Eu am crescut învățând că există subiecte pe care aș face foarte bine să nu le abordez – discuțiile despre bani erau pe această listă a tabu-urilor pe care am preluat-o, văzând comportamentul celor din jur.
Tot pe listă aveam politica (ce putea naște controverse chiar și între membri apropiați ai familiei) sau chestiunile ce țin de intimitate. În continuare cele trei subiecte mi se par destul de inaccesibile și rareori inițiez vreo conversație pe temele respective – dar nu mă panichez și nici nu încerc să schimb subiectul dacă apar.
Cel mai mult, recunosc, m-am schimbat în ceea ce privește banii.
Și aici e cu nuanțe, nici acum nu inițiez conversații despre bani (și poate e și blogul de vină, că nu vreau să intru în viața nimănui încurajată de faptul că mai știu unele lucruri), dar sunt foarte deschisă la ele și – deși de multe ori mi se cere sfatul sau sunt întrebată cum aș proceda în anumite situații – mă bucur când aflu povești personale din care pot să învăț, la rândul meu.
De ce nu vorbim despre bani?
E complex răspunsul la această întrebare și cred că depinde de fiecare dintre noi.
Nu vorbim despre bani pentru că nu se cade, pentru că bunele maniere presupun câteva subiecte tabu, printre care și banii.
Nu vorbim despre bani pentru că așa am învățat de acasă, cu sau fără legătură cu cele de mai sus.
Nu vorbim despre bani pentru că am putea fi judecați. Am putea avea mult sau puțin, în comparație cu niște medii sau cu propriul sistem de valori al interlocutorului, pe care nu îl știm foarte bine.
Nu vorbim despre bani pentru că nu vrem să îl punem pe cel din fața noastră într-o ipostază stânjenitoare.
Nu vorbim despre bani pentru că subiectul nu este unul de interes pentru noi. Adică, nu suntem atât de preocupați încât aceștia să devină subiectul unor conversații cotidiene.
Ne ajută să vorbim despre bani?
Din experiență personală, din ce am citit și din ce am discutat cu alte persoane de-a lungul timpului, DA. Chiar aștept comentariile de la acest articol, pentru că vreau să văd dacă se aplică ceea ce am experimentat eu.
Care sunt punctele cele mai importante, dintr-o perspectivă personală:
- atunci când vorbești despre bani, tu singur sintetizezi o situație și da – soluția e mereu la tine. Dar o vezi atunci când pui ideile cap la cap, când încerci să o explici sesizezi o abordare pe care nu aveai înainte și inclusiv interlocutorul poate avea un punct de vedere pe care tu nu îl aveai,
- poți descoperi perspective interesante despre cum să economisești bani sau cum să câștigi mai bine și să investești. Eu am povestit la un moment dat despre revelația pe care am avut-o la o cafea, cu una dintre prietenele mele bune, când am realizat că se poate și altfel. A fost momentul de la care pot spune că mi-am schimbat viața – treptat, cu multe greșeli și adaptând pe parcurs. Dar punctul de plecare de la o conversație a fost,
- copiii sunt cei care vor beneficia de o atitudine degajată și de conversații despre bani în care li se cere și lor părerea. Evident, totul adaptat la vârsta lor. Rămâne la latitudinea noastră ce și cât le spunem despre nivelul veniturilor / cheltuieli / datorii și așa mai departe, dar cred eu că implicarea lor în gestionarea unui buget nu poate fi decât de bun augur. Exemplul nostru rămâne peste timp, iar atitudinea dezvoltată în perioada în care crește cred că va avea o influență puternică și asupra vieții sale de adult. Aici este un articol minunat, cu un exemplu personal, despre cum putem implica un copil încă de la vârsta preșcolară în diverse activități legate de bani, în zonele de interes pentru el
Cum și cu cine vorbim, totuși, despre bani?
Chiar și acum, când sunt mult mai deschisă și realizez că o conversație despre bani poate fi de un real ajutor, nu mi se pare că un firesc al lucrurilor din viața reală arată de genul:
- Salut! Ce bine-mi pare să te văd! Ce mai faci?
- Bine, mulțumesc! Tu? Ce salariu mai ai?
E clar că o conversație de genul nu prea își are locul.
Totuși, cred că putem integra în diverse conversații, în măsura în care interesul este reciproc, partea financiară, și că ne-ar fi de folos chiar să o facem. Din multe puncte de vedere.
