Viata simpla

Am realizat în ultimul timp că am făcut progrese remarcabile pe partea de simplificare – am fost ajutați și de circumstanțe, aș putea spune. Mutarea m-a făcut să văd și mai bine de cât de puține lucruri avem nevoie în realitate.

A fost o modalitate exact pe placul meu: foarte simplă, fără analize și constatări. Două lucruri am făcut:

• am scris pe o listă, cam din momentul în care am hotărât că ne mutăm, toate lucrurile pe care le foloseam în perioada respectivă,
• am adus respectivele lucruri cu noi

În paralel, am rămas cu o casă în care am văzut mult mai bine care sunt chestiile de care aveam nevoie și cele de care nu aveam – aproape tot ce rămăsese :). Am donat multe dintre acestea, o parte (mai mică) au rămas în continuare pentru a fi date mai departe. O parte și mai mică vor rămâne pe loc.

 

Mă gândeam zilele acestea însă că simplificarea vieții nu este doar despre lucruri – am încercat în ultimul timp să elimin balastul și în alte domenii, să fac lucuri mai puține poate, dar mai conștient.

Acceptând faptul că sunt și zone care rămân destul de complicate – trăiesc la oraș (în două orașe aproape de câteva luni 🙂 ), că pot rămâne în urmă cu unele lucruri sau altora e mai bine să le spun nu.

Iată câteva constatări și încercări din ultima perioadă

Mai puțin Facebook – social media în general 

Nu pierdem nimic dacă nu verificăm contul de Facebook la fiecare minut, dimpotrivă. Pentru mine e benefic să intru doar atunci când am treabă, reducând la minim timpul petrecut cu orice alte activități. Nu am stat să adun timpul petrecut înainte pe rețelele sociale, dar se adunau, cu siguranță, câteva ore bune în fiecare săptămână. Iar eu nici măcar nu stăteam cel mai mult posibil…

Să spui NU ajunge să fie destul de simplu

Greu de spus de ce, dar în trecut reușeam să mă aglomerez cu tot felul de activități, doar o parte dintre ele importante sau care îmi aduceau bucurie. Am citit însă la un moment dat un lucru care m-a pus pe gânduri. De câte ori spunem da unei chestiuni mai puțin importante, spunem în același timp NU alteia, care contează. Așa că e mai bine să fim mai selectivi. Mai puțin și mai bine.

Recunosc că mai am de lucru în această privință, în continuare mă trezesc cu perioade aglomerate pe care trebuie să le gestionez cumva.

Activități DYI

Să faci totul de unul singur – sau împreună cu familia – aparent complică lucrurile, dar am observat așa o liniște atunci când ne găsim, mai ales în weekend, câte un proiect la care să lucrăm împreună… încât ne-am răzgândit și am zis că merită să continuăm în direcția aceasta.

Nu știu dacă vom ajunge să aducem asemenea îmbunătățiri locuinței noastre (cu tot cu articolul acesta foarte bine structurat), dar poate că la așa ceva ne vom încumeta, mai ales că am prins curaj în ultimul timp. Cum suneam: uneori, aceste activități sunt super simple și relaxante, merită o șansă. Mai ales dacă alternativa e o seară petrecută la televizor.

Mai puține consumabile

Cu ani în urmă, aveam cel puțin un dulap plin cu toate descoperirile în domeniul curățeniei și întreținerii locuinței, plus cosmetice și produse de igienă. Să fie, că nu se știe niciodată.

Zilele astea am făcut curat în dulăpiorul din baie și am realizat că am o mulțime de sticle și sticluțe, fără însă a fi prea încântată de aspect. M-au bucurat când le-am descoperit (pentru cine închiriază, cred că 4-5 produse de curățenie la îndemâna chiriașului sunt o surpriză pe care o va aprecia mai mult ca orice, pentru că de asta se va apuca în momentul în care preia locuința – cel mai probabil), dar acum realizez că sunt mult peste ceea ce am eu nevoie.

Am trei spray-uri de mobilă, ca să dau un exemplu, iar eu strănut de nu mai știu de mine când le folosesc :). În București le-aș fi dat repede, aici nu am așa o rețea socială să îmi permit să întreb pe cineva dacă nu i-ar fi de folos.

