De duminica

Am început acest an propunându-mi să mă întorc la cele 3-5 articole pe săptămână pentru blogul Economisim, așa cum o făceam acum ceva vreme.

Deloc surprinzător pentru mine, ritmul a revenit rapid și ideile sunt acolo și ele. Dacă stai să te gândești, lucrurile se întâmplă așa cu orice în viață – totul e să ai răbdare un pic, să treci peste primele 2-3 zile/luni/momente de inerție (și da, la fel e și cu economisirea, o să mai dezbatem subiectul, ideea e că te rog eu mult să nu te oprești cu prima ocazie în care te trezești că nu ai bani până la salariu).

Mi-am recâștigat consistența într-o perioadă pe care am reușit să o aglomerez destul de mult (la anul mi-am notat să nu mai îmi iau angajamente pentru perioada de sfârșit/început de an), așa că, zic eu, lucrurile se vor îmbunătăți începând cu săptămâna viitoare. Când revin și la transmiterea Newsletterului, mulțumesc celor care mi-au scris să mă întrebe de el :).

Dacă vrei să îmi dai o mână de ajutor pe partea de idei… e mereu apreciată! Blogul acesta există pentru un schimb de idei, până la urmă… altfel îmi făceam un jurnal :)…

****

Unul dintre lucrurile pe care mi le-am propus în acest an și cu care văd că sunt deja consecventă – semn că mi se potrivește – este obiceiul de a scrie într-un jurnal personal. Am tot citit despre ideea asta de journaling  și cât de benefică este, doar că mă gândeam că și blogul tot un fel de jurnal este, făcându-l cumva inutil pe cel personal. Ei bine, lucrurile stau diferit și deja văd ceva beneficii pe partea aceasta. Așa că voi continua experiența – și o recomand.

Cred că pentru mine și pentru blog cel mai important eveniment al începutului de an a fost lansarea provocării de 52 de săptămâni. Am făcut și în ceilalți ani acest lucru, dar anul acesta mi-am propus să trec peste o barieră și să găsesc o modalitate de a da mă implica și a ajuta direct câteva persoane, dar și de a da mesajul mai departe.

Așa că mijlocul lui decembrie m-a găsit făcând o listă de idei de a implementa acest lucru. A câștigat cea a unui mini-kit de economisire, cu o pușculiță, o carte și o agendă – „recuzita” suficientă, din punctul meu de vedere, pentru a te pune pe treabă. Le-am trimis anul acesta câtorva bloggerițe pe care le-am simțit aproape de mine și de blog, anul viitor aș vrea să trimit selectez și câteva cititoare active. Pentru că vom avea o provocare și anul viitor.

Dincolo de toate, a fost așa o bucurie să selectez, adun, impachetez și chiar să stau la coadă la curier pentru a trimite aceste kituri…

Dincolo de orice, semnalele că provocarea a fost acceptată de multe, tare multe persoane, m-au transmis o energie fantastică. Mulțumesc!

****

În rest… Zilele acestea am descoperit un serial care îmi place mult (de ani de zile cred nu am mai urmărit un serial), e italian, dinamic, cu o muzica minunata, cu personaje complexe… se numește Onoare și respect și am înțeles că acum e în reluare, a rulat tot anul pe TVR 2. Mă enervează că îl dau destul de târziu, în jur de 22.30.

Ieri  am răsfoit în librărie o carte pe care am lăsat-o cu greu din mână, mi-a atras atenția o recenzie citită despre ea. Se numește Un bărbat pe nume Ove și am trecut-o deja în lista mea de cărți.

În rest… mă obișnuisem destul de bine cu primăvara aceasta din mijlocul iernii și parcă fac mofturi la temperaturile foarte scăzute, deși nu sunt unele pe care nu le-am mai experimentat, aștept cu nerăbdare să ajung la Constanța și – poate – câteva zile și la munte, facem și planuri de vacanță deja, mă gândesc să fac (și) mai personală rubrica aceasta, poate cu fotografii făcute în săptămâna respectivă…vedem. Lucruri simple, obișnuite aș spune…

Mai povestim duminica viitoare. Să ai o săptămână minunată!

Ieri am realizat cât de rar ne uităm la televizor (deși aveam impresia că o facem prea des)… Ne-am spus că asta vom face sâmbătă, ne uităm la televizor, sigur găsim un film sau o emisiune pe care să o urmărim. Ei bine, ori nu mai știm noi să căutăm (puțin probabil, că am luat canalele la rând), ori sâmbătă seara nu ai ce urmări la TV… cert este că nu am găsit nimic pe placul nostru în cele nu știu câte canale se laudă furnizorul nostru de cablu că ne oferă.

