Viata simpla

Spre surprinderea mea, au existat destul de multe persoane care s-au bucurat de ideea mea de săpătmâna trecută și au reușit să o pună în practică… Îmi cer scuze pentru întârzierea cu care public articolul, dar sper în continuare ca acesta să fie de folos. Chiar dacă nu ai început de pe 1 decembrie, cred că în continuare poți prelua parțial acest proiect, cu texte identice sau adaptate, cu sau fără daruri… exact cum îți dorești tu :).

Ceea ce cred că nu am făcut foarte bine este că, din lipsă de timp și imaginație, am exagerat cu tratațiile dulci (mama băiețelului mă asigurase că e ok, dar eu nu sunt tocmai fan – nici total împotrivă, totuși). Uite însă ce am pregătit pentru săptămâna aceasta:

În primul rând, darurile vor fi:

• trei ciocolățele mici, de împărțit cu părinții,
• o bomboană,
• un Kinder Joy,
• o altă bomboană,
• un ornament de Crăciun (e un Moș micuț, dintr-un set de la Lidl cred),
• o cană în spiritul Crăciunului,
• un DVD (Ratatouille, sper sa fie fain, eu am vazut doar secvențe)

Și textele:

H is for the Happiness with all the family

We are all happier this time of the year. We like to spend more time with our family and friends.

You get a sweet treat today.

Today is the 8th of December! 17 days until Christmas!

 

I is for the icing sugar

You can find icing sugar in the Christmas cookies recipes. It’s not Christmas yet, but you can enjoy a sweet treat. Do you like it?

Today is the 9th of December! 16 days until Christmas!

 

J is for joy

The holiday season or the festive season is filled with joy!

A Kinder Joy for you today!

Today is the 10th of December! 15 days until Christmas!

 

K is for kindness

Kindness is a great quality! A kind word, a smile, opening a door for someone who has a big luggage can all be acts of kindness. So enjoy your little treat don’t forget to be kind to the people you meet!

Today is the 11th of December! 14 days until Christmas!

 

L is for lights

This time of the year we light up our homes with beautiful Christmas lights. We are all preparing for Christmas and waiting for Santa Claus…

You get a Santa ornament today. You can put it in your Christmas tree.

Today is the 12th of December! 13 days until Christmas!

 

M is for Magic

Magic is the Christmas season… We enjoy the time spent with our family and waiting for Santa.

A little gift for you on this magic day.

Today is the 13th of December! 12 days until Christmas!

 

N is for New

Do you like new things? Like a new activity, a new book or a new DVD?

You get a new DVD today. I hope you like it!

Today is the 14th of December! 11 days until Christmas!

Încă o dată, scuze pentru întârzierea cu care public acest articol. Dacă vrei să vezi și primul articol al seriei, el este aici.

Anul acesta mi-am propus să integrez și o serie de cadouri DIY printre cele oferite de Crăciun, iar acest calendar de Crăciun este primul dintre ele. Ce e un pic diferit este că l-am gândit în limba engleză, fiind un dar pentru un copilaș care mi-e drag și pe care îl ajut să învețe engleza (nu e încă un side hustle veritabil, doar vreau să testez și ceva nou, care îmi face mare plăcere – deocamdată mi se potrivește de minune).

Cum îndemânarea îmi lipsește, mă gândeam că aș putea compensa prin creativitate… Așa că baza acestui proiect sunt câteva textulețe în engleză. Mereu găsim soluții dacă privim lucrurile în ansamblu, nu-i așa? 🙂

La ce m-am gândit: pornind de la ideea calendarului de Advent, care mie-mi place foarte mult, am realizat ceva asemănător, dar nu în forma unui calendar, ci a unor mici daruri de oferit în perioada 1-24 decembrie. Darurile sunt însoțite de un mesaj pe care unul dintre părinții copilului îl va citi împreună cu acesta.

Pentru că ideea mi-a venit relativ târziu (adică ieri) nu am avut timp să organizez întreaga perioadă. Așa că am pregătit prima săptămână, intervalul 1-7 decembrie, urmând ca restul „proiectului” să îl realizez săptămâna viitoare.

Ce am urmărit:

• să ofer un cadou celui mic,
• să îl ajut să se „împrietenească” cu limba engleză într-un context festiv (băiețelul are 7 ani și poate înțelege, cu ajutor, toate textulețele – am avut grijă să integrez și cuvinte cu care a lucrat de curând),
• să își consolideze cunoștințele și să își îmbunătățească vocabularul,
• să învețe alfabetul (o să și recapitulăm împreună toate literele),
• să învețe/recapituleze zilele săptămânii și cifrele de la 1 la 24,
• să prindă mai mult curaj să și vorbească (mă gândesc că fiind o activitate plăcută, o să-mi fie destul de ușor să dialoghez cu el pe tema Crăciunului, dar și să integrez mici conversații din viața de zi cu zi)

De ce scriu pe blog despre această activitate în limba engleză de făcut cu copiii?

Pentru că mi se pare drăguță și utilă și cred că ai putea să o faci și tu cu micuțul tău :). Engleza va fi unul dintre atuurile sale importante mai departe, în viață, iar atunci când o învață de plăcere, va fi mai silitor.

Articolul ăsta ți-ar scuti ceva timp, zic eu.