În fine, cu această ocazie am observat că mă descurc mult mai bine cu 3-4 produse (Domestos-ul e de bază, culmea e că nu am vreo reacție la el, apoi un spray de geamuri, ceva pentru spălat pe jos și, evident, un detergent). Dacă sunt consumabile, se vor consuma, evident, dar între timp trebuie să le găsim un loc, să le ștergem de praf și să le gestionăm cumva.

De fapt, ceea ce vroiam să spun astăzi era că simplificarea nu e doar despre lucrurile din jurul nostru, ci și despre ceea ce facem, despre gândurile și activitățile noastre…

 

Puțin și simplu spune dicționarul că înseamnă frugal, cu referire în special la mese, dacă vorbim despre DEX și limba română. Atunci când mă gâdesc la frugalitate și bani, două condiții ar trebui să îndeplinească orice cheltuială:

• să cheltuim doar pe lucruri de care avem nevoie / pe care le vom iubi sau experiențe care să ne bucure pe deplin, 
• să fie lucruri de calitate

Principiul de bază este puțin și bun – și de câte ori l-am încălcat, am observat că îmi dă cu minus. În ultimul timp însă am realizat că, pe lângă obiective, obiceiurile sunt cele care te ajută să reușești într-o zonă sau alta, așa că o să mai povestim despre ele pe blog în perioada următoare.

Astăzi, despre cele frugale pe care le poți adopta –  dacă nu ai făcut-o încă – începând chiar de acum.

Cumpărături în funcție de ceea ce îți este necesar – lista, meniul

Eu zic să le dai o șansă. Cel mai probabil cumperi bazându-te pe o listă dacă mă citești de ceva vreme, dar partea cu meniul știu că e destul de greu de adoptat. Doar că nu trebuie să mergi pe un meniu ca la restaurant – e important să ai un sistem al tău, nu-i așa?

E foarte ok și să corelezi cumva lista săptămânlă de cumpărături cu ceea ce știi, în mare, că vrei să gătești în perioada pentru care faci cumpărăturile – și să ții cont de ceea ce ai deja atunci când gătești. La fel de important este să adaptezi lista de cumpărături la necesarul pe partea de igienă / cosmetice și alte cumpărături – chiar dacă sunt produse cu termen de valabilitate mare, știm deja că și ele expiră și sunt convinsă că și tu – ca și mine – ai aruncat la un moment dat produse de make up sau altele din această zonă. Da, știu că nimeni nu are ruj sau rimel pe lista de cumpărături, dar ce-ar fi să mergem mereu pe ideea de puțin și bun – eu de când o adopt lucrurile s-au simplificat tare mult.

Așa ajungi să nu mai arunci mâncare și produse expirate (cu beneficii nu doar în buzunar), să îți cunoști mai bine nevoile și să te adaptezi la ele și să simplifici la maxim această parte.

Scapă periodic de lucrurile de care nu mai ai nevoie

Asta te ajută și să-ți cunoști mereu necesarul, să nu cumperi în plus – dar nici să rămâi fără ceva important. Tot ceea ce a expirat, nu îți mai place, nu îți mai vine, nu mai folosești… poate merge către alții, care au nevoie, sau direct la gunoi, când vorbim despre produse expirate.

Înainte să expire însă… de ce nu ai dărui unei prietene parfumul acela primit nu tocmai pe gustul tău, dar care ei îi place la nebunie? Sau rujul, sau rimelul? De ce nu ai da mai departe din grămada de mere primită de la bunici, care s-ar putea strica pentru că nu le poți depozita corespunzător?

Eu am observat așa: odată ce am trecut prin întreaga casă aproximativ în stil Marie Kondo (bine, vorbesc de lucrurile mele și cele de bucătărie) și știu exact ce am, știu și ce trebuie cumpărat. Și exclus să cumpăr al 3-lea fond de ten de aceeași culoare sau să mă trezesc cu cosmetice care expiră.

Care sunt activitățile pe care îți place să le faci în timpul liber și nu te costă o avere?

Mulți dintre noi preferăm ideea de a nu ne orienta atunci când e vorba despre timpul liber către chestii ieftine, ci mai degrabă către cele care ne fac plăcere. Ceea ce mi se pare absolut ok, dar cum cuantificăm această plăcere? Și e chiar așa de rău să ne gândim ca, măcar din când în când, am putea bifa lucruri care ne plac, dar nici nu ne golesc buzunarele?

