Știu că am mai scris de-a lungul timpului despre fondul de rezervă sau de urgență, dacă ar fi să preiau termenul mai apropiat de acel emergency fund american, dar anumite mailuri și comentarii primite în timp m-au făcut înțeleg că este necesar un fel de rezumat al tuturor informațiilor apărute pe Economisim.info în legătură cu această idee de a avea în primul și în primul rând niște economii pentru situațiile neprevăzute.
Sursa foto: hin255/FreeDigitalPhotos.net
Ce este fondul de rezervă?
Fondul de urgență sau de rezervă este o sumă de bani a cărui destinație este ușor de intuit din denumirea lui: aceea de a acoperi o nevoie de moment, într-o situație pe care momentan nu o cunoaștem.
Acești bani ne vor ajuta să depășim aceste situații fără a ne împrumuta de la cunoscuți, apropiați sau chiar bănci. Este un fel de plasă desiguranță pentru noi, și adesea ne poate ajuta să trecem nu doar mai ușor peste anumite situații, dar și să le rezolvăm mai avantajos pentru noi.
Să dau un exemplu aici. Presupunem că cineva și-a pierdut slujba sau a decis, dintr-un motiv sau altul, să renunțe la ea. Este un lucru care te aduce clar într-o situație de inferioritate, iar absența unei rezerve te va face să accepți o soluție de compromis: un job poate mai prost plătit, sau sub capacitate. Ceea ce până la urmă nu ar fi capăt de țară – mereu am considerat că munca nu e o rușine pentru nimeni și nu m-aș sfii să muncesc deloc, chiar dacă ar fi ceva sub potențialul meu – dar știm și noi că un job poate deveni stresant și solicitant la orice nivel – adică, rareori găsești o mentalitate de genul îl plătesc puțin pentru ce capacitate are, hai să îl și solicit mai puțin.
Așa că omul în ipostaza asta se poate trezi bine-merci cu un job care nu îi place, dar care îi și mănâncă timpul și energia necesare pentru a căuta altceva. Un soi de capcană, pe care un fond de rezervă solid ar fi evitat-o. Omul nostru ar fi putut să își caute în liniște (mă rog, mai mult sau mai puțin) un job care să fie cât mai aproape de cerințele și capacitățile lui dacă nu ar fi fost presat de lipsa banilor.
Câți bani ar trebui să avem în fondul de rezervă?
Știți că mie nu îmi place cuvântul acesta trebuie, dar în privința rezervelor îl voi folosi.
Pe scurt: consider că fiecare familie este diferită, dar e totuși nevoie de un numitor comun. Părerea generală este că în fondul de rezervă ar trebui să existe undeva între 3 și 6 luni de înmulțit cu cheltuielile pentru întreaga familie. La noi de multe ori cheltuielile = veniturile, dar nu este mereu cazul.
Eu aș mai adăuga ceva: ar trebui să socotim cheltuielile cu mici -mari abțineri, dacă apelezi la fondul de rezervă pentru că ți-ai pierdut slujba trebuie să faci și ceva modificări ale modului de viață – mai puține ieșiri, mai puține haine, mai mare atenție la cheltuieli, la buget în general.
O altă formulă pe care o agreez este cea în care mărimea rezervei ar trebui socotită în funcție de numărul de persoane dependente de venitul nostru. Aici trebuie să faceți chiar voi un calcul și să stabiliți o sumă rezonabilă pentru voi, dar ideea ar fi de a avea cel puțin 3 luni de cheltuială / persoană dependentă în acest fond de rezervă.
