metode de economisire

Va spuneam zilele trecute ca este bine sa ne fixam un prag, o suma de bani pe care nu o putem cheltui decat dupa ce ne-am gandit 30 de zile. Dar exista si cumparaturi mai mici si sa nu uitam ca suma lor poate ajunge la un procent important din salariul nostru, daca nu suntem, iarasi, atenti pe ce alegem sa ne cheltuim banii.

In cazul acestora… eu va propun sa va opriti un pic inainte de a pune in cos sau de a pleca spre casa de marcat cu produsul respectiv si sa va ganditi 30 de secunde. Nu mai mult, dar nici mai putin.

Iata intrebarile pe care mi le pun eu inainte de a ma hotara sa cumpar ceva mic (evident ca nu ma refer la lista de cumparaturi stabilita dinainte, ci la celelalte cumparaturi):

• Chiar imi place acest lucru, sau tind sa il iau pentru ca este la reducere?
• O sa ii gasesc o functionalitate practica la mine in casa, sau doar va aduna praf?
• Am cu ce sa il/o asortez? (valabil pentru haine)
• Cate asemenea „mici placeri” mi-am mai facut luna asta?
• Cati bani mai am disponibili pana la urmatorul salariu si cat de departe este el ca timp?

Ei bine, daca dupa ce m-am gandit la toate astea inca imi doresc lucrul respectiv, il iau. Fara alte intrebari, si fara nici un fel de regret.

Cred ca ati ghicit din titlu ceea ce vreau sa spun: nu este loc de impulsivitate atunci cand trebuie sa cumparam ceva important pentru noi si, mai ales, scump. Aceasta regula a celor 30 de zile nu am inventat-o eu sau noi ca familie, e si ea importata de pe blogurile .com, carora cu drag le-as da link, dar nu stiu exact a cui a fost ideea. In plus, am preluat-o si o aplic de foarte mult timp, asa ca nu prea am sanse sa imi amintesc unde am vazut-o.

Ar fi bine asadar sa asteptam 30 de zile inainte de a lua o decizie de cumparare importanta.

Veti gasi mai jos cateva motive pentru a o face, precum si ceea ce s-a schimbat in bine in cazul nostru din momentul in care am inceput sa o aplicam.

Motivul principal este, evident, faptul ca in 30 de zile vom avea tot timpul din lume pentru a vedea daca avem, intr-adevar, nevoie de un obiect costisitor, daca decizia noastra nu a fost doar una de moment, sa ne gandim de unde facem rost de banii necesari, eventual sa aplicam cateva mici trucuri „frugale” pentru a nu ne imprumuta de toti banii in cazul in care dorim sa ne procuram obiectul respectiv printr-un imprumut, sau sa nu golim intregul fond de rezerva daca vrem sa apelam…

In 30 de zile ne vom da seama:

• daca avem nevoie cu adevarat de obiectul respectiv (cazul televizorului nostru stricat, pe care nu l-am inlocuit pentru ca am realizat ca traim mai bine fara el)
• daca nu putem gasi o solutie mai ieftina care sa functioneze la fel de bine
• daca ne dorim cu adevarat un anumit produs/obiect
• daca ni-l permitem intr-adevar si merita sacrificiul

Ei bine, daca au trecut 30 de zile si consideram inca o idee buna sa cumparam obiectul respectiv, o putem face fara nici un regret.

In plus, in cele 30 de zile vom avea suficient timp si sa sondam piata, sa gasim chiar cel mai potrivit produs sau serviciu pentru noi si, de ce nu, sa prindem o promotie pentru produsul dorit.

Daca e sa ma refer la suma pentru care este bine sa asteptam 30 de zile pentru o achizitie importanta, noi am fixat-o la 5% din venitul nostru lunar. In afara de cazul in care chiar arde, adica se strica frigiderul sau aragazul sa zicem si chiar nu avem ce sa facem si trebuie sa le reparam sau inlocuim, nu cheltuim o suma mai mare de 5% din venituri neprogramat.

Si daca stau sa ma gandesc, pe langa disciplina si economii destul de mari, am mai castigat ceva cu aceasta regula: cumparam obiecte mult mai aproape de nevoile noastre, mult mai potrivite si de o calitate mai buna, avand timpul necesar sa reflectam asupra alegerii noastre.

Ne întoarcem, iată, la seria celor 10 metode de economisire pe care le propuneam la începuturile acestui blog, care nu sunt chiar aşa de îndepărtate.

Am ezitat destul de mult până să includ aspectul acesta în lista metodelor de economisire, dar cred în continuare că foarte mulţi dintre noi ne gândim şi la cei din jurul nostru atunci când decidem să cheltuim bani, şi cred că ne înselăm foarte tare.