O seară de film acasă, cu popcorn și bere / sucuri e mai puțin plăcută decât una în oraș? Nu neapărat, dacă variezi lucrurile. Evident că dacă aceasta e singura distracție, te vei plictisi. Dar dacă variezi lucrurile, cu siguranță că vei avea de câștigat.

Fă mișcare și mănâncă cât mai sănătos

Beneficiile pe termen lung sunt imense – asta știm cu toții, dar uităm să aplicăm. Eu mi-am setat pentru vara aceasta ca obiectiv 10.000 de pași pe zi din aplicație și am până acum vreo 7 sau 8 zile ratate. E ok – asta înseamnă că am deja 40 de zile în care am mers 10.000 de pași și simt acest lucru – nu-mi e deloc greu, de exemplu, să urc 6 etaje.

Al doilea obiectiv al verii acesteia e să am o salată la fiecare masă, lucru pe care l-am bifat, de asemenea, în majoritatea zilelor. Da, e un grăunte într-un morman de nisip, dar eu mă bucur că le-am luat pe rând și că îmi ies.

Un alt lucru pe care îl fac este să suplimentez periodic cu superalimente sau chiar vitamine / minerale. Când vreau să mă relaxez citesc uneori articole de genul acesta, despre beneficiile unui anumit aliment sau supliment, și am mereu perioade în care mă concentrez asupra unei zone sau idei. Iarna de exemplu citesc despre Vitamina D și chiar iau un supliment, că e mai greu să o obții natural în acea perioadă.

Dar încerc să păstrez lucrurile simple – mișcare, Piatra la rinichi se tratează la doctor, după părerea mea,

Obișnuiește-te să îți evaluezi progresul – lunar, în familie

Acesta nu e neapărat un obicei frugal – deși noi petrecem vreo două ore frumoase când tragem linie la sfârșit de lună și vedem ce am făcut bine și ce se putea mai bine. Dar evaluarea progresului te conduce – aproape fără să-ți dai seama – către a deveni cumva conștient mereu de acțiunile tale, e un declic care se produce la un moment dat, la mine așa a fost. Pe mine mă ajută mult să trag linie și să văd ce a mers, ce aș putea face mai bine, care sunt greșelile repetate pe care le fac, ce am reușit să integrez ca obicei…

Tu ce obiceiuri frugale ai reușit să adopți și ce ți-ai dori să reușești?

Exagerez un pic. Avem, de fapt, cești, căni, farfurii și tot ceea ce am constatat că ne este necesar până în acest moment, cu foarte mici excepții. Excepții asumate, pentru că avem deja lucrurile respective, doar că nu la Timișoara și nici nu le-am simțit foarte acut lipsa.

O cratiță (sau e oală?) de dimensiuni mici spre medii (3 litri are), ceramică, e suficientă pentru a pregăti cam orice pentru două persoane – și, bonus, avem și o tigaie mică, pentru că nu e mereu comod să faci omletă la oală, iar acesta e micul dejun pe care îl luăm noi în general.

Nu o să te mint, sunt încă lucruri care ne lipsesc, dar atunci când am considerat cu adevărat necesar ceva, nu am ezitat să cumpărăm. Pe principiul că economisirea sau optimizarea bugetului nu e în niciun caz echivalentul suferinței sau a lipsurilor. Am făcut tot posibilul să gândesc bagajul în așa fel încât să includă tot ce ne e necesar și relativ scump – ținând cont și de faptul că am venit aici cu trenul, adică nu am avut loc foarte mult de bagaje.

Lucruri voluminoase, grele, ieftine și care se puteau sparge nu am luat în considerare. Cești, pahare, castroane și altele din această zonă nu avea logică să car de la început, având în vedere prețul mic cu care le poți achiziționa în varianta minimă. Bine, recunosc că le-am luat cu 4 lei/bucata la reducere de la 7, dacă mergeam în târg luam și la 2 lei și poate mai jos, dar nu știam că în târgul de aici sunt și chestii de calitate și nici prețurile lor. Dacă șederea noastră aici se prelungește, o să aducem totul, cel mai probabil pe curier, cu asumarea faptului că o parte se pot sparge, oricât de bine le împachetez.

Dar iar mă lungesc, în stil caracteristic, înainte de a trece la ceea ce vreau să îți povestesc, de fapt. Puteam să mă rezum, cred, la a-ți povesti că avem o lună de Timișoara, lună în care am avut la îndemână extrem de puține lucruri și nu doar că am supraviețuit, dar ne-am simțit și foarte bine.