Eu am început cu unii dintre prieteni (am observat că sunt mai deschiși cei care locuiesc în străinătate din acest punct de vedere), am continuat cu acest blog în care am un dialog permanent despre bani, pot spune…
În continuare nu cred că sunt conversații de purtat cu oricine și în orice context, dar da, cred că e important să avem în preajma noastră și oameni cu care să discutăm fără probleme și despre acest subiect. Chiar dacă nu o facem cu toată lumea și nu abordăm o serie de detalii cu care nu ne simțim confortabil.
Tu ce părere ai? Cât de ușor (sau greu) îți e să vorbești despre bani?
Abordezi subiectul cu prieteni, cu rude?
Caruta Cu Bani says
Eu vorbesc despre bani cu oricine este dispus sa o faca. De la o persoana pe care abia am cunoscut-o la cel mai bun prieten, sau la colegul de serviciu.
Este doar in dezavantajul nostru ca subiectul banii sa fie un tabu. Intr-adevar, unii nici nu vor sa auda despre acest subiect. Pierderea lor 😉
Iulia says
E super ca esti asa, Bogdan! Si eu cred ca ar trebui sa fim mult mai deschisi, pe de alta parte eu nu sunt chiar asa, recunosc :).
Elena says
Eu nu discut. Cu prietenii ca niciodata nu am ajuns la subiect, cu familia pt ca suntem complet diferiti la capitolul asta, cu colegii parca cel mai mult, dar tot e la un nivel care nu depaseste mult zero. Eu is de parerea ca fiecare avem propriile idei si nu intru in discutii cu detalii la subiecte unde stiu ca ceilalți sunt complet diferiti, ca oricum nu-i schimb.
Iulia says
Da, da, mi se pare important ca persoana cealalta sa fie preocupata de acest lucru, altfel nici eu nu aduc discutia.
Tin minte ca la un moment dat am mai incercat sa „strecor” cateva idei celor care se plangeau, dar am realizat ca o faceau mai mult pentru intelegere, ascultare si empatie – decat pentru a gasi o solutie. Asa ca nu mai intru in chestiuni nesolicitate.
In schimb, am observat multe persoane deschise in jur – aici imi e usor :).
Si cred ca si blogul are rolul lui, aici e clar ca avem niste chestii comune si putem sa discutam.
o femeie says
o, da. Am invatat enorm de la colegii de birou. Realmente din cauza unuia din ei am inceput blogul!!daca afla ca am blog sunt nevoia sa il sterg :D.
Pe de alta parte, in familie e un subiect pe care il evita multi – dar si pt ca noi ca familie suntem complet diferiti de toti ceilalti, o data pt ca ne dorim independenta financiara dar si pt ca tinem o viata mai simpla.
Cristina says
Nici eu cu familia. Bine, cu mama și tata, da. Dar zic de familie extinsă. Atâta îmi trebuie, suntem atât de diferiți încât la o lună după discuție m-aș trezi cu mesaje să-i împrumut până la salariu :)) Am și avut parte de ceva comentarii de la un unchi când am zis de ceva că e scump (pentru că nu-mi cumpăr lucruri inutile) cum că „hai mă, la banii tăi” de parcă aș fi ceva milionară sau de parcă ar fi treaba altcuiva ce fac cu banii pe care îi căștig.
o femeie says
Mie mi-a facut-o mama. S-a dus prin oras (a se citi sat) sa se laude ca fiica sa lucreaza unde lucreaza. M-am trezit ca imi scrie unu, pe fb, ca vrea sa ii imprumut niste bani, ca doar lucrez la Comisia europeana. De parca intorc banii cu lopata si plec cu sacosa cand vreau.
Maica mea e genul laudaroasa, le umfla pe alocuri. Probabil de aia am socat o parte din familie cand am zis ca viata aici e scumpa, ca nu am masina si nici carnet, ca nu am tv, ca nu beau cafea si ca merg in vacanta cu cortul, in priviri am vazut ceva intre groaza si compasiune :D. Nu am mai zis ca avui 7 sapt. de concediu anul trecut 😀
Marius says
Mama este opusul, nu vorbeste cu neamurile despre asta, pe principiul keep a low profile, probabil pentru a evita situatii de genul celei descrisa de tine
Elena says
Eu credeam ca e un obicei in Romania ca toata lumea sa se laude, ca ce zice o femeie mi-e foarte cunoscut.