Adică:
- o persoană, un venit, 3 salarii
- familie cu 2 copii, lucrează ambii părinți. Rezerva ar fi de 4*3 = 12 luni de cheltuieli. Evident, puteți porni de la ideea în care măcar unul va rămâne cu salariul, caz în care rezerva ar fi de 3*3 = 9 luni de cheltuieli. Copiii eu i-aș socoti dependenți de ambii părinți, chiar dacă unul are probabil mai mulți bani și altul mai puțini. Dacă doi adulți pot merge și la extreme pentru a trăi cu cât mai puțin, e mai greu să faci un copil să înțeleagă de ce trebuie să mănânce în fiecare zi fasole, mazăre și cartofi. Unde mai pui că nici nu e sănătos pentru ei (poate nici pentru adulți nu e, dar ei chiar pot înțelege mai bine unele lucruri și nici nu sunt în perioada de creștere, sau că trebuie să mănânce niște chestii care nu prea le plac, dar sunt ieftine și le aduc nutrienți importanți)
- familie cu copii, un venit – aici aș merge tot către 12 luni, DAR aș recomanda adultului care nu lucrează – mama probabil, să facă tot posibilul să aducă niște bani în casă – pot fi meditații, cursuri de croitorie, bijuterit, curățenie, călcat, prăjiturit – absolut orice ar putea face. E bine să nu aștepte o asemenea eventualitate și să aibă niște aptitudini deja, în combinați cu capacitatea de a cheltui cât mai puțini bani pentru familie, reușind să se descurce cu cât mai multe lucruri făcute chiar în casă.
Există o mulțime de alte situații, eu am dat aici niște repere pentru a vă face propriile calcule. Știu că cu cât mai fragilă situația familiei, cu atât ar trebui să aveți mai mult – dar gândiți-vă că și situația e mai dificilă în aceste cazuri. Evident, eu aici m-am referit la o singură urgență – pierderea slujbei, dar mai sunt și altele și le vom detalia mai jos.
Unde ar trebui să ținem fondul de rezervă?
Acești bani ar trebui să fie cât mai ușor accesibili cu puțință. Situațiile acestea neprevăzute pot fi de cele mai variate feluri, dar acces rapid la bani tot trebuie să ai.
În această categorie intră 3 variante, după părerea mea:
- contul curent, de la care nu primești nicio dobândă, dar care îți mănâncă bani prin comisioane de administrare. Cazul clasic în care pui 10.000 de lei și la sfârșitul anului ai 9900, unul dintre subiectele preferate în ultimul timp la TV. Totuși, banii sunt ușor de accesat, de aceea am trecut și aceasta variantă – pe care nu o consider grozavă – aici
- în casă. Mai ales dacă nu vă temeți de hoți și alte minunății – nici asta nu e o variantă grozavă, mie personal nu îmi place deloc. DAR nu e rău să avem o sumă modică, ce să acopere la un moment dat o cheltuială neașteptată și pentru care să nu avem resurse de moment (nu știu, nu merge bancomatul sau e noapte și nu găsești un bancomat etc). Dar acesta nu e fondul de rezervă, e o sumă mai mult simbolică
- un cont de economii. E varianta care mi se pare cea mai OK: se primește o dobândă, chiar dacă nu la fel de mare ca în cazul unui depozit (deși nu e o regulă), iar banii se pot accesa ușor. Ideal ar fi să fie asociat unui cont pe care îl avem deja (acum fiecare are un cont în care își primește salariul), pentru a nu plăti comisioane de administrare în plus.
Când folosim fondul de rezervă?
Am sesizat că adesea oamenii confundă rezervele cu bani de care ai nevoie la un moment dat, nu neapărat neprevăzuți. Sau cu economiile pentru alte scopuri. Știu că pare amețitor la început să ai tot felul de fonduri (de fapt, ideea de bază e să ai fond de rezervă + economii pentru obiective fixe), dar separarea aceasta te ajută să rămâi cu rezervele intacte chiar și la cheltuielile mari și foarte mari.
Noi am intrat de exemplu în rezerve când am luat apartamentul, dar mi-am propus să refac fondul cu pricina cât mai repede posibil și oricum am păstrat un mic depozit pentru a nu fi pe 0.
Situațiile de urgență pentru care e perfect OK să folosești fondul respectiv: urgențe medicale, pierderea locului de muncă, stricarea mașinii, a frigiderului, aragazului, alte probleme apărute la locuință, etc. Evident, acesta va fi recuperat cât mai repede posibil.
Situații care nu justifică apelarea la rezerve: o nuntă (mai puțin cazul în care ești invitat de azi pe mâine – dar eu nu obișnuiesc să onorez asemenea invitații), instalarea de termopane, diverse cumpărături pe care le faci cu bună știință, nu pentru a înlocui un aparat stricat fără de care nu poți funcționa. Care sunt aceste aparate? După părerea mea, frigiderul, aragazul și mașina de spălat. Cu oarecare rezervă (că m-aș putea descurca și doar cu mop și mătură o perioadă, și îmi pot cumpăra unul nou dintr-un singur salariu) – aspiratorul.