Așa că ne-am întors la citit și calculator, pentru că nici să un film urmărim de pe laptop, de exemplu, nu aveam chef. La 10 a început Profesioniștii, care e un reper pentru mine. E impresie personală, sau la TV chiar nu mai e aproape nimic bun de văzut? Eu mă mai uit la Visuri la cheie, la Profesioniștii sau la câte un show de cooking, dar rareori – cu perioade în care nici măcar nu deschid televizorul.

Tu ce mai urmărești și ai recomanda?

*****

Oricum, am avut o săptămână liniștită, parcă prea liniștită – ne-am întors la ale noastre după ce am fost la Constanța, unde lucrurile erau la cealaltă extremă. O săptămână nu lipsită de ieșiri și evenimente, totuși…

*****

Ieri mă gândeam că sunt obișnuită cu lucrurile care demarează încet și continuă să crească într-un ritm moderat accelerat – iar Newsletterul Inspiratie de sâmbătă pe care am început să îl trimit are un tipar diferit, din start am avut multe reacții și am trimis abia două ediții…

E un pic neobișnuit pentru mine, care sunt obișnuită să muncesc destul de mult până apar rezultatele mari, dar cred că munca e cea din spatele blogului în general și da, a fost multă, asta pot spune cu siguranță.

*****

Dacă am ajuns la blog și la munca din spatele lui… eu am fost mereu recunoscătoare pentru comunitate și implicare… Mi-am dorit la un moment dat să scriu despre munca din spate și da, și despre cât de importante sunt toate formele de participare pentru tine – ca om și blogger – cum îți dau ele energia să mergi mai departe și să găsești inspirația de care ai nevoie în fiecare zi.

Mă refer la comentarii, distribuiri în rețele sociale, citit articole le promoționale, vizitat recomandările din acele articole, exprimat păreri, acolo unde este cazul… sunt lucruri mici poate, care contează și te ajută să mergi mai departe.

Nu am scris, dar două doamne care-mi sunt dragi au făcut-o chiar în această săptămână – Cristina despre munca din spatele blogului și Mihaela despre modul în care poți să ajuți un blogger pe care îl citești. Ambele perspective sunt interesante.

****

Tot ieri mi-am făcut o listă cu lucruri de cumpărat pentru perioada următoare – plină de aniversări, zile onomastice și alte evenimente – Elefantul are un fel de repetitie pentru Black Friday și mi-au atras câteva lucruri atenție – o jucărie de bebe, o carte pentru cei mici, o strecurătoare, o cuvertură (sper să fie de calitate, nu am mai luat de la ei)…

Atât pentru astăzi, îți doresc o duminică minunata!

P.S. Dacă vrei să mai citești alte articole de duminică…

P.S. 1 Aproape că am uitat să îți povestesc despre MagicHome, o campanie de strângere de fonduri pentru o casă în care părinții copilașilor bolnavi internați la Fundeni vor avea posibilitatea să gătească pentru cei mici, să își spele hainele sau să se odihnească câte o noapte. Nu pot să îmi imaginez ce este în sufletul acestor oameni, eu simt o durere doar când mă gândesc la ei…

Se odihnesc pe câte un scaun alături de copilașii lor, dar au nevoie, dincolo de orice, să aibă puterea să le zâmbească. Din fericire, putem face ceva. Să trimitem fiecare dintre noi cuvântul MAGIC prin SMS la 8844, pentru a dona câte 2 euro/lună. Aici e întreaga poveste, precum și Livestream-ul din camera unde oameni cu suflet mare, stau alături de un pat de spital, în galeria GALATECA (strada C.A. Rosetti nr. 2-4, Bucuresti), exact ca părinții care fac acest lucru pentru copilașii lor, luni de zile uneori.

Demult nu am mai avut o săptămână atât de frumoasă, lungă, complicată, grea din multe puncte de vedere, căreia să i se asocieze un amalgam de sentimente pe care le-am gestionat pe măsură  ce au apărut și cum m-am priceput mai bine :).

Luni s-a născut băiețelul surorii mele.

