Recenzii carti

Mărturisesc că „KAKEIBO. Arta japoneza de a economisi bani” mi-a stârnit interesul, încă din momentul în care am văzut că a apărut. Nu e de mirare acest lucru. E ceva la cultura aceasta japoneză care ne atrage pe noi – sunt organizați, minimaliști, muncitori și trăiesc și foarte mult, cei care au rămas pe stilul de viață tradiționalist cel puțin.

O carte despre economisire? Suuper, mi-am spus. Aveam să aflu cum economisesc japonezii. Doar că nu vorbim despre o carte. KAKEIBO. Arta japoneza de a economisi bani nu este o carte.

O să încerc mai jos un mic review, pentru că e o apariție din zona noastră de interes, a celor preocupați de economisirea banilor, pentru a înțelege mai bine dacă ni se potrivește sau nu.

Ce este KAKEIBO. Arta japoneza de a economisi bani?

Ei bine, termenul cel mai aproape este cred un jurnal. Lucru care, nu o să ți-l ascund, m-a dezamăgit un pic. Apoi mi-am amintit de puterea acestui tip de comunicare, dacă pot să îl numesc așa. De faptul că se poartă jurnalele. De faptul că am și eu un jurnal și acesta îți face datoria.

Pe partea de responsabilitate și responsabilizare în primul rând, dar și pe partea de emoții. Mă ajută să le țin un pic mai departe de deciziile importante cel puțin, să-mi păstrez mintea limpede, să văd ce gândeam și cum m-am simțit la un moment dat.

Îi mai pot spune și un fel de registru de cheltuieli, practic te ajută să te organizezi în stilul în care o fac și eu în articole precum acesta sau acesta.

Realizez, atunci când le scriu, că puține persoane au răbdarea să le implementeze. O fac totuși, pentru că știu că măcar cineva și încă cineva data viitoare, o va face. Pentru că știu cât de important e să ai un asemenea tovarăș responsabilizator în orice moment alături.

Privind lucrurile așa, jurnalul acesta mi se pare o oportunitate faină de a începe acest moment personal. Ai o logică în care sunt organizate lucrurile, nu trebuie să mai cauți tu una. În plus, logica e ok, îți oferă o perspectivă lunară și anuală, dar și zilnică (am încercat să pun mai jos imagini, pentru a înțelege mai bine despre ce este vorba).

Aceasta este imaginea generală a anului (începi în ianuarie, dar poți să mergi direct la mai și să completezi până în aprilie 2020, aici nu văd un impediment).

Aici ai perspectiva lunară:

Și perspectiva zilnică / săptămânală:

Ce nu este?

Evident, fiind un jurnal, nu este o carte. Așteaptă să fie completat de către tine. Are câteva pagini despre logica lucrurilor și ce ar trebui să facem, dar cam atât.

Categoric KAKEIBO. Arta japoneza de a economisi bani nu este o carte.

Merită să cumperi KAKEIBO. Arta japoneza de a economisi bani?

Din punctul meu de vedere, depinde.

De ce-ți dorești tu, evident. Acesta este și motivul pentru care scriu acest articol :).

Dacă vrei să te disciplinezi financiar în următoarea perioadă, e foarte important să ai o metodă de a urmări lucrurile, ceva care să îți arate ce merge și ce nu. Acest jurnal ar putea fi varianta potrivită pentru tine. Dar tot va trebui să ai determinarea de a face lucrurile în fiecare zi, zona în care se pare că majoritatea noastră eșuează.

Dacă îți dorești să citești o carte de finanțe personale, reține că nu vorbim despre o carte.

A trecut vara de ceva vreme, dar nu cred că e prea târziu pentru a-ți povesti câte ceva despre cărțile citite în ultimul timp. Mereu mi-am propus să scriu și asemenea articole, pentru că se adună cărțile și mai uit de ele… Cred că s-a și văzut, am scris parcă mai multe recenzii ca de obicei și am deja câteva pregătite în cea mai mare parte, care vor apărea în curând.

Vara aceasta nu doar am citit, am început să și ascult cărți, prin Audible de la Amazon, pe care l-am testat mai întâi gratuit, continuând să plătesc abonamentul (până acum am plătit o singură lună și am achiziționat separat o carte printr-o ofertă). O să scriu mai multe despre acesta, sunt câteva motive pentru care îmi place și care m-au determinat să păstrez abonamentul, deși nu e foarte ieftin – în jur de 14 dolari/lună.