Avem nevoie cu adevărat de foarte puține lucruri

Asta am mai spus-o cred, dar în practică – atunci când vezi asta – e o adevărată revelație. Am aflat că plecăm cu aproape 2 săptămâni înainte de plecarea propriu zisă, iar din acel moment am luat o foaie de hârtie pe care scriam TOATE lucrurile pe care le foloseam. Nu frecvent, nu zilnic, dacă am pus mâna pe ceva, a fost trecut pe foaia respectivă.

Vroiam să-mi dau seama exact care este strictul nostru necesar + să nu îmi scape ceva important (și scump – peste 100 de lei în variantă nouă am considerat că e scump un lucru, în multe cazuri și mai jos). Evident, paltoanele și gecile sau mare parte din colectia de prosoape și lenjerii a rămas neatinsă în această perioadă, dar am ținut cont și de ele în planurile mele – hainele de iarnă, așternuturile și prosoapele, alte lucruri pe care nu le folosim zilnic, dar le folosim, cu siguranță…

DAR, una peste alta, foaia mea – o pagină simplă de caiet dictando – nu a fost completată nici măcar pe o parte. Nu știu dacă e valabil pentru toată lumea, dar poți face un asemenea experiment și fără să te muți. Vei vedea cât de mic este procentul lucrurilor folosite din cel total – chiar dacă ai în general destul de puține lucruri, tot va fi o revelație.

Dacă ar fi să înlocuiești totul doar cu ceea ce-ți trebuie, nu te va costa o avere

Asta apropo de noi toți, care adunăm și adunăm și nu ne îndurăm să renunțăm la un lucru sau altul, în ideea că „dacă îmi trebuie la un moment dat, cine știe”. Adevărul este că momentele de „cine știe” vor fi atât de rare, dacă vor veni vreodată, că per total ne va costa mult mai mult să păstrăm și să depozităm anumite lucruri decât să le cumpărăm sau să le înlocuim cu altceva atunci când avem nevoie de ele.

Eu știam, în mare, aceste lucruri, dar când am pus totul pe hârtie și am văzut negru pe alb cât de puțin te costă chiar și să înlocuiești cea mai mare parte din ce ai, mi-am schimbat și mai mult atitudinea față de lucruri. După ce am trecut de șocul inițial – chiar nu mă așteptam ca suma să fie atât de mică. Nu mai vorbesc de faptul că am socotit pretul lucrurilor noi, când m-am gândit și la posibilitatea de a le valorifica, la un preț de jumătate din cât am plătit, să spunem….

Nu înseamnă că nu le voi mai prețui și că arunc instant tot ce am, înseamnă că mă voi atașa și mai puțin de ele, le voi folosi cu mult drag cât timp îmi sunt necesare, și mă voi despărți fără regrete atunci când consider că și-au îndeplinit misiunea.

E important să îți amenajezi locuința în funcție de nevoile tale

Aici cred că am greșit noi, pentru că nu am intervenit aproape deloc la apartamentul preluat cu mobilier cu tot. Timpul nu este de fapt pierdut, e o lecție pe care o luăm cu noi și – fie că ne vom întoarce în București sau vom decide să rămânem, o să facem câteva modificări pentru a apropia apartamentul respectiv de stilul nostru de viață.

Pentru noi nu e despre cea mai nouă gresie sau faianță, ci mai ales despre funcționalitate. Eu recunosc că am privit genul acesta de articole cu idei de amenajări mai mult din punct de vedere estetic – și găsești multe idei faine și așa! Doar că pentru mine, care văd în general practicul, a fost ușor să concluzionez că da, e fain să mă uit ca la o revistă și să îmi văd de viață.

Dacă privești cu atenție însă… fiecare dintre aceste camere a fost amenajată ținând cont de niște „piloni” care ar trebui să existe într-o casă și să îi identifici cumva. Sufrageria cu canapea / spatiu de luat masa (eventual) / un fotoliu/ un spatiu pentru diverse obiecte care să includă TV -ul, o bibliotecă. E de bază totul, pornind de la ele însă poți să cauți idei și să te uiți cum și unde poți să le integrezi în propria locuință.