Pe măsură ce lucrurile încep să se așeze, eu realizez cât de complicate sunt deciziile pe care le iei ca părinte, cât de greu și frumos este uneori. Pe deplin nu am cum, dar această săptămână, când am stat câteva zile cu nepoțica mea care a suferit mult după mama ei, a fost frumoasă și în același timp complicată. Am văzut concret cum e să dormi foarte puțin  noaptea, dar să găsești energie peste zi pentru toate și să te bucuri pe deplin de ele.

***

Pentru prima dată am uitat să plătesc prelungirea acestui domeniu și de aici problemele cu accesibilitatea site-ului de vineri. Mulțumesc celor care mi-au semnalat, am rezolvat, îmi pare rău că s-a întâmplat, blogul merge normal acum…

O nouă lecție pentru mine, îmi amintesc cum am mai citit pe la alți bloggeri că au pățit acest lucru și, în marea mea suficiență, nici nu mi-am imaginat că mie mi s-ar putea întâmpla așa ceva. Uite că mi s-a întâmplat, iar acel never say never nu e o poveste.

****

Tot săptămâna aceasta am început o carte, continuarea acesteia. Am citit-o printre picături, dar mi-a plăcut mult și Prietena mea genială.

Este în esență povestea unei prietenii dintre două fete – Elena și Lila – care se continuă și pe perioada maturității, cu dificultățile și bucuriile ei, cu sentimentele lor și schimbările care au loc pe perioada adolescenței și în continuare – o prietenie cu suișuri și coborâșuri, pe care nu ai cum să nu o identifici cu tine și lucruri care ți s-au întâmplat, într-o formă sau alta.

****

Tot săptămâna aceasta a apărut un interviu cu mine în cadrul podcastului Banii vorbesc, care e cel mai ascultat podcast românesc de pe iTunnes.

În ajunul plecării la Constanța, am povestit cu Sorin Amzu, care realizează acest podcast în colaborare cu Andreea Parlafes pentru blogul lui Laurențiu Mihai despre începuturile acestui blog, ce presupune munca de zi cu zi la el, dar și despre economisire – încercând să rezum mesajul meu în doar câteva minute.

Am realizat că – așa cum se întâmplă și pe blog – aș fi putut vorbi ore întregi în legătură cu subiectul, complicat fiind să extragi esența. Eu sper că am reușit măcar parțial, au fost niște emoții peste care am trecut cumva, dar și o deschidere către o modalitate de exprimare care mărturisesc că îmi place și știu că o voi mai aborda în viitor.

Sorin și Laurențiu au împărțit interviul în două părți, dacă ai timp eu te invit să îl asculți… poate fi ascultat direct de pe site, descărcat…

 

A fost o săptămână plină de evenimente. La noi, la alții… Eu m-am plimbat mai mult, am citit mai mult, am scris mai mult, mi-am analizat proiectele și am hotărtât să dau o șansă în plus unora, în detrimentul altora (din păcate pentru ele, am și limitări legate de timp…).

În această perioadă…

Am aflat  că Simona Halep este de luni nr. 1 mondial în tenis. O urmăresc și o apreciez de ani buni și mă bucur că a reușit unde și-a dorit să ajungă. Pentru mine, victoria ei înseamnă răsplata unei munci zilnice, timp de ani de zile, trecând peste obstacole, dureri, lipsă de chef și o mulțime de alte lucruri. Înseamnă că atunci când vrei și depui toate eforturile într-o direcție, se poate.

Iar imaginea aceea în care ține un 1 din flori e neprețuită :).

Am văzut Octav, un film românesc de excepție, sensibil și emoționant.

Kazuo Ishiguro a câștigat premiul Nobel pentru literatură. Întâmplător sau nu, ultima mea comandă de cărți a inclus și Rămășițele zilei – am văzut de mai multe ori filmul, dar cartea o citisem.

Am comandat și cartea aceasta, la recomandarea unei prietene care de obicei mi-a recomandat cărți foarte bune.

Am citit un articol mai vechi, dar care merită. Unele idei le-am încercat, altele le-am notat.

Am făcut planuri de schimbare pentru Blog de București și am și pentru Economisim. Cred că vestea este că mi-am recăpatat o rutină, sau am găsit una chiar și pentru perioadele atipice, și lucrul acesta are o influență pozitivă asupra creativității mele.

eMag are o campanie Electronic Days cu reduceri combinate cu vouchere buy back. Dacă vrei să înlocuiești un televizor sau un aparat foto, acum e momentul…

Tu ce ai mai făcut / aflat în ultimul timp?