Ce faci dacă ai datorii?
Eu aș merge pe mâna lui Ramsey aici (Transformarea Financiară totală are, de altfel, multe răspunsuri pentru cei în această situație și nu numai). Ideea e așa: strângi un fond de rezervă minim, să spunem de 1-2000 de lei (el spune 1000 de dolari), după care te întorci la datorii și le plătești, una câte una. Apoi, când ai terminat cu toate datoriile, mai puțin cea pentru casă, revii la fondul de rezervă, pe care îl completezi în totalitate.
Aici găsești Transformarea financiara totala – Dave Ramsey
Din păcate, nu am mai găsit în nicio librărie cartea lui Ramsey în limba română, va fi, probabil, reeditată. Ca alternativă e (am dat link pe cea mai ieftină opțiune din ce am găsit eu). Cartea are și . O variantă este și ultima carte a lui Ramsey – – nu am apucat să o citesc, dar o voi face în curând.
Cum spuneam și în titlu, Fondul de rezervă e doar punctul de plecare. Dar știm cu toții că cel mai important este să începem. Eu vă doresc din toată inima succes și aș vrea să vă mărturisesc în încheiere că sunt cum nu se poate de mândră și fericită pentru fiecare poveste de succes pe care decideți să mi-o împărtășiți într-o formă sau alta, iar în ultimul timp aceste povești sunt din ce în ce mai multe.
Chiar dacă ai mai abordat subiectul, tot este binevenit. Spre exemplu, eu nu ţi-am scris niciun e-mail pe această temă, dar tot îmi foloseşte să repun problema pe tapet. De fapt, chiar aş avea nevoie de un sfat şi chiar îţi cer părerea legată strict de situaţia mea, ca să nu mai vorbesc la modul general. După aproape doi ani de eforturi, pot spune că suntem pe drumul cel bun, dar este cale lungă de parcurs. Concret, am două credite, unul ipotecar făcut în momentul bun şi unul aiurea, făcut de mine dintr-o prostie, deci vina îmi aparţine 100 %. Când am plecat de la serviciu, în 2010, aveam un mic fond de rezervă şi două carduri de credit. În toată încercarea mea ambiţioasă de a nu fi nevoită să revin la acelaşi loc de muncă, am lungit prea mult pauza de lucru, până când cele două carduri s-au golit şi am ajuns la prima lună în care nu am achitat cele două rate la bancă. În momentul acela, am renunţat la speranţe şi vise mai mult sau mai puţin ipotetice şi m-am reangajat în acelaşi loc, că era singurul loc în care am putut. Financiar, am făcut deci un dezastru. Pe celelalte planuri, nu pot spune că regret, întrucât aveam nevoie de o schimbare şi de o încercare. Dacă este să fiu obiectivă, al doilea card s-a consumat obligat-forţat pe minime îmbunătăţiri ale casei de la Botoşani, lucru ce ne-a folosit totuşi ulterior, căci la stadiul la care era, nu ar fi fost închiriabilă. Acum, după destule eforturi, casa s-a închiriat şi tot ce luam de pe ea, merge la cardul golit tot pentru ea. Acesta este şi cel care are cea mai mare dobândă şi primul deci, ce ar trebui acoperit.
Revenind la fondul de rezervă, se poate observa utilitatea lui, căci mi-a permis să supravieţuiesc o vreme. Acum, mă întreb cum să abordez problema din punct de vedere economic şi psihologic. După cum ştii, am făcut aproape tot ce am putut să reduc cheltuielile. Prima soluţie logică ar fi să refinanţez toate datoriile, lucru imposibil acum căci nu mai am contract permanent de muncă, mergând pe cele pe perioadă determinată. Psihologic este foarte greu. De doi ani, am restrâns aproape tot ce se putea şi gândul de a continua aşa ani întregi este destul de greu de suportat. Aici, este una din cele mai mari probleme ale noastre. Îmi vine greu să fac un fond de rezervă, mai ales de 12 luni, în timp ce achit ratele şi cardul cel mai mare. Nu mai spun că uneori obosesc de atâta economie şi calculat, indiferent cât de mult îmi place mie subiectul şi efectuarea calculelor. Probabil, singura soluţie acum este creşterea veniturilor, dar energia mea este pe minim, consumată de atâtea câte sunt şi nu prea mai ştiu cum să abordez problema. Suma totală pe care o plătesc lunar, este suportabilă acum, dar gândul de a o ţine numai aşa, este greu de suportat. Acuma, că scriu, nici nu ştiu ce te mai întreb, căci întrevăd singură răspunsul. Într-un an continuat ca până acum aş termina cardul cel mare, în trei ani se duce al doilea credit şi apoi lucrurile se mai relaxează. Dar uite, că tot rămâne o întrebare: cum să mai fac fondul de rezervă?