Uite și cărțile citite în această vară:

Cele cinci limbaje ale iubirii (sau pe Elefant) – am scris și despre această carte, a fost o revelație pentru mine, simplă și la obiect, am înțeles multe despre mine și cei din jur și pot spune că mi-a îmbunătățit deja relațiile cu cei din jur. Dacă vrei să citești recenzia mea.

Bucuria ordinii (sau pe Elefant), a lui Marie Kondo, despre care am povestit aici. Mi-a plăcut, dar nu atât de mult ca Magia și nici nu a reușit să schimbe atât de mult în comportamentul meu, cum povesteam că s-a întâmplat cu Magia. Dacă ești însă preocupat/ă de simplitate și ordine, sunt și aici o serie de idei foarte bune.

Grit – puterea pasiunii și a perseverenței – am citit-o fugitiv în primăvară parcă, dar am simțit nevoia să o reiau. E lungă și un pic obositoare uneori, dar cred că merită mai ales dacă ai generații de educat (părinte sau profesor, sau pur și simplu îți dorești să dai mai departe un mesaj sau să îți îmbunătățești propriile abilități în anumite domenii).

Ideea de bază – că nu cei mai inteligenți ajung departe, și nici măcar cei mai inteligenți emoțional, ci cei care posedă acest grit – determinarea, care te face să găsești soluții și să mergi mai departe orice-ar fi, o poți reține și din discursul TED al Angelei, dar în carte e explicat totul în amănunt și ai și niște idei despre cum dezvolți determinarea despre care vorbesc la copii, de exemplu.

Tetralogia napoletană, ultimele 3 volume – și pe acestea le citisem, dar o făcusem în grabă și vroiam să o reiau. Sunt multe chestii cu care aș spune că nu sunt de acord (de parcă trebuie să îmi ceară mie cineva părerea când e vorba despre o creație literară!), dar cartea asta m-a ținut în priză așa cum puține au făcut-o în ultimul timp.

E dezarmant modul în care vezi cum greșește cineva și o face la modul profund, inacceptabil pentru mine – și totuși povestește toate acestea, calm, acceptând ceea ce face, neputându-se opune. Sunt multe mistere în jurul acestei scriitoare, ceva însă îmi spune că e mult din povestea personală aici… am citit ultimele 3 volume pentru că primul – cel mare m-a cucerit din capul locului – îl găsisem în apartamentul unchiului la care stăm mai ales vara la Constanța.

Trăiește bine, cheltuiește mai puțin – îmi place mult Ruth, autoarea blogului Living Well, Spending Less – îmi place în primul rând pentru că îmi seamănă oarecum, a învățat să cheltuiască mai puțin realizând că are o problemă – nu a fost din fire cumpătată. Îmi mai place și stilul ușor, simplu, vesel în care transmite informația. Cartea e scrisă în același mod. Sunt 12 componente a ceea ce numește ea „the good life” și le expune, pe fiecare în parte, însoțite de povești personale și idei interesante. Are la sfârșit și o listă de „rețete” pentru produse de curățat făcute în casă, sau proprie sa listă de produse de curățenie.

Una peste alta, cartea merită citită. Am comandat-o la Act și Politon, transmit foarte prompt coletele și au multe cărți interesante din zona dezvoltării personale, pe care le găsești doar pe site-ul lor.

Goodbye, things. On minimalist living de Fumio Sasaki. Cred că am citit exact la momentul potrivit cartea aceasta, un moment în care mă mutasem de curând și mă bucuram cu adevărat de beneficiile unei vieți cu mai puține lucruri. Sasaki este un minimalist veritabil, eu realizez că mai e mult până acolo, dar mi-a plăcut și m-a ajutat să citesc câteva reflecții personale cu privire la lucruri, simplitate (a vieții, a relațiilor, a locuinței), dar și despre acceptare a propriilor idei. Pentru că da, nu toată lumea poate să trăiască doar cu câteva lucruri. Cartea e în engleză, dar ușor de citit, eu am comandat-o la Books Express și experiența mi-a plăcut, chiar dacă timpul de livrare a fost cam de o lună (anunțat din momentul în care am lansat comanda).