O să trec mai jos necesarul și textele pentru primele 7 zile, așa cum spuneam. Eu am cumpărat dulciurile și ornamentul-îngeraș de la târgul de Crăciun, dar planul era să ajung la Jumbo pentru ele (nu mai am timp, dar voi merge pentru zilele următoare). Dacă vrei să faci și tu calendarul, merge și să pregătești doar ornamentul pentru prima zi și să te organizezi apoi pentru restul…

Ce nu cred că ar fi ok este să stai în fiecare zi să faci câte o mică „cumpărătură”. Prea mult timp consumat, poate și cheltuieli pe lângă :).

Așadar, am pregătit pentru primele 7 zile următoarele:

• un îngeraș. Eu am luat aseară unul din târgul de Crăciun, ca să constat că aveam totuși un ornament în formă de îngeraș și acasă. Nu-mi pare rău, că l-am luat de la o doamnă taaare simpatică, ce mi-a spus că banii pentru ornamente de Crăciun + cei pe care îi face cu mărțișoare îi suplimentează pensia pentru întregul an. Mi-a părut rău că nu am luat mai mai mulți, dar cred că știu unde o găsesc,
• un clopoțel. Pe acesta îl aveam deja, luat de la un târg de la Muzeul Țăranului cred,
• o acadea. De la târg,
• o decorațiune pentru bradul de Crăciun. Din colecția personală,
• o bombonică. Mică-mică, pentru că nu vreau să dăruiesc prea multe dulciuri. De fapt, am vorbit dinainte cu mămica băiețelului și i-am spus că parte din surprize vor fi și dulciuri, cât de mici posibile. Să programeze „surpriza” când e ok să îi ofere și o tratație din asta,
• un semn de carte magnetic. Acesta e un dar de la un brand cu care colaborez pentru Blogul de București. Evident, aici poți trece orice cadou vrei să oferi copilului. Special am formulat în așa fel încât să fie flexibil totul,
• o turtă dulce. De la târgul de Crăciun, evident

Și textele, pe care l-am pregătit într-un word:

A is for Angel

A small gift is waiting for you: a little ornament for your Christmas tree. An angel :).

Today is the 1st of December! 24 days until Christmas!

 

B is for Bells

The Christmas bells announce the arrival of the Holiday season. Ring this bell and you will feel the holiday joy.

Today is the 2nd of December! 23 days until Christmas!

 

 C is for Candy Cane

A sweet treat for you today: a Candy Cane! You can eat it right away – or you can wait and hang it on your Christmas tree. It’s up to you!

Today is the 3rd of December! 22 days until Christmas!

 

 D is for Decorations

We get in the holiday spirit with beautiful decorations. The Christmas tree, the room ornaments, the Christmas lights… They are all decorations that help us feel the holiday spirit!

You get a Christmas tree decoration today. Hang it on your Christmas tree if you like it.

Today is the 4th (fourth) of December! 21 days until Christmas!

 

E is for Elf

The elves live with Santa Claus at the North Pole. They are his helpers. They make the toys in Santa’s workshop and take care of his reindeer.

I have a sweet treat for you today. Eat it and wish the elves good luck! They are very busy this time of the year.

Today is the 5th (fifth) of December! 20 days until Christmas!

 

 F is for festive

Today is the day the festive season officially starts. We name the Christmas period the festive season. It starts with the arrival of Saint Nicholas in the morning of the 6^th of December.

You get a little present today: a magnetic bookmark. Use it to mark the current page in the book yomu are reading.

Today is the 6th (sixth) of December! 19 days until Christmas!

 

G is for Gingerbread

Children love gingerbread! I hope you do, too! Gingerbread cookies are made of flour, spices like cinnamon and ginger, brown sugar and butter. The perfect recipe for a sweet treat!

Today is the 7th of December! 18 days until Christmas!

Cum am procedat:

1. Mai întâi, am scris textele și am realizat lista de mai sus cu necesarul. Am văzut ce am deja acasă, mi-am notat ce vreau să cumpăr. Am cumpărat :),
2. Am imprimat textele și mi-am pregătit surprizele,
3. Am tăiat fiecare bilețel în parte, împreună cu surpriza sa. Cam așa arăta masa mea:
4. Am împachetat fiecare cadou. Foaaarte neîndemânatic, dar cred că este 80% bine făcut, așa cum povesteam miercuri, și refuz să mă gândesc la cei 20% altfel decât ca la o propunere de îmbunătățire pentru data viitoare. Astăzi așa mi-a ieșit și sunt super bucuroasă de faptul că nu m-am împiedicat în detalii gen împachetarea! Așa arată micile mele surprize bine ascunse:

Abia aștept să văd reacțiile și să înțeleg impactul acestei activități asupra celui mic… mie mi se pare că învățăm cu toții mai ușor o limbă străină în contexte reale, în viața de zi cu zi. Dacă crezi că aș putea îmbunătăți cumva acest proiect, să nu eziți să îmi spui! Îți voi fi recunoscătoare…

Dacă ai un copil cu vârste cuprinse între 6 și 8 ani, care a început deja să învețe engleza, eu cred că ar fi un cadou super :). Sau poți da mai departe articolul către prietenii care au copii în acest interval, poate îl găsesc interesant.

Merge și ca surpriză pentru copii mai mari sau mai mici, adaptată vârstei și poate nu cu componenta aceasta de învățare a limbii engleze, ci doar a Crăciunului, a bucuriei și așteptării Sărbătorilor.