Mihaela draga, iti raspund pe scurt si putem reveni asupra subiectului: tu esti in ultima situatie din articol, a celor cu datorii. Eu as merge pe mana lui Ramsey aici si as pune o rezerva minima – 1000 de lei. Poate chiar si 500 de lei pentru inceput e bine.
Acum, ipotecarul nu l-as considera chiar prioritar – dobanda bănuiesc ca e una ok, iar rata suportabilă, având în vedere momentul în care l-ați luat (daca imi amintesc eu, ca incep sa mai uit, in 2004).
Tureaza la maxim pentru al doilea credit, cel cu dobanda mare : pune rata la ipotecar + rata minima la al doilea + cat poti de mult in plus pentru al doilea.
Intr-un an scapi de el. E bine. Ipotecarul banuiesc ca se apropie de scadenta, asta inseamna ca grosul dobanzii din pacate l-ai cam platit si nu scapi de mare lucru daca tragi tare pentru el. Sunt lucruri pe care are sens sa le faci si lucruri pe care le poti lasa cum sunt. Ipotecarul cred ca ar putea fi lasat, pentru ca (acum, daca nu te deranjeaza sa vii cu detalii pe privat, cu cifre adica, eu pot sa iti spun cum vad eu lucrurile si cu cifre – evident, tu trebuie sa iti faci propriile calcule, si judecata finala a ta trebuie sa fie)…
Pe urma te poti concentra pe fondul de rezerva, mai ales ca Mihnea se apropie usor usor de liceu/facultate, atunci cand vei avea nevoie de ceva bani in plus.
Mihaela, eu nu stiu ce sa te sfatuiesc, insa mi-a ramas gandul la ultima fraza a Iuliei.
Cand copiii nostri (sunt apropiati de varsta cred) vor ajunge la facultate, cred ca toate facultatile vor fi pe bani. De la an la an se restrang locurile de la buget si cred ca vor fi toate cu taxa la vremea respectiva.
Eu varianta asta nu am luat-o in calcul, dar noi, ca mame, va trebui sa ne gandim si la asta.
Dia, e una dintre clasice :). Avem asa:
1. Datorii din prima perioada a vietii (la noi din fericire invatamantul nu e inca foarte scump, americanii pleaca si cu datorii de peste 100.000 de dolari pentru studii – evident, bazate si pe castiguri mai mari ca la noi)
2. Datoria cea mare pentru casa
3. Datorii de consum (masina/etc)
Apoi multi se trezesc si urmeaza:
4. Achitare datorii de consum
5. Concentrare pe copii si studiile lor (americanii nu prea le platesc studiile, dar ii ajuta cu ele)
6. Concentrare pe pensionare (asta cu pensionarea merge de cele mai multe ori in paralel)
Sistemul românesc e cu vad eu ce-oi face, dar sper eu ca in timp ne vom schimba.
Ma gandeam la copii, am vazut la fata mea si la colegele ei chestia asta cu „strangem bani pentru facultate”.
Initial am crezut ca este o gluma, dar cand s-a repetat am intrebat si mi-au spus ca personajele din filme de la Disney channel strand bani pentru facultate. 🙂
Si m-am gandit cat de familiar le este copiilor de o varsta conceptul asta. Pentru noi, adultii, nu prea…
Pana la urma ei sunt viitorul, asa ca e de bine 🙂
Doamne ajuta!
Un subiect foarte bun. Din punctul meu de vedere, fondul de rezerva ar trebui sa acopere toate cheltuielile pe un an (am fost 7 luni fara venituri stabile).