Ce cărți am ascultat 

Puterea obișnuinței, cartea pe care am apreciat-o cel mai mult din toată această serie, despre obiceiuri – cum se formează și cât sunt de importante pentru viața noastră și reușita activităților de zi cu zi. Chiar merită citită, mă bucur că e accesibilă și în limba română, pentru că e una dintre cărțile pe care le citești și pe urmă îți spui: ce bine că am descoperit-o, ce bine era să o fi citit mai demult.

Meet the FrugalWoods, cartea lui Liz, co-autoarea blogului FrugalWoods, despre care am scris mai multe aici.

Aceasta a fost vara mea… în cărți. Sper că nu am uitat vreuna, nu mai țin minte ce am citit în iunie, când eram încă la București…

Tu ce mai citești / ai mai citit interesant în ultima vreme?

Ce legătură are o carte despre… iubire și relații cu finanțele personale? te întrebi, poate, în momentul în care citești aceste rânduri – și pe bună dreptate. M-am gândit și eu la acest lucru în momentul în care am decis să înclud pe lista cărților despre care vorbesc pe blog și Cele cinci limbaje ale iubirii, cartea lui Gary Chapman, una dintre cele mai bune citite de mine în ultima vreme.

Dacă privești finanțele personale strict din perspectiva banilor, legătură nu prea există… dar dacă te gândești că, inclusiv pentru o relație armonioasă cu banii noștri, avem nevoie de atingerea unui echilibru în toate aspectele vieții – iar partea de dragoste / relații contribuie la acest echilibru, atunci lucrurile încep să capete sens.

În plus, pe mine cartea aceasta m-a ajutat să înțeleg câteva lucruri legate de finanțe personale, pe care le voi puncta mai departe. Și da, e una dintre cele mai bune cărți citite de mine în ultima perioadă, așa că m-am gândit că e păcat să nu dau mai departe informația.

Pe scurt: Chapman identifică cinci modalități distincte prin care fiecare dintre noi ne manifestăm iubirea – limbaje le denumește el – respectiv:

• declarațiile
• timpul în doi
• darurile
• serviciile
• contactul fizic

Cartea se referă în principal la iubirea în cuplu – dar vorbim și despre relații interumane în general – pentru că nu doar cu partenerul de viață interacționăm și nu doar pentru el nutrim sentimente de iubire.

Un capitol separat e dedicat copiilor și limbajelor lor ale iubirii – iar din această perspectivă mi se pare că toții părinții ar trebui să o parcurgă. Poate că multe dintre crizele acelea de „mama nu mă înțelege” s-ar putea rezolva dacă am identifica modul în care cei mici iubesc, acționând în funcție de acesta.

Mereu există riscul ca noi să acționăm în funcție de limbajul nostru – și aici poate apărea un conflict major al copilului, pentru care alte lucruri sunt importante. De exemplu: poate că limbajul nostru este din zona declarațiilor – atunci vom spune mereu copilului cât de mult îl iubim, ce mândri suntem de el și tot așa. Ce te faci însă dacă dai peste un copil pentru care declarațiile nu înseamnă mare lucru – el apreciind timpul în doi? Odată ce ai identificat acest aspect, rezolvi două lucruri:

• petreci mai mult timp cu el – vorbești, așadar, „pe limba lui”,
• dispare frustrarea aceea legată de numărul mic de declarații pe care acesta ți le face… deși tu îi spui mereu cât de mult ții la el, posibil ca el să nu o facă. Și asta nu pentru că e un adolescent rebel (sau nu doar din cauza asta), ci mai degrabă pentru că el nu prețuiește declarațiile atât de tare cum o faci tu

Evident, acest lucru îl putem aplica și cu cei apropiați, cu părinții, rudele sau prietenii foarte buni. Mie mi se pare foarte important ca cei din jur să se simtă apreciați și iubiți – cred că nimic altceva nu e mai important pentru orice ființă.

După ce citești Cele cinci limbaje ale iubirii îți va fi ușor să identifici care este propriul limbaj al iubirii, dar și pe cel al partenerului, al copiilor și al celor din jur…

Eu, de exemplu, am constatat că am un limbaj al iubirii care poate să aibă legătură directă cu… bugetul. Simt mereu nevoia să le fac cadouri celor apropiați și de multe ori renunț eu la ceva pentru mine pentru a putea face un dar. După ce am citit această carte însă nu m-am mai simțit vinovată (pentru că mă simțeam oarecum, am mereu un buget de cadouri și e singurul pe care pur și simplu nu reușesc să îl respect).