Dacă citești blogul Economisim de ceva vreme, poate îți amintești că miercurea era destinată recomandărilor. De bloguri în primul rând, dar și de articole interesante sau de evenimente… Nu știu încă dacă reînnodăm tradiția, dar astăzi am câteva chesii de povestit care nu au neapărat legătură între ele, și mă gândeam că ar merge umbrela unor recomandări pentru ele.

1. O idee faină, dintr-o carte

E final de an și parcă ne e mai greu să facem lucruri. Mie, cel puțin, așa mi se întâmplă deseori. Așteptăm anul viitor să bifăm chestii mai importante, să începem proiecte, să ne ajute să ne schimbăm cumva.

Câteva rânduri însă m-au pus pe gânduri la un moment dat. Le-am subliniat și regăsit de curând, poate de inspiră și pe tine:

„În fiecare zi avem un capitol nou în față și o nouă șansă. Nu este nevoie de artificii și să se încheie, formal, un an, sau să înceapă, formal, alt an. Sigur, asta poate ajuta, poate fi o cârjă psihologică, tot așa cum de luni o să merg la sală sau o să mă las de fumat și mă voi apuca de mâncat sănătos.

Viața și sinele nu se schimbă pe ceas, la ora 00.00. Se schimbă cu efort și muncă. Cu voință și determinare. Dar, mai ales, cu acceptarea responsabilității pentru alegerile pe care le fac  și pentru cine sunt. Și nu peste noapte, la cumpăna dintre ani”. Aceasta e cartea – faină, o recomand.

O idee personală: e valabil și pentru modul în care ne gestionăm banii. Nu devenim cumpătați peste noapte, nu o să avem o revelație în urma căreia ne vom schimba 100% comportamentul și alegerile. Nu începem să economisim de la începutul lui ianuarie. Putem face pași mici de acum. O victorie, pe final de an, ar putea fi pur și simplu un decembrie ce se bazează pe experiențe mai mult decât pe lucruri, respectarea unui buget, fie el și mai generos decât de obicei, parcurgerea lunii fără să ne împrumutăm… fiecare în funcție de punctul în care se află.

2. Un articol de blog

Am recomandat des rubrica Money Diary a Inozei, pe care o urmăresc cu plăcere. E vorba despre oameni care trimit un fel de jurnal financiar al săptămânii. Îți dai seama din jurnalul acesta și de stilul de viață al persoanei, de modul în care percepe lucrurile, de personalitatea sa…

Articolul de săptămâna aceasta mi-a atras atenția în mod special. Pentru că e scris de un bărbat. Și pentru că am văzut un focus clar diferit față de restul (e primul jurnal ce are protagonist un bărbat).

Mi-a plăcut tendința de a face un zoom out și a prezenta nu doar cheltuielile lunare, ci și cele anuale. Unitatea de măsură ar trebui să fie anul dacă vrem să înțelegem mai exact ce să facem cu banii. O lună e puțin, un trimestru ceva mai ok, dar anul ne arată clar cât am câștigat și cât am cheltuit sau ce avem de făcut în continuare.

Alte chestiuni observate: ancorele clare de timp, chiar și ore. Asta cred că mi-a atras atenția pentru că eu sunt destul de zăpăcită de obicei, nu contorizez exact. Nu știu dacă ar trebui să merg în direcția asta sau nu, dar am observat :).

Ultima și cea mai importantă: focus-ul pe investiții. Asta nu-mi amintesc să fi văzut la jurnalul vreunei tipe. Analize, alocări, timp dedicat procesului. Mi-ar plăcea ca aspectul acesta să devină o preocupare pentru cât mai multă lume, recunosc.

3. Un curs

E vorba de Cursul de investiții pasive și active susținut de Valentin Nedelcu și de Dan Sulica. Eu am fost în sală la două ediții și îi recomand din toată inima. E genul de curs în care afli informații pe care le poți pune de a doua zi în aplicare.

Pe mine m-a ajutat să am o strategie pe termen lung de investiții, una cu care mă simt bine. Plus că am aflat de câteva oportunități care nu-mi erau familiare, unele dintre ele cu risc mic și foarte mic – zona pe care sunt eu dispusă să mi-o asum. Bonus: a fost o ocazie să schimb idei cu oameni preocupați de investiții, pe care nu îi întâlnesc în fiecare zi.

Dacă îți dorești să afli mai multe despre investiții și să faci primii pași în această zonă de care, poate, te temi, cred că e cel mai bun loc de unde poți începe. Dacă ai făcut deja primii pași și vrei să înțelegi mai multe, cursul e și pentru tine.

Am purtat de curând un dialog pe mail cu A., una dintre cititoarele ceva mai vechi ale blogului, despre viață, economisire și… activități ieftine de weekend cu copiii.

Îmi spunea că timpul liber – în special weekendul, rămâne ultima redută pentru ea în ceea ce privește economisirea banilor, este perioada în care cheltuie mult mai mult decât de obicei și îi este greu să îi spună fetiței sau soțului ei că în weekendul acesta vor tăia mall-ul, filmul și restaurantul de după. Mai ales că este toamnă, vine perioada rece, și activitățile sunt din ce în ce mai puține.