In al doilea rand, eu as opta pentru o rezerva minima de cash (maxim cheltuielile pentru o luna), in rest, depozite bancare, facute cu cap. 2 depozite cheltuieli pe o luna, 1 depozit cheltuielile pe 3 luni, 1 depozit cheltuielile pe 6 luni. Astfel, daca apare o urgenta, te gandesti pe care depozit sa-l „spargi” pierzand cat mai putin la dobanda si restul.
Gogu, e interesanta repartizarea ta si se poate dovedi foarte utila.
Si eu sunt pro-depozite. In felul acesta inainte de a sparge vreunul iti pui problema serios daca e o cheltuiala ultra necesara. Intr-un cont de economii eu sigur as intra mult mai rapid. Pe de alta parte, in cazul in care e o urgenta adevarata, accentul cade pe rezolvarea rapida a problemei . Adica m-as bucura ca am de unde sa iau acei bani si nu m-ar mai afecta asa de tare pierderea dobanzii , care desi nu de ignorat, in cazul sumelor mici este si ea modica.
Eu sunt specimenul ciudat, dar fericit, respectiv ala fara datorii la banca. Am rezistat ispitei de a vrea totul „acum” si am facut economii pentru orice „dorinta necesara”. Bine, nu am nici copii carora sa le aloc ceva sume obligatorii. Aloc sume facultative copiilor fratelui meu. 🙂
O alta ciudatenie a mea, ar fi faptul ca am renuntat la carduri. Ispite tocatoare. Nu mai am nici unul. Nici eu si nici sotul. Stiu mai bine sa-mi socotesc banii de hartie :))) Am la „ciorap” o suma minima in care sa intru in caz de nevoie de medicamente sau mici evenimente neprevazute, iar restul merge la banca, intr-un singur cont de depozit. E un depozit flexibil. Pot sa depun oricit oricand si la fel pot sa scot. In contul asta merge si suma alocata economiilor (rata economicoasa ii zic eu) dar si absolut tot ce poate ramane in buzunar, la incasarea urmatorului salariu. E un cont de genul „cat mai mult depus, cat mai putin scos” Trebuie sa recunosc ca l-am gaurit un pic, anul trecut, in toamna, cand am reamenajat apartamentul, dar daca reusesc sa ma comport ca pana acum, in cateva luni acopar gaura. Consider ca am rata la banca si o adaug la cheltuieli, alaturi de facturi.
In alta ordine de idei, si eu trebuie sa-mi recalculez veniturile si cheltuielile, pentru ca visul meu de a ma muta la curte este impiedicat de lipsa unei sume de bani, nu foarte mare, dar pe care nu vreau s-o iau de la banca. 🙂 In fine, cumva o s-o scot eu la capat, probabil nu in acest an, dar am rabdare, caci „picatura cu picatura se face balta mare” :))
Cristina, sunt convinsa ca visul tau nu e deloc departe de a se realiza, pentru ca stiu cat esti de determinata si de organizata in privinta asta. Gaurile se acopera, odata ce ai strans singura o suma de bani, vei gasi si in continuare solutii pentru a reusi mai departe.
Noi suntem la inceput, ne-am casatorit în vara lui 2012. De descoperit, te-am descoperit anul trecut, și de atunci am reusit să punem deoparte cam 10.000 de lei. O gramadă de bani, pana atunci nu pusesem nimic – doar pastrasem intact banii de la nunta. Am aplicat metoda facturii de care ai povestit candva – atunci cand intra salariul mai mare, adica al meu, punem deoparte 1200 de lei si ne imaginam ca avem o factura de platit. De fapt, ne imaginam ca avem rata la banca – pe acolo se invart oricum ratele. Pana sa citesc blogul tau nu imi imaginam ca putem asa ceva pentru ca din salariul meu nu ne raman decat 2-300 de lei, iar al lui e mai mic ca al meu. Noi locuim cu soacra si avem si aici un avantaj, pentru ca ea gateste si are o pensie de 1000 de lei care in ziua de azi e mare. Mai nou a inceput si ea sa economiseasca – ma intreaba mereu ce mai zice fata aia despre tot felul de subiecte. Bine, nu e mereu de acord cu tine, dar unele lucruri ii plac. Ce am mai facut in plus a fost sa avem un buget , sa renunt la o parte din abonamentele de telefoane (aveam fiecare abonamentul lui, eu si sotul chiar 2 abonamente, pe Orange si Vodafone). Am trecut soacra pe cartela si noi am ramas cu o cartela si un abonament fiecare. Am fost si la cablu si am cerut sa raman pe un pachet mai ieftin si am scos telefonul fix, ca nu il foloseam. Acum ne gandim sa ne luam un apartament, dar sa pastram o rezerva de 3000 de lei, suma care ne ajunge noua pe 3 luni daca reducem cheltuielile si ne ajuta si soacra cu pensia ei. Cu banii de la nunta si cu ce am strans pana acum o sa avem un avans destul de bun – un apartament de 2 camere e la noi cam 35-38000 de euro si avem cam mai mult de 20% din suma. Vrem mai initai sa strangem de acte si sa mai adunam cateva luni, cam 1000, 1000 si ceva de euro pentru a avea 25% avans – asa ne-am gandit noi ca e bine.
