Articolul acesta este un răspuns pentru C. (un pic întârziat, recunosc), care mi-a scris acum câteva zile cu o întrebare al cărei răspuns cred că ar fi de folos pentru mai multe persoane care se află în această situație.
Pe scurt, C. s-a hotărât să își plătească datoriile cât mai rapid, are și un plan în acest sens (din câte am înțeles, vorbim despre un credit de nevoi personale și unul ipotecar, primul dintre ele fiind cel pe care s-a hotărât să îl elimine în maxim un an), a luat și notițe de pe blog (așa mi-a spus, eu doar transmit 🙂 ).
Și da, mi-a confirmat că este uimitor câte lucruri poți face chiar și fără sacrificii majore, cu un pic de atenție la bani și testând diverse variante. Ea are și un venit peste medie la dispoziție și recunoaște că lucrurile sunt mult mai ușoare în acest caz, uimită fiind de faptul că undeva în jur de 1000 de lei/lună se scurgeau aproape printre degete.
Întrebarea ei, pentru că a tot citit și despre fondul de rezervă și recomandarea de a păstra echivalentul a 3-6 luni în care să te descurci deoparte, este:
Ce este mai bine să fac? Să mă opresc din suplimentarea plății creditului pentru o perioadă, pentru a strânge suma din fondul de rezervă, sau să continui cu plata acccelerată a creditului, concentrându-mă pe rezerve ceva mai târziu?
Întrebarea aceasta mi s-a părut că merită o dezbatere aici pe blog, o discuție pe care o voi începe eu și la care te rog chiar să participi.
Părerea mea este că mărimea fondului de rezervă depinde de foarte mulți factori și nu ne putem raporta doar la cele 3-6 luni în mod standard recomandate. Sunt mulți factori de luat în calcul și o să numesc mai jos doar o parte dintre ei:
- situația familială și numărul de persoane care depind de venitul tău,
- numărul salariilor din gospodărie (altfel aș aborda problema când toată familia depinde de un venit, fie el și mare sau foarte mare),
- etapa în care te afli (persoană singură cu sau fără credit, familie aflată la început, care va avea copii în următorii ani, familie cu copii mari, la studii, deja plecați de acasă…),
- siguranța jobului pe care îl are fiecare membru al familiei,
- capacitatea fiecăruia de a se descurca în cazul în care își pierde jobul (aici intră capacitatea dobândită prin studii – dacă poți, de exemplu, în secunda doi, să ai trei copii la meditație, dar și cea din naștere – sunt oameni care se descurcă în orice situație, la fel cum sunt oameni care abia reușesc să găsească soluții – timizii sau cei care nu au foarte mare încredere în propria capacitate),
- prietenii/rudele care la o adică ar fi dispuse să te împrumute și ar avea și cu ce,
- creditul/creditele în care e angrenată familia și planurile pentru a le achita,
Aș putea enumera mult mai multe situații, dar cred că fiecare s-a regăsit deja în una dintre ele. Ideea e oricum aceea că nici fondul de rezervă nu ar trebui să fie o sumă bătută în cuie, ci una stabilită în funcție de propria situație.
Dar, oricât de tentant este să plătești mai mult în fiecare lună și să vezi creditul cum se micșorează, eu tot aș menține o rezervă minimă.
Chiar dacă, așa cum menționa cineva la un moment dat, în cercul meu de prieteni apropiați există persoane care m-ar credita pe loc cu o sumă care să-mi ajungă de mâncare până la salariu și chiar cu mult mai mult, prefer să apelez la banii mei și să păstrez posibilitatea de a apela la prieteni ca pe una care îmi conferă mai multă siguranță.
Așadar, în situația lui C. (pe care nu o cunosc în amănunt, mai puțin partea cu creditele, e interesantă și situația familială) eu aș aduna pune un pic în pauză plata accelerată a creditului pentru a aduna:
- datoria lunară totală (cele 2 credite) minimă, adică rata fără vreo plată în plus + cât am nevoie pentru a mă descurca o lună (vezi că nu spun salariul pe o lună, poți avea salariu de 4000 de lei și să te descurci cu 2000), în cazul în care C. nu are copii și nici persoane care să depindă de ea,
- câte o datorie + sumă lunară pentru fiecare copil / persoană dependentă. Adică: dacă are 2 copii, voi avea deoparte minim 3* rata lunară + 3* suma necesară pentru a se descurca întreaga familie timp de o lună
Oricum, în funcție de situație, C. poate decide suma totală pe care să o păstreze ca fond de rezervă. Ideea este ca, în cazul în care rămâne fără job (nu punem alte situații, aceasta e cea mai des întâlnită) să aibă cu ce se descurca și cu ce plăti rata un timp minim, până ce lucrurile intră pe făgașul normal.
Tu ce părere ai?
Roxy says
Cred ca ar trebui sa isi tina bani in fondul de rezerva si abia apoi sa plateasca creditul.
o femeie says
Eu as plati initial creditul de nevoi personale, pt ca stiu ca are dobanda mare. De ex. eu avui acum 10 ani un credit de nevoi personale ( am completat asa avansul si taxele notariale, atunci se cerea 25% avans) , si pt 4 mii euro imprumutati( sau 5 mii??, sa ma iertati, dar neuronul ma lasa 😀 …) , dar in timp de 5 ani as fi returnat inapoi 4 mii + inca 2 mii dobanda si comisioane. Am achitat mai repede (dar asta si pt ca stiam ca aveam niste bani de primit, ca imprumutasem pe la x si y).