Bucuria pe care o am când pregătesc un cadou e la fel de mare ca cea pe care o am când primesc – poate mai mare. Și cum partea de primit nu o pot controla… Cunoscând acest aspect pot, în schimb, să gestionez mai bine acest lucru – să mă organizez pentru cadouri, să nu mă simt vinovată pentru că am depășit bugetul… și tot așa.

O altă chestie pe care am reușit să o rezolv deja era o relație oarecum tensionată cu cineva apropiat. Cineva pentru care declarațiile sunt cele mai importante – iar relația cu mine, care nu pun mare preț pe acest aspect, era destul de tensionată – mie cel puțin îmi părea rău de acest aspect.

Acum… am încercat pe cât posibil să remediez, rămânând totuși în zona mea de confort – nu am început brusc să spun persoanei respective cât de mult o iubesc sau mai știu eu ce (că mereu am avut probleme cu zona aceasta) – dar am fost atentă să menționez că apreciez un gest sau că un lucru sau altul înseamnă mult pentru mine.

Cam așa e cu limbajele iubirii și înțelegerea lor. Concluzia mea este e că Cele cinci limbaje ale iubirii e una dintre cărțile pe care mi se pare important să le parcurgă fiecare dintre noi – pentru că îmbunătățirea acestei zone, a relațiilor, are numeroase beneficii pentru fiecare dintre noi, iar cartea aceasta contribuie la această îmbunătățire.

Titlul complet al cărții este Meet the Frugalwoods: Achieving Financial Independence Through Simple Living, iar eu recunosc că mi-am dorit să o citesc încă din primăvară, când Liz a anunțat apariția primei ei cărți. Există un cel mai bun moment pentru toate însă, iar pentru mine acesta a fost începutul lunii august.

 

Dacă îmi citești deja blogul sunt sigură că îi știi pe cei de la FrugalWoods, care au devenit independenți financiar la vârsta de 33 de ani, după ce au eliminat cea mai mare parte a cheltuielilor lor, conștientizând că asta își doresc de la viață: să aibă libertate, să stea departe de un job tradițional și să nu fie nevoiți să muncească pentru un venit.

Eu îi știu încă din perioada când stăteau încă la oraș, având slujbe foarte bine plătite chiar și după standardele lor (că la noi sunt extrem de puțini cei care au 10.000 de dolari venituri pe familie din joburi) și păreau să găsească noi și noi soluții pentru a cheltui din ce în ce mai puțin.

Este prima carte pe care o ascult și nu o citesc, de fapt, testez Audible-ul de la Amazon și cred că am ales bine să încep cu Meet the Frugalwoods. Prima carte este gratuită pe Audible, mai departe trebuie să mă hotărăsc dacă păstrez sau nu abonamentul.

Mi s-au părut și mi se par și după ce am parcurs cartea exotici. Dar i-am urmărit și îi urmăresc în continuare pentru că sunt multe de învățat din povestea lor, au rezonat cu mine multe mesaje legate de consumerism și societatea de astăzi, în care parcă dorim totul și asta ACUM… dar și pentru că Liz are umor și un stil foarte fain de a povesti.

E la fel și cartea, un fel de prelungire a blogului – deși se vede că multe dintre pasaje sunt editate – dacă îi urmărești și îți place blogul îți recomand și cartea.

Care nu este o carte de self help în niciun caz, e un veritabil roman autobiografic – din care cel mai mult am apreciat înțelegerea acestui „de ce” pe care l-au avut ei pentru obiectivul stabilit, dar și narațiunea în sine, plus modul în care și-au schimbat optica cu privire la frugalitate.

Mereu găseau soluții mai bune, pe măsură ce obiectivele se schimbau, mentalitatea lor se schimba de asemenea – până ce au atins acel moment de uber frugality cum îi spun ei, asociat cu obiectivul lor principal, de a se retrage (să spun oare pensiona?) într-un sat destul de izolat, dar unde au regăsit o comunitate mai unită și mai dornică să se ajute reciproc decât se întâmpla în Cambridge, unde locuiseră până atunci.