Draga Oana, iti urez in primul rand bun venit pe blog. Daca bine imi amintesc, cu tine am vorbit si pe mail la un moment dat. Ma bucur ca reusiti sa faceti progrese si mai ales ma bucur ca o faceti cu niste venituri nu foarte mari. Sunt sigura ca in timp si acest aspect se va imbunatati pentru voi.
Cu apartamentul… ati putea deja sa urmariti piata, sa vedeti cam ce puteti lua la suma la care v-ati gandit… Si da, e bine ca faceti acum un sacrificiu inainte de a va asuma o rata. Fiecare 100 de lei pe care o dati in plus la avans inseamna si 100 de lei economii peste timp, pentru ca un credit cam dublu se plateste in 25-30 de ani, daca iei in considerare toate cheltuielile legate de el. Cu cat mai mult avans, cu atat mai bine.
din pacate contul de economii este cam aceeasi poveste cu cel curent, mai toate bancile au comision de administrare mai mare decat dobanda, mi-am facut eu temele prin noiembrie cu privire la asta
Mihaela, unde am eu banii, la contul de economii dobanda e de 3,5% si poate ajunge la 3.75% daca adaugi constant bani, iar la cel curent este 0.
Depinde de banca unde ai banii. Eu am prins si o promotie prin care nu am comisioane de administrare de niciun fel, asa ca per total sunt multumita, desi recunosc ca se poate mai bine.
dobanzi ar fi si acum pe piata destul de ok dar comisioanele in cea mai mare parte inghit dobanda, eu am renuntat pentru o vreme la idee
Chestiune de alegere :).
Eu am un cont care nu are comision de administrare, stiu ca a fost o oferta la un moment dat – nu stiu daca mai e valabila.
Majoritatea bancilor au varianta de comision 0 pentru cont atunci cand incasezi salariul la ele, sunt si exceptii, dar putem alege varianta potrivita.
Banca Transilvania nu are comision de administrare pentru cont curent si nici pentru card, iar daca retragi banii de pe card nu ai nici comision de retragere. Uite cum le fac eu reclama 🙂
Eu zic ca ar merge si un depozit la termen pentru fondul de urgenta. Poti gasi dobanda mai buna la un depozit pe o luna decat la un cont de economii si nu pierzi foarte mult daca loveste urgenta. Sau poti aplica o metoda ceva mai interesanta daca ai un fond de urgenta mai marisor: tii acasa sau intr-un alt cont banii necesari pentru o luna, iar restul intr-un depozit la termen cu scadenta la 3 luni.
Evident ca merge si un depozit la termen. Merge orice ti se potriveste.
Eu… sunt atipica, asa cum se declara si CristinaC. La mine accesibilitatea banilor se traduce prin dorinta de a adauga si nu de a scoate. Cum am un PFA si venituri inconstante, de fiecare data cand incasez o factura ma gandesc ca as putea pune si un 100 de lei sau macar un 50 in contul de economii.
Iar dobanda de 3.5% la contul de economii e mai buna decat multe dobanzi de depozit la termen.
Cum spuneam… cel mai bine e sa actionezi asa cum consideri ca ti se potriveste – nimeni nu te cunoaste si nu iti cunoaste obiceiurile mai bine decat tine 🙂
si eu am inchis cardurile de credit/ descoperire de credit. Sa nu ma tenteze :).
Apoi, am facut plati anticipate cu scaderea perioadei si voi inchide curand creditul ipotecar.