Ei bine, primul lucru la care m-am gândit a fost acela că, în timp ce într-adevăr este frustrant să întrerupi un obicei pe care există de ani de zile, mai ales că se apropie iarna și variantele de ieșit sunt din ce în ce mai puține, acesta poate fi totuși transformat pentru a cheltui mai puțin, dar și înlocuit în anumite weekenduri.

Transformat, prin servirea doar a unui desert sau a unei mese ceva mai puțin consistente, prin limitarea cheltuielilor pe haine sau stabilirea unui singur weekend/lună în care faci asemenea cheltuieli…

Eu aș încerca măcar propuneri de weekend care nu sunt nici pe departe atât de costisitoare ca o sesiune de shopping, urmată de vizionarea unui film și masa la restaurant.

Mai jos sunt doar câteva idei, toate testate de mine cu copiii din viața mea sau chiar de mine demult, când eram copii. Cred că jocurile noastre din copilărie ar putea fi, de altfel, o inspirație minunată, pentru că atunci nu aveam tabletă și programul de la TV era atât de plictisitor, încât reușeam să inventăm tot felul de lucruri, ajutați și de adulții din jurul nostru:

• o ieșire în aer liber, în zilele însorite. În jurul Bucureștiului și a oricărui oraș cred se află o mulțime de localități cu atracții turistice, unele dintre ele cu posibilitate de vizitare (aici se poate merge la Mogoșoaia, Comana, la Pantelimon – pentru a da doar câteva exemple),
• explorarea unei zone din oraș. Am făcut acest lucru cu o fetiță de 8 ani și a fost extrem de încântată, am printat o hartă și am trecut dinainte pe lângă ce vom trece și ce vom vizita (Centrul Vechi al Bucureștiului este extrem de darnic din acest punct de vedere). Vremea rece se apropie, dar sunt și zile însorite, un asemenea proiect poate fi pus în aplicare chiar și iarna,
• vizitarea unui muzeu. Știu că opțiunile sunt relativ puține, dar cu muzeul tai un weekend de pe listă pe lună. Eu am fost relativ de curând la Antipa cu o prietenă și fetița ei, ne-au costat 40 de lei biletele (20X2, al fetiței a ieșit gratuit), și am mai plătit în jur de 50 de lei pentru o masă la Spring Time cu salate pentru fiecare și apă minerală/suc pentru fetiță + 2 cafele pentru noi, la sfârșit. Nu a fost nici asta cea mai frugală dintre variante, dar incomparabilă cu cea a lui A., plus că fetița prietenei mele a fost impresionată de ceea ce a găsit acolo, povestind într-una despre escapada noastră, chiar și la o lună distanță (iar eu am profitat pentru a face fotografii pentru un articol pe blog),
• vizitarea unor prieteni/rude cu copii. Un play date în care, poate, să programezi și ceva activități pentru cei mici, nu doar să îi lași să se joace,
• cinema acasă. Cu film ales înainte, popcorn. Sau cu pizza făcută în casă. Sau comandată. În orice variantă, foarte scump nu va fi, dar va fi amuzant, mai ales dacă dăm așa, o tentă de eveniment…
• pregătește ceva bun împreună cu ei/ea/el. Un chec, tiramisu, cacao cu lapte (și bezele, ce bună e!), o prăjitură ușor de făcut… am testat, iese cu un pic de deranj, dar mi se pare minunat, chiar și pentru adulți,
• încurajează-i să dea un spectacol. Nu știu cât mai sunt receptivi micuții de astăzi, dar pe noi iarna bunica ne încuraja să pregătim și apoi să dăm câte un spectacol. Asta era pentru că ne cam plictiseam și probabil că nu eram foarte cuminți. Așa că vreo săptămână ne distram cu o piesă pentru copii – sau cu roluri pe care noi le găseam – mici fragmente din povești transformate în scenete, poezii, chiar și mini-piese inventate. Secretul era că pentru aceste piese vindeam… bilete :). Pe care le confecționam chiar noi, cu cea mai mare grijă și atenție, cu desene și mici mesaje pe ele,
• Confecționați împreună felicitări cu mesaje de încurajare pentru a le oferi bătrânilor dintr-un azil. Sau copiilor dintr-un spital, sau unor cauze sociale. Sunt multe variante și pe net o mulțime de campanii, te poți alătura uneia, iar o felicitare personalizată care să însoțească un eventual cadou va aduce multă bucurie. Și, din experiență, bucuria e de ambele părți,
• Încercați un experiment. Sunt o mulțime pe net – cu bănuți, bomboane, cu ouă sau artificii… poate că se va îndrăgosti și de fizică sau chimie cu această ocazie, sau doar o să petreacă o amiază faină. E oricum super bine,
• Vânătoare de comori :). Poți ascunde tot felul de chestii, poate și câte o bomboană sau un mic dar pregătit dinainte….
• Un filmuleț cu cel sau cei mici – după care vă exersați talentul la editat și trimiteți „capodopera” rudelor sau prietenilor. Asta am testat-o eu și e super funny, plus că am ținut ocupați vreo 2 ore doi copilași pe care altfel nu prea știu cum îi puteam gestiona,
• Petrecere cu ceai și prăjiturele. M-am distrat super cu nepoțica mea și cu fetița unei prietene bând ceai „ca doamnele” cu prăjiturele alături și conversații „de oameni mari”. Despre vreme, activități, jucării… Oricum, o oră de distracție e asigurată,
• Telefonul fără fir. Aici e nevoie de mai mulți participanți, dar e super fain…
• Un joc de jucat în mai mulți. Eu sunt mare fană a acestuia, din considerente ușor de înțeles. Mi se pare că e musai să crească de mici cu anumite abilități – de fapt toate cele de mai sus le-aș gândi pentru a îmbina distracția cu abilități pe mai târziu,
• Un pic de geografie distractivă. Eu luam cu tata globul pămânesc, închideam ochii și îl învârteam, punând degetul undeva. Și apoi povesteam ce știam despre locul respectiv. Ceva de genul: Eu locuiesc în… și nimeream Spania. Spuneam apoi că locuiesc în zona de sud, într-un oraș pe care îl alegeam pe hartă. Capitala este Madrid și avem un rege, nu un președinte. Sunt fan al echipe de fotbal Real Madrid (asta era musai, că îmi plăcea fotbalul). Îmi place să mănânc gazpacho și să dansez flamenco. Mai adăuga și tata, căutam informații și într-un atlas pe care îl aveam (deh, era dinaintea internetului). Așa am ajuns să cunosc o mulțime de locuri și să știu lucruri despre diverse țări, să pot numi aproape toate capitalele lumii (și acum îmi amintesc un 10 împușcat la geografie pentru că am știut 5 capitale aleatorii) și să pot povesti despre anumite locuri pe care doar mi le imaginam…