Îmi propun de ceva vreme să mă disciplinez, să revin la perioada în care-mi făceam planuri peste planuri și încercam să prevăd ce se va întâmpla luna aceasta, sau luna viitoare, ce voi face la anul, ba chiar și peste mai mulți ani…

Continui să îi admir pe cei care pot face acest lucru, pe ce mai disciplinați ca mine într-un fel, am fost și eu unul dintre ei, dar în ultimul timp am simțit nevoia să mă detașez și să trăiesc lucrurile și așa cum vin, să mă obișnuiesc și cu derapajele, și cu lucrurile care se întâmplă diferit decât am anticipat…

Asta nu înseamnă că m-am îndepărtat total de un program sau o rutină, așa cum îmi place mie să o numesc, doar că am acceptat destul de multe abateri și provocări (care m-au scos un pic din zona de confort) și lucrurile încep să îmi placă și în această variantă.

****

Ieri am fost hai-hui prin zona în care am locuit și a fost atââât de bine…

Am fost la nou-deschisul Wahaka Street Food Park, plecând cu impresii amestecate, și am trecut apoi prin piața de weekend de pe Bd. Unirii, unde mergeam în fiecare sâmbătă și pe care am ajuns să o regret, deși la momentul respectiv nu o apreciam prea mult (mi se păreau mult mai autentici cei care vindeau în piețele de cartier).

 

****

Săptămâna aceasta feed-ul meu de Facebook a fost invadat de știri despre Ryanair-ul care anulează un număr de bilete în fiecare zi. Destul de multe, cred eu, dar totul m-a făcut să mă gândesc din nou la faptul că unele lucruri pe care le luăm ieftin sunt de fapt foarte scumpe.

Sunt sigură că multă lume s-a bucurat să ia bilete de avion cu 10, 20 sau 30 de euro în tot felul de destinații. Dar prețul acesta vine cu niște riscuri.

Mereu se întâmplă așa, atunci când luăm lucruri mai ieftine. Nu e obligatoriu să fie de cea mai proastă calitate, nu, dar riscul e de multe ori mai mare. În momentul în care dai banii respectivi, îți asumi un risc. E valabil și pentru haine, electrocasnice incorporabile (linkul acesta e de fapt spre niște produse faine și nu foarte ieftine), mâncare sau orice altceva.

Cu un pic de priecepere reușești să dai bani mai puțini pe produse mai scumpe (eu  prefer hainele anumitor branduri pe care le urmăresc la reducere celor de prin alte părți), dar în general lucrurile ieftine implică niște riscuri.

*****

Săptămâna aceasta am luptat, dacă pot spune așa, împreună cu alți fani ai gimnasticii, pentru televizarea Campionatului Mondial care începe mâine la Montreal. Da, TVR-ul încă nu luase o hotărâre și România, cu tradiția pe care o are în gimnastică, nu era pe lista țărilor care transmiteau Campionatele în direct.

Nu știu cât a contribuit faptul că fanii gimnasticii au transmis, unde s-a putut, mesaje (cele mai puternice am observat că nu sunt mailurile, ci mesajele pe Facebook). Mesaje civilizate, frumoase, în care ne exprimam doar dorința de a vedea Campionatele în direct și cu comentariu românesc.

S-a rezolvat până la urmă – iar convingerea mea că în România, chiar dacă sistemele se urnesc extrem de greu și nu prea ai șanse să te lupți cu ele, pentru lucrurile punctuale, mai mici sau mai mari, chiar și o mână de oameni merită să lupte, a fost întărită.

*****

În rest… am avut o săptămână plină, cu Webstock și un eveniment simpatic, o combinație de vânătoare de comori cu escape room (e plin în București de asemenea locuri, cred că și în țară, ideea e că mai mulți oameni sunt închiși într-o cameră și trebuie să caute diverse indicii pentru a se elibera), am (re)citit Viața ca o pradă, a lui Marin Preda, una dintre cărțile pe care le recomand în special celor pasionați, într-un fel sau altul, de scris…

Și am continuat să visez la căsuța noastră la țară, cu câteva animale (puține, căci nu știu cât de pricepuți vom fi în a le îngriji) și muulte legume, cu un asemenea aparat eventual, pentru a le depozita peste iarnă… Cam așa.

Tu ce ai mai făcut în ultimul timp?