Dacă ai nevoie de toate… Și cât de mari să fie, în dormitor noi avem un dulap imens, pe care inițial l-am umplut abia pe sfert – acum a ajuns, cred, la jumătate din capacitate, completat de o comodă pe care recunosc că nu am avut inimă să o aruncăm, fiind în stare foarte bună… Cu un dulap prea mare și o comodă în plus, mini-spațiul meu de lucru a rămas în stadiu de proiect.

În Timișoara, unde am închiriat un apartament, lucrurile sunt destul de clare, gândite din start după principiile despre care vorbeam și – spre surprinderea mea – totul pare mult mai la îndemână. La balcon mă tot gândeam zilele acestea, care este deschis și relativ spatios, având un fel de canapea de exterior doar. Cred că i s-ar potrivi de minune o variantă tip grădină – cum este în a treia imagine de aici. Dar îmi doresc să fie cu ierburi aromatice – la vremea asta ar trebui să le cumpăr gata crescute.

Merită să treci printr-o perioadă în care să folosești extrem de puține lucruri

Uite, noi am constatat că nu suntem minimaliști. Avem nevoie de mai mult decât strictul necesar – sau strictul nostru necesar este destul de generos :). Un lucru absolut ok, nu cred că trebuie să ne încadrăm cu toții într-o categorie sau alta.

Pe de altă parte, atunci când îți conștientizezi foarte bine nevoile, derapajele sunt mult mai rare, iar rezultatele se văd destul de clar în portofel.

Există mereu o măsură pentru puține lucruri – de fapt, e mereu vorba despre percepția noastră

E o constatare personală – când am început să analizez lucrurile pe care le avem pentru a le selecta pe cele care merg cu noi, prima reacție a fost: wow, e o binecuvântare că avem atât de puțin, că știu exact ce e în fiecare colțișor din această casă.

Acum mi se par multe lucrurile care înainte mi se păreau extrem de puține. Deși dacă aș întreba pe cineva mi-ar spune ceea ce gândeam înainte: sunt puține. Percepția noastră se schimbă însă constant de la un moment la altul al vieții, în funcție de ceea ce experimentăm și simțim.

De aceea se spune că e important să eviți monotonia – acum, schimbările pot fi și în cadrul locuinței, nu trebuie să te muți sau mai știu eu ce experiențe extreme să parcurgi.

Și tot de-asta consider eu că e important să îți faci un sistem al tău, care să nu fie bătut în cuie. Până și noi ne schimbăm de-a lungul timpului – sunt perioade în care 10% economisiți ni se pare enorm și considerăm că pur și simplu nu ne putem desprinde de această sumă (la început în special) și perioade în care prindem curaj și experiență și putem merge către 50% sau alte sume. La fel de bine ne putem întoarce – în funcție de propriile obiective sau de ceea ce ni se întâmplă către 10-15% din venituri. Ceea ce se schimbă mereu e propria percepție despre lucruri.

E o plăcere să faci curat într-o casă aerisită

Am o rutină nouă de curățenie – de două ori pe săptămână, nu într-o zi anume… De două ori pentru că am împărțit casa în două spații: cu gresie (bucătărie, baie, hol) și cu parchet (living și dormitor). E mai simplu așa, cel puțin deocamdată. Am nevoie de 30 de minute pentru fiecare tip de suprafață, poate un pic mai mult în zona cu gresie. Bine, sunt zone în care zilnic curăț sau ajustez ceva (toatela, chiuvetele), dar în mare totul mi se pare mult mai simplu.

Cea mai importantă constatare este una pe care o știam, dar e diferit atunci când vezi lucrurile și ți se întâmplă. Avem nevoie de puține lucruri – iar spațiul creat în acest fel vine cu un grad de confort mai mare. Cum spuneam, părere personală. Iar chestia cu notatul lucrurilor pe care le folosești o perioadă să știi că merită, fie că te muți sau nu.

Să ai o zi de vineri minunată!

Se spune că pentru a reuși să te autodepășești constant, trebuie să ieși din zona ta de confort.

