Astăzi public un Guest Post pe care l-am așteptat cu mare nerăbdare pentru că vine de la O femeie, care nu știu dacă are nevoie de prezentare pe blogul meu, venind cu unele dintre cele mai utile sfaturi în comentariile la articolele mele.
Are un blog care și-a schimbat de curând adresa și înfățișarea, Iubesc Orașul Meu, unde scrie în special despre Ecologie, Grădinărit și Buget. Un blog ce merită, cu siguranță, o vizită!
******
Comparand cu celelalte componente ale educatiei copilului, sunt 2 tipuri de educatii care influenteaza si interactioneaza cu toate componentele vietii: una se leaga de inteligenta emotionala si alta de inteligenta financiara.
Pentru ca in orice parte a vietii, copilul se loveste de bani, si mi-am dorit sa preia mesajul sanatos si corect, din subconstient, printr-un exemplu din familie, prin normalitate si obisnuinta, dar si pt ca lumea e din ce in ce mai dinamica, la cum zboara tehnologia si marketingul si produsele pe piata, am ajuns la ideea (si eu, dar ceva prieteni din jur) ca cea mai buna educatie care i-o puteam da copiilor e un exemplu sanatos in ceea ce priveste gestionarea finantelor.
Educatia financiara (stiu ca suna pompos dar… e doar un titlu) inseamna abilitarea de isi folosi cunostintele si de a decide adecvat managementul banilor, de a aprecia valorile si de a le prioritiza. Manipularea banilor va ajuta copilul sa invete relatia dinte castiguri, cheltuieli, economii, sa doneze; va intelege ca replica “tata are masina, deci e bogat” e relativa, ca saracia, iar e relativa, ca fericirea nu trece prin bani dar poate fi dezechilibrata de bani; va intelege ca un buget sanatos nu e noroc, ci tine de decizii bine gandite, va intelege ca o data cheltuit un ban, s-a dus!!
Când introducem notiunea de bani copilului?
Noi am introdus copilul in lumea bugetului familiei de pe la 4-5 ani, mai intai cu o pusculita in care am contribuit cu monezi si pe care i-am dat dispozitia periodic de a o sparge si cumpara ce vrea(in loc sa ii cumparam orice mica prostioara la fiecare vizita la supermarket). Tot de la varsta aceea a inceput sa numere banii, sa faca diferenta intre monezi si hartii.
Cand ne-a dat replica sa …mai scoatem bani de pe card, am avut o revelatie ca ea credea ca pot da cu cardul asa… la infinit, asa ca am trecut la cash saptamanal. Banii lichizi sunt vizuali, e clar si nu e nicio confuzie cand s-au terminat!! De aceea am evitat sa traim pe credit tocmai pt ca nu va da o imagine clara copilului.De la 5-6 ani a inceput sa scrie, mai intai cu litere mari, apoi mici asa ca i-am dat “ocazia” sa scrie ea listele de cumparaturi, combinand astfel implicarea in meniul saptamanii dar si sa exerseze scrisul cu creionul. Si tot cam de atunci, dupa ce a depasit pasul de timiditate, i-am dat bani in mana sa achizitioneze.
Toate acestea le-am facut firesc, introducand-o in listele si calculele lunare.
Gestionarea bugetului perceputa de un copil de varsta scolara
Colocatara mica are 8 ani proaspat impliniti.
Stie ca nu mai platim chirie, ci noi suntem proprietari, dar platim catre banca (doar a stat cu noi cateva ore la notar pana s-o plictisit), stie ca toate utilitatile: haine, apa, electricitate costa bani, si daca aruncam unele, ramanem cu mai putini bani de altele. Aici a fost interesant de explicat ideea sa scriem toate cheltuielile lunare (casa, curent, mancare etc), si sa inteleaga importanta ca sa cheltuim mai putin decat castigam! Mai vizual ar fi fost sa folosim borcane sau plicuri, dar cum o parte se duce din cont … nu se aplica in cazul nostru.