Sa fiu Doamna C, daca e posibil plata anticipata in cursul unui an, eu ma gandesc ca as scapa de dobanda si comisioane si salva nu toti 2 mii, dar peste 1 mie sigur, bani care se duceau din portofel catre banca. Si m-as simti mult mai libera!!
Apoi as pune suma de rezerva la un nivel de cheltuieli lunare de 3-6 luni.
Pt creditul ipotecar as incerca, dupa ce primul e achitat si dupa ce am facut suma de rezerva si facut un concediu, ei bine as incerca o renegociere cu scurtarea perioadei (sau daca nu, platit 2 rate lunar, dar din cand in cand, insa).
Lore says
Eu as plati creditul intai.Abia apoi fondul de rezerva.Ideal este sa iti poti permite si o suma micuta la rezerva pe langa rata.Dar…
Elena fr says
Clar as scapa si eu de creditul de nevoi personale. Creditele astea te jefuiesc.
Iulia says
Da, si eu sunt de acord cu scapatul cat mai repede de creditul respectiv.
Totusi, in cazul in care apare ceva, daca nu ai bani de rata, intri intr-un cerc in care nu iti doresti sa fii. De aceea cred ca e bine ca macar rata pe una-doua luni sa le ai deoparte, si nu din experienta mea vorbesc, ci a multor oameni care mi-au scris de-a lungul timpului.
Depinde mult de fiecare pe ce se poate baza in cazurile dificile, totusi eu nici macar nu as accesa un credit fara sa am deoparte cateva rate, indiferent care e situatia mea de moment. De fapt, despre asta am vorbit :).
Elena fr says
Ai dreptate, noi suntem niste inconstienti care n-au fond de rezerva, am strins noi ceva bani, dar sunt pentru avans daca ne-om lua ceva.
Bogdan says
Eu as fi prea stresat daca n-as avea un fond de urgenta sau ceva asemanator.
Din timpul masteratului din Be, cand aveam un venit lunar fix, puneam deoparte pt acest fond. Nu pt mine, dar eram nevoit pt ca se putea intampla oricand ca familia sau prietena mea sa aiba nevoie de bani.
Totusi o data n-am avut fond de urgenta:
Cand am luat inelul pt ce avea sa fie atunci viitoarea mea sotie. Eram student, fara prea multe posibilitati asa ca am desfiintat fondul. Nu e deloc un inel scump. In prezent, financiar am ajuns mai bine decat ne-am fi putut imagina vreodata si ne amuzam caci des se intampla ca oamenii sa se uite intrebator la noi cand vad inelul „ieftin” de pe deget. Pentru noi insa e o comoara caci ne aminteste prin ce am trecut. Plus, suntem obisnuiti sa traim light. Probabil defect din copilarie 🙂
In prezent nu mai am un fond de urgenta in sensul strict al cuvantului, dar am acces la bani in caz de ceva.
Radu C. says
Chiar dacă este tentant să plătești mai repede creditul de nevoi personale și astfel să economisești bani cu dobânda, după părerea mea, fondul de urgență are prioritate.
Evident se poate proceda și cu o împărțire a sumei suplimentare care în acest moment se duce pe plata accelerată a creditului de consum în 2 părți: o parte (50%) pentru plata accelerată a creditului și o altă parte (50%) pentru constituirea fondului de urgență.
Dar știți cum e când alergi după 2 iepuri……
o femeie says
Pana aici, concluzia unanima e de lasat creditul ipotecar pe plan secund.
Decizia va ramane… tot emotionala: dupa cum te simti bine fara credit sau cu fond de urgenta.
M-am mai uitat acum in fisa desfasuratorului de rate ( sunt acasa, haha, facui ordine in hartii..) si ca o remarca, daca creditul e pe ultimile luni, dobanda de returnqt e mica si grosul se duce la coloana de principal, asadar nu sunt multi bani de salvat cu plata anticipata la final, asa ca o alta idee e de facut ceva plate anticipate la creditul de nevoi personale pana cand ajunge sa mai fie doar 3-6 rate de platit, si restul lasat si platit de la sine, dar de facut o plata anticipata la cel ipotecar. Si fiecare plata anticipata sa fie cu cerere de scurtarea perioadei si de cerut un desfasurator nou de rate, si comparat …
Iulia says
Eu ma gandesc la o suma mult mai mica de rezerva, nu un fond completat integral. Gen 1000 de lei sau un pic mai mult, în funcție de marimea ratelor.
Ca pasi:
1. Fond de rezerva minimal (1000-1500 de lei, poate un pic mai mult daca sunt copii și vorbim de unic sustinator de familie),
2. Credit de nevoi personale achitat accelerat,
3. Completat rezerve,
4. Accelerare ipoteca
Ideea e ca, daca apare ceva neprevazut si nu ai de unde sa platesti rata, intri intr-un iures din care greu iesi. Pentru ca trebuie sa si mananci. Si daca incepi sa te imprumuti din ziua 1, e foarte greu.
Nela says
Buna Iulia,felicitari pentru noua fata a blogului imi place foarte mult.Referitor la subiectul de azi si eu as opta in primul rand la un fond de rezerva care sa te ajute sa ramai pe linia de plutire fara sa te imprumuti in cazul unor situatii neprevazute (pierdere job imbolnavire cu perioada lunga de recuperare si cheltuieli mari).Pe mine fondul de rezerva m-a ajutat de cateva ori sa trec peste o perioada mai grea cu intarzieri ale salariului destul de mari fara sa am datorii si cu toate facturile la zi.Bineinteles in momentul in care situatia s-a rezolvat am refacut din nou fondul de rezerva.