Un exemplu sugestiv sunt chiar aceste sărbători ce se apropie cu paşi repezi: cât din ceea ce avem pe masă, sau cele ce alegem să dăruim celorlalţi, din acţiunile noastre în general sunt pentru că aşa simţim şi ne dorim, şi cât pentru că aşa se cuvine, aşa trebuie să facem? [Read more…] about Metode de economisire: nu trăi pentru a-i impresiona pe cei din jur

Pentru că v-am promis un exemplu personal în orice, ca o sa va spun câte ceva despre sistemul meu.

Am pornit, aşa cum vă spuneam, de la premisa că, aşa cum americanii reuşesc să se descurce la o adică cu sume mici de bani, direcţionând alte sume către ceea ce era important pentru ei, se poate şi la noi.

M-am lovit însă de realitatea românească, in care cupoane de reduceri nu prea există. Singurul voucher pe care l-am găsit vreodată a fost de la Dove, care au avut o campanie în vară în care obţineai un cupon pentru un lapte de corp şi un săpun dând „like” paginii lor de Facebook. Un ac mic într-un car cu fân. Poate că au mai existat asemenea ocazii si, dacă am fi fost mai multe care să scriem despre acest subiect, aş fi şi aflat despre ele. Poate că dacă ar exista preocupare clară din partea noastră, am crea o „piaţă” pentru aşa ceva şi brandurile ar fi interesate să emită asemenea cupoane.

Până atunci, nu am putut decât să creez un sistem, pornind de la constrângerile pe care le avem. O să rezum un pic ceea ce am reuşit eu.

Am pornit de la un buget clar lunar, în care nu mă încadram şi pace. Problema, pe care am identificat-o în timp, era că eram prea ambiţioasă: vroiam să pun bani deoparte, dar de fiecare dată intram în ei, pentru că, undeva în subconştientul meu, ştiam că există şi nu aveam nici un fel de plan, încercam doar să îi imit pe alţii. Aşa a apărut un cont separat de economii, în care mergeam foarte conştiincioasă să depun bani lunar, si un fond de rezervă, la care puteam apela când se terminau banii curenţi.

Contul de economii a fost un succes, fondul de rezervă un mare fiasco iniţial. Pentru că, la fel ca şi cu economiile iniţiale, ceva în subconştientul meu îmi spunea că acei bani există si pot fi cheltuiţi. Am vrut să renunţ, însă mi-am dat seama că se întâmplase totuşi ceva extraordinar: de câteva luni bune nu mă mai împrumutam la nimeni, micile sume puse deoparte rămâneau în contul pe care îl creasem.

Aşa că am mers mai departe. Şi „am reuşit” să cheltuiesc fondul de rezervă, integral, în doi ani la rând. Îl foloseam pentru cheltuieli mai mari – la un moment dat ne-am luat o bibliotecă, apoi am zis că nu am mai mers demult în concediu şi am folosit banii pentru o excursie. Atunci am deschis un nou cont pe care l-am denumit „dream budget”. Pe care îl am şi acum. În fiecare lună pun acolo o sumă mai mare sau mai mică, pentru scopuri dinainte fixate. Anul acesta am mers la nunta surorii mele, am fost la Sibiu în concediu şi mi-am luat un aparat foto la care visam demult exact din acest buget. Acum am pe listă un televizor şi sper să avem banii pentru el până la sfârşitul acestui an.

Din încercări mai mult nereuşite decât reuşite aşadar, am conturat un buget, pornind oarecum invers. Pentru că nu am pus nişte categorii pe hârtie şi le-am respectat – pur si simplu nu a mers în cazul meu – am împărţit banii iniţial în economii şi restul, apoi am adăugat diverse „capitole”, în funcţie de ceea ce constatam.

În paralel am început încercările de a mă încadra într-un buget de cumpărături mai mic, fără a umbla la calitatea alimentelor.

Şi încă nu terminasem. În vară, atunci când aveam destul de bine delimitate categoriile, respectiv casa+cumpărături+discretionar, economii, rezerve si „dream” (menţin totul simplu, fără multe capitole), nişte cheltuieli medicale pe care le puteam prevedea – dar, deh, înveţi cât trăieşti – mi-au dat rezervele peste cap.

Iniţial am vrut să înfiinţez un fond medical, mai ales că tot cheltuim în direcţia asta, dar am zis să păstrez lucrurile simple, aşa că voi merge către mărirea fondului de rezervă către 4 şi apoi 6 luni de descurcat şi alocarea lunară a unei părţi din bugetul de casa+cumpărături+discretionar cheltuielilor medicale. Logic, trebuie să tăiem ceva pentru a face loc unei noi categorii. Cum bugetul fiecăruia e deja micuţ, cheltuielile pentru casă sunt fixe şi mai vine şi iarna şi se vor mări, nu pot decât să încerc pe partea de cumpărături.

Iar aici nu e deloc uşor, având în vedere că încercăm să avem un stil de viaţă sănătos, sa mâncam măcar o parte din alimente bio, sa eliminam prăjelile. Dar sper că, şi cu ajutorul vostru, o să reuşesc. Şi nu, nu îmi propun să trăiesc toata viaţa cu 100 de lei. E un experiment, luna viitoare o să mă gândesc la altceva.