Bucureștiul pe care l-am locuit timp de 20 de ani reprezintă cu siguranță o zonă de confort pentru noi – cu toată aglomerația și poluarea lui are multe părți bune, pe care ajunsesem să le cunosc și să le iubesc. Vorbeam însă de ceva vreme cu V. că am avea nevoie și de o schimbare, iar lucrurile s-au aliniat în așa fel încât să reușească el să găsească un job bun, dar mai ales într-un domeniu care i-a plăcut dintotdeauna. Așa că, undeva la începutul lui iunie, am aflat că ne mutăm și am început să fac liste și bagaje și să pun ordine în niște lucruri care – ce bine! – erau puține, micșorând pe cât posibil stresul. Care nu avea cum să lipsească atunci când te muți la 500 de km de locul pe care l-ai numit „acasă” timp de mai bine de 20 de ani.

Acum… schimbarea despre care vorbesc este mai mult pentru V., dar simt și eu că am depășit o mulțime de bariere odată cu ea, de la distanță lucrurile par cumva altfel, la relaxarea cu care privesc unele idei și proiecte care la un moment dat mi se păreau aproape intangibile.

****

Timișoara ne-a întâmpinat cu o vreme de vară exact pe placul meu: un pic capricioasă, dar cu temperaturi perfecte: între 20 și 25 de grade. Dar lucrurile nu aveau să decurgă atât de ușor pe cât ne așteptam, odată ce depășisem etapa bagajelor, a emoțiilor și se dusese acel nod în gât pe care eu l-am controlat cum m-am priceput mai bine, începând cu vreo săptămână înainte de plecare.

Închirierea unui apartament a fost o mică-mare piatră de încercare, începând cu prețurile mai mari decât ne așteptam și continuând cu neîncrederea cu care eram priviți – poate pentru că nu avem accentul locului, poate din cauză că nu avem mașină (aici toată lumea pare să aibă) sau datorită reputației în general proaste a chiriașilor, care nu îngrijesc foarte bine apartamentele. De acest ultim lucru aveam să ne convingem și noi de câte ori am vizitat un apartament ce abia fusese părăsit…

Cred că a fost un pic din toate trei, cert este că prima săptămână a fost cu stres mare, cel puțin până ce ne-am găsit chirie. Am urcat un pic bugetul, dar când tragem linie nu ne-a părut rău, chiar și ținând cont de cele câteva probleme apărute – eu, care văd mereu partea bună a lucrurilor, mi-am făcut deja un check list cu lucruri de rezolvat / verificat după fiecare chiriaș. Sunt importante toate, după părerea mea, și dacă nu treceam prin această experiență nu aveam de unde să le cunosc.

Altfel… am redescoperit nerăbdarea de te trezi de dimineață pentru că ai lucruri de făcut, inclusiv să scrii pe blog, iar acest lucru e cu siguranță de bine. Săptămâna aceasta va fi de reacomodare, de intrare în ritm, un pic accelerată totuși, având în vedere pauza pe care am luat-o. Vreau să termin cu partea de aranjare (nu mai am mare lucru de făcut, având în vedere faptul că nu avem nici multe lucruri), să lucrez, să citesc… Am luat o singură carte cu mine, care nu întâmplător se cheamă Un singur lucru (și despre care voi scrie, sunt multe lucruri cu care am rezonat, păcat că momentan e disponibilă doar în varianta e-book). Vreau să fac și o comanda la Elefant azi, au cod de reducere 50% și vreau să îmi iau noua carte a lui Marie Kondo, Bucuria ordinii. A apărut în engleză de ceva vreme, dar aceasta este versiunea româneasca.

Atât pentru astăzi, pe mâine!

Una dintre primele mele amintiri despre bani este legată de perioada Sărbătorilor de iarnă, atunci când exista obiceiul la noi să colindăm rudele, care ne ofereau bani în locul covrigilor și nucilor tradiționale.

Cum sărbătorile le petreceam la bunici, acolo se afla și mica mea avere. Mama îi spusese bunicii să îmi cumpere din „banii de colinde” ce îmi doresc. Îmi doream uneori câte ceva, dar mamaia îmi spunea că mai bine îmi păstrez banii respectivi, „să înțeleg ceva din ei”. Îi ținea ea undeva în vintrina din camera bună, dar știam amândouă că sunt ai mei.

Cred că aveam 3 sau 4 ani când mi-a plăcut mult o jucărie, intrând într-o librărie cu părinții mei. Era un ursuleț cred, una dintre rarele jucării frumoase pe care le mai găseai prin librării la începutul anilor 80. Și-ar fi dorit să mi-l ia, din păcate însă au trebuit să îmi explice că acesta costa aproape 100 de lei, bani mulți, adică. La noi – așa cum mai târziu am înțeles că se întâmpla cam în casele tuturor la vremea aceea – bani existau cam în perioada salariului doar.