Îți recomand Meet the Frugalwoods mai ales dacă le citești blogul lor, dar și dacă ești interesat/ă de ideea de  independență financiară, care prinde din ce în ce mai mult și la noi – am cunoscut mulți oameni în ultimul timp (tineri și foarte tineri), care au un asemenea obiectiv. Și dacă ești într-un moment

O să te ajute și cu engleza dacă îți dorești să o perfecționezi. Cel mai simplu la noi cred că o iei de pe Books Express, durează în jur de 2 săptămâni livrarea economică, dar mie îmi place mult modul în care comunică și te anunță când pleacă pachetul, etc. Eu am mai testat și Book Depository și Amazon – ambele variante ok, cea de-a doua ceva mai rapidă.

Zona aceasta a simplității și minimalismului este una care m-a atras din momentul în care am auzit pentru prima oară de acest curent. Îmi amintesc un reportaj pe care l-am vizionat mai demult despre locuința unor japonezi, care avea exact strictul necesar și nimic în plus – având un aspect extrem de aerisit și cumva nobil.

Acela a fost momentul în care mi-am pus serios problema renunțării la lucruri și, chiar dacă nu mi-a ieșit nici pe departe la nivelul locuinței respective, am continuat să o fac. Zilele aceastea am aruncat o privire în jur pentru a constata că am, din nou, nevoie de o triere. Nu știu cum e la voi, dar la mine lucrurile se adună, pur și simplu. Și uneori mi-e greu – de cele mai multe ori, de fapt – pentru că mai mult de jumătate din tot ceea ce avem este primit.

Așa că nu aveam cum să nu îndrăgesc cărțile lui Dominique Loreau, o franțuzoaică ce trăiește în Japonia de mai bine de 30 de ani și care reușește să transpună prin cărțile sale principiile Occidentului pentru Occident.

Nu o să-ți ascund faptul că am așteptat mai mult de la „Arta de a pune lucrurile la locul lor”, după ce citisem Micul Infinit și Arta Simplității, dar aceasta rămâne una dintre cărțile la care revin cu drag, motiv pentru care am hotărât să îi dedic acest articol.

Cartea este o colecție de sfaturi în legătură cu modul în care putem aranja lucrurile și simplifica diverse zone ale locuinței, completate însă de păreri ale autoarei și de exemplificări din viața sa și oamenii/casele pe care le-a întâlnit de-a lungul vieții.

Sunt sfaturi practice, poți aduce un anumit echilibru în propria viață atunci când ești înconjurat de mai puține lucruri care stau în ordine, când înveți să respecți spațiul celorlalți într-o casă, să te concentrezi, chiar și să consumi mai puțin…

Există o secțiune a cărții în care sfaturile sunt concrete și destinate fiecărei încăperi în parte – în timp ce mi-a făcut plăcere să o parcurg, am simțit nevoia ilustrării acestor sfaturi cu imagini relevante (poate că de la articolele de blog presărate cu imagini mi se trage).

Am prins multe idei bune de aici – aceea de a păstra doar unul sau două obiecte primite de la persoane la care ții, de a transforma orice poate fi transformat în ceva util. La restul lucrurilor putem însă renunța liniștiți – nu înainte de a le face o poză pentru a ni le putea reaminti ori de câte ori dorim. Sau faptul că aranjarea corectă presupune vizibilitate, așa că e bine ca toate lucrurile pe care le folosim mai rar să fie așezate vertical, în cutii închise cu capac și etichetate (evident, cu eticheta la vedere).

Sunt și idei care nu mi s-au părut potrivite, dar mă așteptam la acest lucru, nimic nu funcționează pentru toată lumea.

Eu îți recomand Arta de a pune lucrurile la locul lor, mai ales dacă ești în căutarea unor soluții pentru propria locuință. Îmi place să citesc fragmente din carte – în cele mai diverse momente, nu este nici pe departe o lectură dificilă și găsești multe idei bune aici. Le și regăsești, dacă decizi să răsfoiești din nou cartea după o perioadă de timp. Am regăsit multe sfaturi utile aici, cu aplicabilitate imediată.

Chiar sunt curioasă dacă ai citit cartea și cum ți s-a părut.