Acestea sunt ideile spontane, bazate pe experiența personală. Sunt mult mai multe posibilități, sunt sigură de asta! Cred că cei mici vor fi primii care vor beneficia de creativitatea noastră în această zonă :).

Articolul mi-ar plăcea mult să îl completez cu experiențele tale. Așa că întrebarea de azi e completată de o rugăminte.

Spune-mi, tu ce activități distractive și ieftine pentru copii ai testat sau îți dorești să testezi?

Bine te-am regăsit! Am luat o pauză în iulie (cea mai lungă de când există acest blog) și recunosc că mi-a fost dor. Nu de puține ori am simțit nevoia să deschid măcar pentru câteva minute blogul, să scriu fie și un articol foarte scurt, dar m-am abținut.

Am avut nevoie de pauza aceasta pentru că am parcurs o perioadă de tranziție, pe de o parte – sunt din nou în București – dar și pentru că am vrut să înțeleg mai bine ce îmi doresc eu de la acest blog, în ce direcție merg… Trec mai jos câteva dintre lucrurile la care m-am gândit, aleator, pentru că mi-am propus ca eventualele hotărâri să vină pe parcurs.

Hotărâri mărețe nu am luat, dar m-am gândit că:

• mi-e dor de perioada în care scriam zilnic sau aproape zilnic, perioadă întreruptă cred de presiunea din ce în ce mai mare a articolelor mai lungi și mai studiate. Pe de altă parte… presiune din partea cui, m-am întrebat? Că dintre cititori, nimeni nu s-a plâns că scriu prea scurt sau lipsit de substanță :),
• blogul acesta a pornit cu ideea de a ilustra o experiență sau mai multe, niște lucruri testate – cu sau fără reușită (deși le-am favorizat, evident, pe cele reușite) – în încercarea de a arăta că se poate, se poate să economisești și dacă acest lucru este posibil fără a genera frustrări, renunțări, tăieri majore de bugete și tot așa. Dar și că economisirea poate fi 100%, sau, hai, pe aproape, pozitivă – nu e despre tăieri și frustrări, ci mai degrabă despre optimizări. Dacă alegi să fie așa 🙂
• mentalitatea mea s-a schimbat destul de mult față de începuturile blogului, în sensul în care nu mai simt economisirea ca pe un obiectiv, e cumva o chestie la pilot automat – momentan, îmi doresc să simplific cât mai mult, să aloc timp pentru lucrurile care contează, dar și să învăț mai multe despre investiții. Până la urmă însă, pot integra toate aceste subiecte noi și aici pe blog, nu e ca și cum exclud ideea de economisire

Spuneam că nu am luat hotărâri mărețe, dar sunt câteva lucruri pe care vreau să le fac în perioada următoare:

• să scriu mai des. Definit ca de 3 ori pe săptămână, articole mai mici și mai mari, pornite din experiența personală. Uneori și o idee de dezbătut poate fi interesantă,
• să reîncep transmiterea Newsletterului săptămânal. Sâmbăta aceasta îți voi mulțumi din nou că mă primești în inbox-ul tău, dacă te-ai abonat, și sper că am adunat suficient de multe lucruri interesante încât să merite să îi dedici câteva minute – îi voi schimba puțin formatul și m-am gândit și la un nume nou… rămâne să vezi la momentul respectiv,
• să reiau rubrica de luni, cu meniul săptămânal. Mă ajuta și pe mine, te ajuta și pe tine… am primit câteva mailuri care m-au convins că își merită locul în paginile blogului Economisim,
• să fiu un pic mai prezentă pe Instagram. E o zonă pe care doar am testat-o până acum, dar mi se pare potrivită pentru mici idei din viața de zi cu zi. Aici învăț și eu – și cât îmi place acest lucru! – pentru că nu sunt o fotografă prea bună încă. Tehnici speciale de creștere a contului nu vreau să folosesc – ca și pe blog, aș vrea să ne adunăm o mână de oameni care să rezonăm și să apreciem reciproc ceea ce facem. Contul reflectă deja o parte din lucrurile care mă pasionează – citit, natură, călătorii lente (nici nu știu cum să le spun, o să las așa și povestim mai departe despre cum îmi place să călătoresc), o să mai adaug.
• Dacă tot vorbeam de poze, mi-am propus să ilustrez mai mult articolele cu imagini realizate de mine. Da, nu-s cea mai bună fotografă și cumva nici obișnuită să pozez imediat ce mi se pare ceva interesant (nu știu de ce, o fi vârsta de vină, cine știe) – dar am citit mult despre obiceiuri în ultima vreme și știu prea bine că ele se formează, cu un pic de răbdare, motivație și disciplină