Eu am tăcut, dar duminică, atunci când mergeam în mod tradițional la bunici, i-am spus bunicii mele să îmi dea „banii de la colinde”. Erau aproape 200 de lei, eu nu știam prea bine valoarea banilor, dar m-am bucurat că am avut bani de ursuleț. Și am reținut că atunci când nu dai banii pe „tot felul de prostii”, ai pentru lucruri care îți plac mult. Am păstrat bunul obicei de a aduna o parte din sumele – mai mari sau mai mici – pe care le primeam.

***

Aveam 7 ani când m-a trimis mama pentru prima dată la cumpărături. Stiu foarte bine suma primită: 10 lei și 50 de bani. Eram atât de bucuroasă de o așa de importantă misiune, încât am luat-o la fugă pe drumul foarte scurt ce despărțea casa părinților mei de complexul care pe atunci se numea Primăvara. Atât de bine știam drumul și așa de mult îmi doream să ajung odată în fața vânzătoarei și să îi cer ceea ce doream!

Mărunții i-am pus bine în buzunar (deh! puteau să îmi scape), dar cu bancnota alergam flurutând-o, ca pe un steguleț. Inevitabilul s-a produs: un băiat mare mi-a smuls banul din mână și a fugit… Cartierul nostru nu era tocmai nesigur, dar cred că fusese prea mare tentația.

Îmi amintesc și acum momentele în care m-am întors acasă și m-am cuibărit pe una din treptele blocului, plângând și gândindu-mă cum să sun la ușă și ce aș putea spune. A trecut mult timp cred, pentru că la un moment dat mama s-a îmbrăcat să vină după mine și m-a găsit acolo.

Nu doar că nu mi-a făcut nimic ci, bucuroasă că sunt ok, m-a luat chiar în brațe. Mi-a explicat că niciun ban de pe lumea asta nu e mai important decât mine, că s-a temut că am pățit ceva, că nu avea niciun fel de importanță pentru ea faptul că pierdusem 10 lei…

Din întâmplarea asta am reținut două lucruri:

• că banii se țin în buzunar, ascunși de ochii lumii,
• că sunt alte lucruri mai importante decât ei. Poate de aici și atitudinea despre care povesteam la un moment dat

****

Cam în aceeași perioadă, m-a trimis mamaia să cumpăr pâine. Era 4 lei 25 pâinea și mi-a dat 4 lei 50. Eu, așa cum văzusem cred în jur, am lăsat cei 25 de bani vânzătoarei. Mamaia mi-a cerut restul și am văzut-o că nu era deloc încântată de povestea cu banii. Dar nu a zis nimic, era genul care ne servea lecții și nu ne ținea „teorii” decât atunci când nu avea ceva practic la îndemână.

De data asta avea.

Mă trimite la pâine a doua zi, dar îmi dă doar 4 lei. Cum era de așteptat, vânzătoarea mă întreabă de restul de bani – se gândea că i-am pierdut (mă cunoștea, erau vreo 2-3 străduțe de case care luau pâine de acolo și venisem deseori cu unul dintre bunici înainte). I-am spus că 4 lei mi-a dat mamaia. Mi-a spus atunci să mă întorc și să îi spun bunicii mele să mai îmi dea 25 de bani.

„Vezi, mamaie, niciodată nu o să primești pâine dacă nu ai destui bani. Și eu îi dau vânzătoarei bani uneori, dar nu de fiecare dată, doar când consider. Ea însă ne va cere de fiecare dată și ultimul bănuț atunci când cumpărăm de la ea”. Îi mai ducea mamaia și flori de multe ori, și roșii din grădină… Toate pentru că „așa considera”.

Am realizat de curând că procedez și eu asemănător astăzi, deși au trecut mai bine de 30 de ani de atunci.

Mi-am amintit de întâmplarea asta citind articolul Danei. De fapt, și ideea articolului tot de aici vine.

Sunt momente din copilărie pe care la momentul respectiv par banale, dar care ne rămân cumva întipărite în minte și ne influentează chiar și peste ani comportamentul. Am încercat să le adun aici pe cele care cred că mi-au influențat, într-un fel sau altul, și peste ani modul în care privesc banii și îi gestionez.

Tu lecții despre despre bani îți amintești din copilărie?