Un lucru de curand invatat e ca imi da sa vand jucarii si lucruri ce nu le mai foloseste se face loc si banii ajung in pusculita. Alt lucru care l-a prins e… ca oricand putem gasi mai ieftin. Cum cautam birou in camera ei, a discutat cu prietena ei buna despre ce am vazut in Ikea, si prietena ei buna (cu acordul mamei ei) a propus copilei mele sa cumpere biroul lor la jumatate de pret (ei se muta in alta tara). I-am dat calculele pe hartie sa vada diferenta de pret, si am o copila fericita si incantata.
Un alt lucru saptamanal care il facem este mersul la piata. Aici ii dam lista in mana (desi uite asa si-a dezvoltat si memoria si atentia, e activa in prezent), ca ne aduce aminte sa luam si aia si ailalta, din memorie. Noi avem vreo 3 producatori (singurii ce i-am identificat), si vreo 2 tarabagii preferati, dar comparam si cu alte preturi din piata, asa ca o provoc mereu sa urmarim pretul afisat, unde nu este sa intrebam, sa examinam produsele.
Ne distram mirosind merele si capsunile, ne amuzam de formele ciudate la vinete, facem glume pe seama comerciantilor ce vand pepeni si ii intrebam daca sunt din gradina lor. Deja stie ce e de sezon si ce nu, din ce tara vin rosiile sau portocalele (Spania sau olanda, ca doar scrie pe lazi), intrebam daca li s-a ouat gainile si daca au vandut ouale sau ne aduc pe comanda pentru sambata viitoare, glumim cu laptarul (am fost si la tara la el).
Stiu ca nu toate produsele sunt 100% organice, stim ca stropesc cand au boli la pomi, dar discutand cu producatorii consider ca e important si sa le apreciem produsele, dar si pentru copil sa inteleaga munca si pasii din spatele unor mere zbarcite sau cu viermi. Conteaza sa inteleg si viata omului, nu doar produsul.
Apoi, ii dau sa aleaga si sa decida, sa plateasca si sa ia restul. Sunt langa ea, inca o ghidez si calculez, verific sa nu fie pacalita si buzunarita, dar ea da banii si stie sa calculeze rapid ce rest va primi. In general oamenii au rabdare cu ea sa isi numere banii in palma, sa calculeze, mai scoate si degetele la calcule, mai zice cu voce tare; e o incantare cand vine cu ceapa cu frunzele in vant, ba unii ii dau cadou cate un fruct. Un comerciant i-a promis ca ii va da o banana in fiecare weekend, pana cand se pensioneaza 🙂 (si se tine de cuvant!! ).
La fel, la inceputul anului scolar isi scrie lista de rechizite, isi examineaza ce are si ce mai are nevoie, mergem impreuna si isi alege ea ce sa isi cumpere (si evident intrebam preturi in 1-2 locuri).
Pe viitor (de la 10-12 ani, zic) ii voi da o suma saptamanala de buzunar. Desi e un subiect controversat pentru multi parinti, eu ma gandesc sa ii ofer o suma din care sa isi acopere singura necesarul de rechizite, cadouri, si micile cheltuieli. Mi-a placut ideea dintr-o carte, unde o mama dadea unui copil de 10 ani cate 10 dolari pe saptamana, si celui de 15 ani, cate 15 dolari. Eu de la 16 ani i-as da suma pe toata luna, fix in ziua de salariu, dar pana acolo mai sunt… 8 ani 🙂 si cine stie cum va bate vantul.
Tot la americani am mai gasit si ideea de a plati copiii pentru treburile in casa dar cu asta nu sunt de acord, pentru ca pe mine nu ma plateste nimeni pt treburile zilnice, dar si asta e o idee ce se aplica cu succes in alte familii.
Mai stie ca are un cont in care ii pun periodic banutzi. Nu intelege pt ca lucrurile nevazute se uita usor.