Pe partea de finanțe personale:

• să menținem același procent de 40-50% din venituri economisiți și apoi investiți,
• să mențin creșterea de 10% a venitului meu din ultimele 3 luni (raportat la primele 4 ale anului), mergând către 15 (am urcat un pic prețurile + pot accepta un client nou pe freelancing). Am citit cu atenție articolul lui Bogdan, într-adevăr, dincolo de sumele adunate din veniturile pasive (la noi sunt dividende + dobânzi + câteva pagini mai vechi ale blogurilor și cele 2 bannere cu reclame pe care le afișez aici pe Economisim – unul pe lateral, unul în interiorul fiecărui articol), mai mari sau mai mici, cel mai mare potențial rămâne din partea venitului activ. Acum, că fiecare are noțiunea lui de abundență, de exemplu, e un punct diferit, dar am constatat că, la fel ca în cazul economisirii, mici ajustări pe partea de venit au aceleași rezultate destul de mari (ca ajustări am mărit un pic prețurile, cum spuneam, rămân oricum absolut decente și am început să lucrez preponderent pe anumite nișe sau zone care îmi plac și îmi sunt familiare, scurtând timpul necesar pentru diversele activități din cadrul acestora),
• să reintru într-o rutină pentru casă care pe mine mă ajută mult pe partea de economisire fără diferențe în zona de calitate a vieții – dar nu numai. De fapt, cam aici e „secretul” meu, acesta despre care tot scriu de niște ani pe blogul Economisim 🙂

Spune-mi și tu acum :). Ce ți-ai dori să citești pe aici, de ce mă citești, de când mă citești, cum ai găsit blogul Economisim… Cred că mai mult ca oricând am nevoie de ceva motivație din exterior, de un mic ajutor pentru a ști mai bine ce să fac mai departe. Eu îți mulțumesc în avans, orice idee, oricât de mică, mă ajută în acest moment.

Dacă mă gândesc la abundență – financiară, dar mai ales în sensul mai larg al cuvântului, prima persoană care îmi vine în minte este bunica mea.

Mamaia, cum îi spuneam eu, credea cu toată ființa ei că are de toate și prosperă din toate punctele de vedere. Dacă ai fi făcut o analiză a ceea ce avea de fapt luând în considerare diverse criterii economice, lucrurile nu ar fi stat așa. Avea o casuță cu 3 camere undeva în Constanța, e drept că pe un teren generos la oraș (cam 500 de metri) și o pensie extrem de mică. Probabil că astăzi ar fi primit-o pe cea socială, dar atunci nu exista aceasta. Dincolo de partea materială, avea o familie la care ținea mult, și mulți oameni în jur.

Se considera bogată, cu adevărat bogată. Pentru că se raporta la alte perioade (parcursese un război și fusese parte a schimburilor de populație dintre România și Bulgaria din 1940 – ceea ce înseamnă că a luat-o, pur și simplu, de la zero – de două ori), dar și pentru că avea un mod aparte de a vedea lucrurile – totul i se părea „din destul”.

Acum realizez că acest „destul” ajungea, de fapt, să se reflecte și în viața ei. Consinderând că avea destul, ne oferea și nouă, în fiecare duminică, atunci când mergeam la masă, câte o sacoșă cu bunătăți din grădină. Eram privilegiați noi, tata singurul fiu care locuia în Constanța, dar oferea și celor care o vizitau câte ceva. La un moment dat a început să vândă din surplusul pe care îl avea. Și surplusul, parcă în mod miraculos, exista mereu. Chiar și atunci când celelalte grădini nu erau atât de roditoare, la mamaia ceva se întâmpla și lucrurile mergeau. Iar dacă era un an prost, se aplica principiul ei: Mamaie, ne uităm la ce avem, nu la ce nu avem.

Îmi amintesc o discuție cu o vecină: aceasta îi spunea că prețul pe care îl cerea ea era mult prea mic – pentru legumele de grădină, pentru ouăle pe care le vindea doar în perioadele foarte bune, pentru borșul pe care învățase să îl facă atât de bun, încât veneau și oameni care se mutaseră din zonă prin localitățile din jur să i-l cumpere. Mamaia însă mereu replica: Din surplus dau, nu din ce am nevoie. Pentru mine fiecare leu e în plus și mă bucur că îl am. Și am observat ceva: din ce dau, primesc mai mult. 

Ajunsese și o grădinăresă bună, după niște ani de experimentări diverse.

