Anul trecut zâmbeam de fiecare dată când scriam un articol și mă gândeam că mă întorc aici, pe blogul Economisim, să mai șterg din când în când praful. Ca într-o căsuță veche, care ți-e dragă, tare dragă. Am scris câteva articole în 2021 – sub 10, cred. Dar am scris.
Anul acesta m-am întors de câteva ori, m-am gândit să scriu, dar… nu am făcut-o. Deși mi-era dor – de voi, de perioada când veneam aici și povesteam diverse experiențe și primeam sfaturi sau idei noi, când încercam să ilustrez – cum puteam eu mai bine – un stil de viață pe care în continuare îl consider „optimizat”, chiar dacă nu neapărat economic. Chiar dacă blogul se cheamă, cum bine știți „economisim”. E cel mai puțin important aspect, poate. Cine mă citea o făcea pentru că regăsea, probabil, idei asemănătoare, sau un stil de viață cu care se putea identifica.
Dar nu despre asta vroiam să scriu astăzi. E o perioadă a rezoluțiilor – sau a intențiilor, pentru că în ultimii ani eu așa am privit lucrurile. Mi-am stabilit o serie de intenții pentru anumite perioade și am lăsat lucrurile să vină firesc. Mi-am propus să fac lucruri, bucurându-mă mai degrabă de drum decât de atingerea obiectivului propriu-zis. Mi-am propus să încetinesc ritmul și să iau totul pe rând.
Nu mi-a ieșit mereu. Dar am încercat.
Anul ăsta – la fel ca în 2021, de altfel – am făcut tot posibilul să integrez și să consolidez activitatea complet nouă care a apărut în viața mea odată cu pandemia. Când toată lumea s-a temut de socializare și a hotărât să păstreze o distanță, eu am simțit că vreau să socializez. Cu tot cu frica pe care am resimțit-o cu toții în perioada aceea :). Așa că m-am întors către meseria pentru care m-am pregătit în urmă cu mulți ani, pe băncile facultății. În varianta preferată de mine, care îmi oferă o oarecare independență.
Nu prea am știut ce să scriu pe blog – pentru că preocupările mele au gravitat între utilizarea timpurilor verbale și sensul anumitor expresii în limba engleză. Sau cum e mai simplu pentru cineva care acum învață această limbă să înțeleagă și să integreze mai ușor o serie de cunoștințe. Cum pot eu să mă fac înțeleasă, cum pot explica unele noțiuni în așa fel încât de partea cealaltă să văd un zâmbet și să înțeleg că da, lucrurile sunt clare și învățarea vine firesc. În anii ăștia mi-am stabilit ca intenție mare să devin un trainer de limba engleză foarte bun. Și simt că magia s-a întâmplat, de multe ori termin cursurile cu un zâmbet și realizez că lucrurile au decurs cum mi-am dorit. Știu că pot mai mult, dar realizez că am ajuns într-un punct foarte bun. Mă bucur că lucrurile se întâmplă, că sunt pe un drum și drumul acesta îmi aduce atât de multă bucurie.
Și blogul? Mă gândeam zilele astea – care sunt de vacanță și în același timp de reflecție – că m-aș întoarce aici, pentru că de multe ori simt că aș vrea să povestesc una, și alta, și alta… ca in perioadele bune ale blogului :). Că experiențele mele ar putea fi utile sau măcar simpatic de citit uneori.
Știu însă că a trecut mult timp și, dacă o fac, am nevoie de un pic de ajutor. De inspirație. Și aici intervii tu, cea sau cel care, poate, mă mai citești. Sau ai aterizat întâmplător pe aici.
Spune-mi: ce ai citit / văzut / urmărit și ți-a plăcut în ultima vreme? Povestește-mi despre cărți, bloguri, canale YouTube sau conturi de Instagram: orice crezi că te-a inspirat și continuă să te inspire. Poate și o piesă de teatru sau un eveniment care te-a inspirat.
Eu îți mulțumesc din suflet dacă îți faci timp să povestești.
Și sper ca în 2023 să fac un bilanț al lucrurilor care s-au întâmplat pe aici :).
Și-ți doresc din tot sufletul un an 2023 cu inspirație multă, cu bucurie și dorințe împlinite!