nu nevoie de lucrul respectiv, sau dacă acesta va merita un mic efort din partea ta prin prisma a ceea ce îți va aduce.
Pentru a o face, eu am câțiva pași prin care trec invariabil:
- las un pic dorința să aștepte. Mai mult dacă e vorba de ceva mare, mai puțin dacă e ceva banal. Dacă în continuare consider că e important să am lucrul respectiv, îl iau,
- mă gândesc la ce am învățat citind Magia Ordinii. O fac în sens invers de această dată, adică mă întreb, ca și cum lucrul respectiv ar fi în mijlocul sufrageriei mele, așteptând să fie păstrat sau debarasat: Îmi place cu adevărat chestia asta?
- mă gândesc dacă merită și dacă mi-l permit. Inclusiv la valoarea orei mele de muncă mă gândesc. Uneori, când văd că un lucru costă cât 50 de ore de muncă de exemplu și mă vizualizez muncind în respectivul interval, am tendința să văd lucurile diferit. Uneori îmi doresc în continuare, alteori nu
Odată ce știu însă cu siguranță că îmi doresc ceva, nu rămân la stadiul de dorință. Cel mai trist mi se pare când aud oameni spunând:
- Dacă aș fi avut bani, aș fi făcut o facultate…
- Dacă aș fi avut bani, mi-aș fi luat chestia x sau y….
- Dacă aș fi avut bani…
Când îți dorești mai mult, așadar, ai două variante:
- Analizezi cheltuielile pe care le ai, pentru a vedea dacă nu cumva poți optimiza lucrurile, și poți face mai mult chiar cu veniturile de care dispui
- Suplimentezi veniturile, fie prin identificarea unor noi resurse – și am scris aici un articol complet despre cum poți identifica resurse suplimentare de venit, fie pur și simplu cerând o mărire de salariu sau găsind un job mai bine plătit
Eu aș menționa și o a treia variantă, care mi se pare mai potrivită, cea în care le combini pe cele de mai sus.
Cel mai important însă e să nu rămâi la stadiul de dorință, ci să acționezi. Dacă tu consideri că ceva e suficient de important pentru tine încât să merite un efort – material și nu numai, fă-l.
Nu lăsa lucrurile să treacă pe lângă tine!
Învață însă și să fii selectiv/ă, educă-te pentru a-ți dori lucruri cu adevărat importante, gândește-te mereu că în spatele oricărui lucru care costă bani stau de fapt ore bune de muncă… Dar nu renunța la visele tale din cauza banilor. E unul dintre lucrurile pe care tocmai frugalitatea m-a învățat să le fac.
Pentru că atunci când îmi doresc cu adevărat ceva, am resursele necesare să obțin lucrul respectiv. Înainte mă mulțumeam să spun că nu am bani pentru asta, după ce avusesem bani pentru o grămadă de mici nimicuri…
Roxy says
Ar fi bine dacă ar citi multi tineri articolul tău. De obicei gândești asa mult după ce termini facultatea, când deja ai cheltuit mii de euro pe nimicuri 🙂
o femeie says
eu nu imi mai doresc nimic material, am suficient. Mi-am gasit echilibrul, mi-am acoperit marile dorinte. A, poate sa intind timpul liber, ok.
Sunt in concediu si imi da mana sa zic asta :)))
Iulia S. says
Nu ma refer in mod special la lucruri. Zilele astea stateam de vorba cu cineva si imi spunea ca ar face un curs/o specializare, dar nu are bani. Altcineva imi spunea ca isi doreste tare mult macar o vacanta la mare, dar din nou banii sunt piedica. Desi au cam 3000 de lei pe luna (nu e mult in Bucuresti, dar poti pune 200 deoparte, mai ales daca nu ai credite si nici copii)
Delia says
Noi mai invelim dorintele in haina necesitatii :)) Ca avem nevoie, ca ne usureaza munca, ca si-asa o sa se strice intr-o zi, ca ne-am obisnuit cu un anumit lucru si fara el este mai greu…
Insa mare dreptate ai cand spui: „Pentru că atunci când îmi doresc cu adevărat ceva, am resursele necesare să obțin lucrul respectiv”.
La mine dorintele si regretele se formuleaza altfel: „daca as avea timp, daca as fi tanara din nou…”
anca says
Cand iti doresti ceva cu adevarat…gasesti resurse indiferent de banii pe care ii ai in buzunar (pana la un anumit nivel nu ma refer la lucruri pentru care oricum nici economisind nu poti face rost de bani). Eu sincera sa fiu nu prea pot economisi, am incercat sa schimb bani dar mereu ii schimbam inapoi si atunci pierdeam al cursul de schimb. Am incercat cu alt card/cont, la fel. Cea mai buna metoda de a economisi pentru mine este imprumutul:)). Nimic nu am face mai responsabila ca o datorie;)
Claudia says
Foarte bine punctat, Iulia!
Si cam asta multi nu stim sa facem, sa ne educam frugalitatea.
Ne lasam mai degraba manipulati de reclamele de la TV sau si mai noi, de pe net si devenim simpli consumatori.
Ajungem apoi sa ne raportam viata doar la ce si cat putem cumpara/cheltui/avea, cand esenta nu e asta in nici un caz…