Aurelia says
Eu discut despre orice cu cei apropiati (si nu numai), atat timp cat vad ca exista deschidere fata de subiect: bani, sex, politica, religie, inferitilitate etc. Imi place mai ales ca sunt inconjurata de oameni foarte faini de la care am ce sa invat, permanent fac brainstorming pe diferite teme si incerc sa mai prind si eu din intelepciunea celorlalti. Nu le spun tuturor ce net worth avem, dar nu am nici o retinere in a vorbi despre independenta financiara si dorinta de a iesi la pensie mai devereme de varsta legala. Saracul meu sot, a aflat de la prima intalnire cam ce timeline pentu cumprat casa, facut copii si iesit la pensie va avea daca decide sa intre intr-o relatie cu mine.
Pe de alta parte mai sunt si cativa prieteni care prefera sa se planga de lipsa banilor de ani de zile, oricat le-as insera cate o idee de economisire pe alocuri. Ca sa nu mai zic ca mi-am si primit comentarii de genul ” Ce bine ca l-ai gasit pe sotul tau, acum iti permiti sa lucrezi part-time nu mai ai nevoie de doua joburi.” (ca si cum faptul ca eu am decis sa fiu semi-retired a venit ca urmare a schimbarii starii civile, nu fiindca am fost frugal ani de zile si am economisit suficient cat sa imi permit pe fortele proprii).
o femeie says
avui situatii asemanatoare. Cu pers. astea am discutat o data, si atat, evit revenit la aceeasi discutii, le aduc aminte ca eu sunt aia cu buget/meniu/no tv/no car/walk – si cu asta schimb subiectul discutiei si ii intreb despre vacante sau vreo prietena comuna.
Insa, mi-ai adus aminte de altceva, cu drag: mai primesc cate un email pe blog, mai rar, asa. Mail in care persoane cer un pic de „guidance” pe calea asta. Semn ca nu toti sunt inchisi si chiar isi doresc o situatie mai buna si fac tot posibilul. Lumea isi pune intrebari si vor o situatie mai stabila, e deschisa la schimbat in pasi marunti.
Aurelia says
Asta e super cu popularizarea „miscarii” FIRE, pentru cine are urechi sa auda se mai aprinde un licar ca mai sunt si alte optiuni decat traiul de la salar la salar. De altfel blogul tau si acesta, sunt singurele scrise in romana pe care le urmaresc de ani de zile. Preiau si eu cat pot din informatia pe care o oferiti, dar iau si pulsul societatii romanesti pe domeniul financiar din comentariile articolelor.
Iulia says
Aurelia, daca nu ma insel tu ai dat interviul acela foarte fain pe blogul lui Cleo… si stai si tu in strainatate. Am observat si la prietenii mei, de exemplu, dar si la oameni faini cunoscuti prin intermediul blogului, ca o deschidere mai mare catre FIRE sau o lejeritate mai mare in a vorbi despre bani este in afara. Cu siguranta ca mediul contribuie…
Eu sper ca in timp se vor regla lucrurile si aici, mai primesc cate o palma care ma scoate din „bula” mea de oameni faini… dar, una peste alta, ma gandesc ca lucrurile se imbunatatesc 🙂
Marius says
Lucrurile se schimba si la noi, cel putin la tineri( sub 35). Am avut de curand o intalnire un consultant financiar si l am intrebat cum se misca lucrurile. Spunea ca de cativa ani are programul plin, foarte multi tineri.
o femeie says
Si eu primesc mailuri cu intrebari de la persoane tinere! Femeile astea 🙂 -mi se pare super cand citesc: 25 ani.
Marius says
Nici eu nu vorbesc cu familia extinsa, diferentele sunt foarte mari si nu vreau sa abordez subiectul. In schimb vorbesc foarte mult cu colegii despre investitii, oportunitati, mai am colegi care investesc la bursa etc
Iulia says
Cu investitiile e mai usor. Cred ca e chiar cool sa te pricepi si sa vorbesti despre ele :). Cu prietenii, mama mea cel puțin, cu care pot purta discuții pe teme diverse, deși știe, de exemplu, ce este dobânda compusă, nu ar aprecia o discuție pe teme de randamente și acțiuni profitabile sau mai știu eu ce.
Dar și aici cred că apar rețineri de genul: ce sumă investești lunar / ce procent din venituri… din astea. Deși generația tânără e clar mult mai receptivă și ne trezim și noi, ăștia care începem să trecem de 40.
Marius says
Mama este opusul, nu vorbeste cu neamurile despre asta, pe principiul keep a low profile, probabil pentru a evita situatii de genul celei descrisa de tine
Cristiana says
Asa este cultura noastra, nu vorbim despre bani de frica de a nu fi judecati. Pana la urma nu avem de ce sa ne simtim stanjeniti daca ne castigam existenta din munca cinstita, multi sau putini bani cat sunt ei.