Chiar și în anii în care roșiile nu se făceau cum trebuie, grădina o surprindea cu alte produse. Sau mărea numărul de găini (nu avea cum să crească multe din considerente de spațiu, dar se cunoșteau și 3-4 în plus, însemnau mai multe ouă).

Îmi amintesc și acum discuții de pe banca din fața casei, cu diverse vecine, în care acestea se plângeau de lipsa ploii, de condițiile grele, de tot felul de lucruri, iar ea spunea: „Eu, Slavă Domnului, am reușit să trec peste asta. M-am gândit să fac… [ceva total diferit] și uite că lucrurile au mers”.

Cum spuneam – dacă priveai din punct de vedere strict economic, lucrurile nu erau așa de roz pentru bunicii mei. Dar pentru ei, obișnuiți cu puțin și recunoscători pentru ce aveau, totul era din abundență – cum puteau fi altfel, când aveau tot ce le era necesar și puteau să dăruiască.

1. Abundența nu înseamnă neapărat exces – înseamnă să ai ceva în plus față de ceea ce îți trebuie

În casa bunicii mele totul era folosit cu grijă. Viața curgea lin și simplu, în zilele săptămânii se mânca foarte rar carne. Sâmbăta tataia primea „comanda” de a tăia o găină – una aleasă cu grijă, mamaia se gândea de fiecare dată care e cea mai potrivită pentru acest lucru. De fapt, întâi cocoșii erau pe listă, bieții de ei.

Tot anul adunau bani de lemne. Lemnele costau 2 și chiar 3 pensii însumate ale lor, dar pentru că adunau constant, nu simțeau povara. Era bine, după cum spunea mamaia – le rămâneau mereu bani în plus, mereu. Nu trăiau de la o pensie la alta.

Vara totul era din grădină. Cumpăra câteva produse de bază doar: ulei, zahăr, făină. Uneori, nici pe acelea. Erau oameni care îi aduceau, în schimbul unui kilogram de roșii sau a câtorva ouă. Se împrieteniseră cu o morăriță (pe care tataia a ajutat-o cu tâmplăria casei) și aveau făină. Altcineva îi aducea ulei – primea de la părinți, de la țară. Un ulei nefiltrat, foarte bun. Și tot așa. După criteriile de astăzi, avea puține, foarte puține lucruri. O singură aroganță – un cadou vechi dintr-o vizită a fratelui tatălui în Cehia cred, păstrat cu grijă și folosit în rarele ocazii în care ieșeam. Îmi amintesc și de un ruj, aruncat la un moment dat. Nici vorbă de altceva. Haine își mai făcea și singură, o mai ajuta și vecina de peste drum, croitoreasă. Mai și primea câte un capot – de fapt cam așa o știam mai mereu îmbrăcată.

Pentru că aveam așa de multe, în fiecare săptămână de vacanță – la ea mi-am petrecut aproape toate vacanțele copilăriei, de-asta mi s-au întipărit atât de multe lucruri – într-o zi din săptămână, pe care o alegea ea, mergeam să mâncăm în oraș. O înghețată de la o cofetărie dintr-un complex care se numea Dacia, ori o plăcintă de la o patiserie Spic de Grâu.

Disciplina cred că era de bază și cea care făcea pământul să rodească miraculos (plus condițiile diferite de acum 30 de ani, când nu existau atât de multe pesticide și vremea avea un firesc al ei). La 6 dimineața îți bea deja cafeaua, după ce dădea la găini – ele erau mereu pe primul loc – și la 7 începea treaba. Apoi trebăluia mereu, până câtre amiază, când gătea dacă era cazul. Mâncam, ne odihneam și după aceea reluam lucrul. Pe la 6 ne opream.

Era timpul pentru vizite – nu știu cum atrăgea mamaia atâta lume, dar o făcea. Îi servea cu o zmeurată, cu o caisă, cu o mână de căpșuni… ce avea, de fiecare dată. Și povesteau. Poveștile astea îi plăceau atât de mult bunicii mele, depozita cred toate secretele cartierului. Și le păstra cu cea mai mare grijă…

2. Rămâi mereu pozitiv

De câte ori existau probleme – mai mici, mai mari – mamaia nu uita să-și amintească despre oamenii care nu au curent sau ceva de pus pe masă. Fusese și ea unul dintre aceștia – dar ne povestea cum faptul că tatăl ei era vesel și mereu le spunea că lucrurile nu sunt așa de rele cum par – au ajutat-o să treacă peste vorbele astea, deși uneori se întreba dacă chiar or fi bune lucrurile astea…

Avea mereu la ea o vorbă bună și darul de a întoarce o situație până ce un fir de lumină, cât de mic, se întrezărea: „Deh, tot e bine, uite că am reușit asta”.

3. Fii recunoscător

Mamaia nu era o persoană excesiv de religioasă, dar nu uita să mulțumească lui Dumnezeu pentru tot ce are. Și, cum spuneam, din punctul ei de vedere avea multe, foarte multe. Mereu ne amintea că trebuie să fim recunoscătoare pentru ce avem și ni s-a dat și din întreaga ei atitudine reieșea recunoștința pentru ce avea ea. Era bogată, foarte bogată…

4. Dăruiește

Bunicii mei împărțeau cu noi cam tot ceea ce aveau, făcând-o din tot sufletul – se cunoștea asta. Când plecam la facultate îmi amintesc și acum cum îmi strecura mamaia câte o sumă de bani care chiar mă ajuta să mă descurc, iar tataia o întreba la plecare: I-ai dat fetei un ban? E grea viața la București…

5. Nu pierde timpul

O vorbă care la momentul respectiv mă cam agasa, trebuie să recunosc: Nu sta, că-ți stă norocul.