Realizam zilele acestea că blogul Economisim reflectă foarte bine perioadele din viața mea… în august a fost despre drumuri și muncit mult în paralel și dezorganizat, fără rutina de care eu sunt tare atașată… Mi-ar fi plăcut să fac față cu brio combinației de călătorii cu proiecte destul de multe, așa cum a fost această perioadă pentru mine, dar trebuie să recunosc că nu nu mi-a ieșit în totalitate.

Uneori e descurajant să arunci o privire pe alte bloguri și să vezi cum altora le iese (iar pe rețelele sociale lucrurile sunt și mai frumos colorate 🙂 ). Alteori mă trag de urechi și îmi spun că e doar o imagine, cel mai probabil nici lor nu le iese totul, mi-e foar mie mai greu să cosmetizez o realitate în care mi-aș dori să fiu super-woman, dar nici pomeneală de așa ceva.

Așa că undeva, pe la începutul lui august, am hotărât să trag linie și să reduc la minim tot ceea ce trebuia să fac, asumându-mi anumite riscuri pe de o parte, păstrând însă un prag de organizare de care am mare nevoie pentru a funcționa pe de altă parte. De-asta am și scris atât de puțin pe blog, dar recuperăm foarte curând :).

****

Acum două săptămâni am fost la Craiova, la botezul fetiței prietenei mele. A fost un weekend plin, cu ieșiri multe la terasă, dar și cu căldură extremă, am prins codul roșu de Dolj și chiar am simțit uneori că nu se putea respira de căldură.

Clima de acolo e însă un pic diferită, așa că ne-am bucurat de seri un pic mai răcoroase, seri în care am ieșit cu prietenii noștri la terasă, așa cum făceam în urmă cu mulți ani, când locuiam cu toții în București. Și mi-am amintit cât de norocoasă sunt că am atât de mulți oameni faini în jurul meu, chiar dacă o parte din ei locuiesc la mii de kilometri distanță, sau că atunci când ai multe lucruri în comun conversația se leagă repede, chiar dacă nu ai mai vorbit de tare multă vreme…

Am ajuns și în Parcul Romanescu, cel despre care citisem și pe care-mi doream mult să îl văd și mă bucur că lucrurile s-au aranjat în așa fel încât într-o după amiază fierbinte, dar frumoasă, de duminică, l-am luat la pas și ne-am bucurat de acesta.

Plănuiesc un articol mai lung în blogul-Cafenea cel mai probabil, pentru că acolo ar fi potrivit subiectul, dar până atunci îndemnul meu este să nu îl ocolești dacă ajungi la Craiova. E foarte frumos și merită o după amiază întreagă de plimbare.

*****

Săptămâna trecută iar am fost pe drumuri. Mai întâi la Tulcea și un pic în Deltă, apoi la ai mei, la Constanța. Mă bucur că am reușit să ajungem, în Nordul Dobrogei nu am mai fost din facultate cred, deși îmi place mult, foarte mult zona aceea.

La Constanta am stat puțin, între drumuri, nu am ajuns la mare, alegând să stăm un pic mai mult cu nepoțica noastră, care s-a făcut mai mare, știe o mulțime de lucruri, dar s-a și șmecherit un pic, face tot felul de boacăne. Cred că e normal la 3 ani și ceva :). Marea ei pasiune e momentan acest aparat, pe care l-a primit de la o mătușă din Germania, pe care soră-mea îl pitește cu grijă pentru a nu-l folosi decât o dată pe zi.

L-am studiat și eu un pic, e foarte fain și cred că merită unul, deși sunt destul de piperate ca preț. Evident, nu pentru a-l folosi de 10 ori pe zi, pentru că începi să ai probleme cu dinții în acest caz :). Dacă tot suntem în această zonă, să-ți povestesc și despre această minunăție, specială pentru a îndepărta placa bacteriană cu micropicături de aer și lichid. Cred că dinții sănătoși sunt extrem de importanți și sunt recunoscătoare pentru ai mei (sper ca lucrurile să rămână la fel și în timp), iar acest lucru se întâmplă și datorită îngrijirii lor atente.

Eu folosesc deocamdată o periuță obișnuită și ața clasică de dinți – o las pe nepoțica mea cu ultimele tehnologii în domeniu.

****

Tot în august, în afară de călătorii, am mai experimentat un festival fain (e pe blogul de București povestea, dacă vrei să o citești), o criză de bilă (și-a spus cuvântul oboseala cred) + am mai citit câteva cărți interesante, despre care vom povesti cu altă ocazie.

O săptămână minunată îți doresc!