Nu am insa asa mult pus deoparte, cum spui tu, 12 luni x cheltuieli minime pt o familie cu copil si un singur venit. Si daca as putea pune atata deoparte, as face inca un credit ipotecar.
Ce voi face, insa, in viitorul apropiat: voi reduce unele facturi.
1. caut alta chirie mai mica
2. caut cu intretinere mai mica
3. caut alt provider de net ce nu imi impune si cablu
Ce am facut de curand:
1. La mobil, am gasit o alternativa. In dec. 2013 am scanat contul sa vad cate plati am facut pt tel. cu cartela. A iesit valoarea de 100. Asa ca am cautat un abonament din car epot iesit in 3 luni, si sa fie valoarea lunara < 100/12. Si am gasit.
2. am verificat pe totul anul sa vad comisioanele bancare, si am eliminat din ele.
P.S. dobanda la depozit, la ce banci si la ce moneda e? Exista comision de alimentare/retragere din cont/depozit ? Pt ca la banca unde am acum ies cu sub 1% pe an.
Buna, Iulia!
Foarte binevenit articolul, mai ales ca ma tot straduiesc sa economisesc. Fac parte dintre cei care nu detin niciun credit (si sunt recunoscatoare ca lucrurile s-au aranjat asa). Nu sunt un om zgarcit , insa incerc mereu sa micsorez cheltuielie zilnice , curente, pentru a aveam bani pentru lucruri care ne fac placere: concediu, mini-vacanta, ocazional iesit in oras, spectacole si mici cursuri pentru copil. Haine cumpar putintele, si si atunci in special pentru copil. Cine nu ma cunoaste se mira ca prefer sa sting becuri si sa inchid caloriferele cand nu am nevoie de ele, sa mananc la birou mancare adusa de acasa, si sa cumpar haine SH cateodata (dar frumoase :-)), pentru ca apoi sa plec cu copilul la munte, la mare sau la piscina.
Situatia mea:
Am un depozit in care tin niste bani fara o destinatie precisa, de care nu ma ating , un al doilea depozit pentru copil (pe care in criza financiara majora l-am spart si l-am refacut cu foarte mare greutate pe urma) si inca doua depozite in care tin sume mici pentru probleme medicale si pentru concediul de la vara. Problema este ca de fapt nici unul dintre astea nu poarta denumirea de fond de rezerva, si n-as vrea sa intru in nimic, in ideea ca si primul fond l-as tine tot pentru copil, ca sa ii putem da si noi ceva cand se va face mare, desi momentan e o suma care ar putea ajuta cat de cat la plata studiilor, in niciun caz la avans pentru o casa.
Problema:
Nu avem venituri fixe , nici eu si nici sotul , lucram pe PFA , cand sunt lucrari e minunat, cand nu sunt e tristete maxima, deci nu ne putem baza pe bani care intra la o data fixa.
Intrebari:
1. Nu pot sa contribui in acelasi timp la inmultirea tuturor fondurilor. Pe care din ele ar trebui sa ma concentrez? Ar fi cazul sa denumesc primul depozit fond de urgenta, sau sa incerc de acum sa cladesc un altul cu aceasta destinatie precisa, inainte de a mai pune bani deoparte pentru orice altceva? Cred ca , datorita castigurilor neuniforme din familia noastra, am nevoie de primul fond mai mult ca suport psihic, sa stiu ca e acolo. Dar sa ma ating de el mi-ar da cosmaruri, deci ar fi bun un fond de urgenta insa nu stiu cum sa abordez problema.
2. Am incercat sa o dau pe fiica mea la o gradinita de stat si a fost un esec total. Am gasit o gradinita particulara (nici cea mai scumpa, nici cea mai ieftina) de care sunt multumita, si nu as vrea sa fiu nevoita sa renunt. Sa reusesc sa strang in avans suma totala pentru gradinita pe un an intreg e nebunie curata 🙂 . Ce procent din fondul de urgenta (inexistent momentan) sau din fondurile existente ar trebui sa aloc pentru gradi?
Incerc sa gasesc singura raspunsurile, insa orice pont ar fi binevenit!
Sunt de acord cu tine ca in momentul achizitionarii locuintei sa nu fii pe zero. Este o idee foarte buna.