Doar când citeam nu mă ridica mamaia de urgență de pe bancă sau de unde aveam eu chef să mai stau. În rest, pentru ca lucrurile să fie în regulă, trebuia să ai mereu o activitate. Și pentru ea era la fel – toată ziua era în picioare, cu ceva de făcut. Excepție: orele lungi de amiază de vară, când era prea cald ca să stai afară, în soare. Intram în casă atunci, unde era răcoare și bine.

6. Optează pentru calitate în defavoarea cantității

Puțin și bun, da, pentru că eram prea săraci ca să cumpărăm ieftin. Orice cumpărătură era atent chibzuită, dar odată ce se hotăra că va fi făcută, banii nu mai erau neapărat un criteriu. Trebuia cumpărat ce e mai bun, doar nu ne doream să se strice și să cumpărăm din nou, în doar câteva luni.

Cred că acest principiu era strâns legat de viața simplă pe care o duceau. Pâinea și iaurtul se cumpărau cu regularitate, alte cumpărături erau adevărate excursii și nu știu să fi avut loc mai des de două săptămâni. Să nu-ți închipui că umpleam sacoșele de la vreun magazin (nici măcar după revoluție, când acestea existau). Nu. Mergeam să luăm pepeni, de exemplu. Sau cartofi. Sau brânză. Sau să cumpărăm un cadou pentru sora bunicii.

Mergeam apoi în vizită la sora bunicii – cam singurele vizite pe care le făceam. În rest, mamaia stătea acasă și primea musafiri :). Dacă mergeam în vizită, nu intram și prin magazine, în ideea că poate găsim ceva și poate ne trebuie. Cadoul era cumpărat cu cel puțin o săptămână înainte, dacă ocazia cerea un cadou (dacă era ziua mătușii mele, adică), în rest mergeam cu un buchet mare de flori cules în grădină în dimineața respectivă, cu zmeură, cu caise, cu o sticlă de vin dacă era iarnă… cu ce aveam mai bun în momentul respectiv.

7. Planificarea, în varianta anilor 80 – 90

Mă trezeau cocoșii în diminețile de vară, dar și glasul lor pe care îl auzeam prin fereastra care rămânea deschisă peste noapte, fiind destul de cald și atunci. Banca era chiar sub fereastra dormitorului bun, în care dormeam. Îmi amintesc și acum de vocile pe care le auzeam foarte bine, deși se străduiau să nu mă trezească.

Nu aveam chef încă să mă dau jos din pat, așa că ascultam cum povesteau ce vor face luna asta, luna viitoare – apoi în ziua respectivă. Că anul ăsta parcă nu au spor roșiile și poate ar trebui să pună mai mulți castraveți sau dovlecei. Că trebuie să se intereseze de lemne pentru iarnă. Să întrebe pe niște vecini care ne erau și rude îndepărtate când venea omul cu brânză de la țară, ca să aibă banii pregătiți. Să taie o găină sâmbătă, că e cam beteagă…

Era apoi rândul bunicului meu. Era tâmplar și avea diverse solicitări, centralizate dimineața. Mamaia primea o parte din ele (aveau telefon, dar modalitatea de comunicare era de regulă o vizită în care se prezentau cerințele), tataia o altă parte. Madam X are un dulap defect, trebuiesc înlocuite balamalele, nea Y vrea să transforme nu știu ce dulap într-o comodă micuță pentru televizor… Erau apoi proiectele curente. Trebuie să termin masa pentru vecinii de pe strada Z…

Se stabileau apoi prioritățile și ziua exactă când fiecare cerere trebuia onorată. Evident, ținându-se cont și de necesarul personal, mereu pe primul loc. Nu așteptau caisele să rezolve tataia reparațiile întregului cartier… oricum, nimeni nu părea că se grăbește la momentul respectiv cu ceva. Lucrurile se rezolvau pe rând, era timp pentru toate. Tataia, cel mai bun meșter din cartier , avea un stil încet și meticulos de a face fiecare lucru în parte. Îmi amintesc și acum felul cum își plimba mâna încet, pe fiecare lucru care ieșea din mâinile lui. Dacă nu era perfect, nu era terminat. Loc de discuție nu exista. Cine nu era mulțumit, putea merge la magazin. Nu am auzit vreodată de vreo persoană nemulțumită…

Fără liste, totul în tihnă și fără grabă. Dar se știa că lucrurile trebuiau făcute, iar timpul era și atunci prețios, așa că se sfătuiau cum ar fi mai bine să îl împartă.

Mi-e dor de tihna aceea, de zilele acelea domoale și liniștite. De lunile lungi de vară, în care puține lucruri întrerupeau acea liniște care azi ar fi, cred, nefirească.

De viața aceea care curgea lin și frumos, între înflorirea primilor ghiocei, cumpărat răsaduri pentru roșii, făcut dulceață din trandafirii de mai, adunat caisele undeva prin iulie, primele roșii care tot la începutul lui iulie se coceau, apoi strugurii, care veneau cu toamna, școala și relocarea la bloc…

Cel mai dor îmi este însă de bunici.