Iulia

Să ștergem un pic praful pe aici, zic. Au trecut șase luni (!) de când nu am mai scris. Surprinzător, mi-am amintit parola din prima. Știam și ce am scris ultima dată. Și-mi era dor :). Sper că sunteți bine, că vedeți articolul ăsta – că mă mai urmăriți, așadar.

Eu, bine. Cum mă știți.

La finele unei perioade lungi, în care am decis să fac altceva – partea de SEO și content writing începuse să devină… un pic singuratică și apăsătoare, mai ales în contextul actual (deși ceva idei de schimbare am încă din 2019 și pași în direcția aceasta făcusem deja). Și am început să fac altceva. Povestim și pe blog despre asta. La un moment dat. Cert e că m-am trezit la mijlocul unei perioade nu neapărat extrem de aglomerate (asta și pentru că am învățat să îmi cresc eficiența și să spun nu atunci când am simțit că nu mai pot), ci una în care m-am gândit mai puțin la… bani.

Nu m-am gândit la bani, nu am scris pe blog… Hmm… de fapt, nu au stat așa de simplu lucrurile, pentru că mi-a fost dor. Doar că nu am mai găsit energie pentru o parte din proiectele mele mai vechi, pe care știam sigur că le voi relua cândva, cumva.

Revenind la bani… ce să vezi. Se pare că undeva s-a apăsat pe pilot automat, în cazul meu. Am economisit la fel de mult (mai bine decât multe persoane, mai puțin decât se poate – dar nici nu-mi doresc să duc ceva la extrem), chiar dacă am plănuit mai puțin ca de obicei. Am păstrat analiza lunară, care însă s-a transformat în analiză trimestrială.

Am continuat să investim. Puțin și des, conform planului. Acela super simplu și mult perfectibil, prin care un procent din venituri merg lunar și în această direcție. Pare să aibă rezultate.

De cheltuit, am cheltuit aproape ca anul trecut. Ceva mai puțin, de fapt S-a redus partea cu vacanțele (am avut o ezitare în a pleca prea mult, fie și în țară), am sărit peste evenimentele la care mergeam, s-au mărit însă cheltuielile curente. Am văzut că au crescut cam peste tot prețurile, dar bugetul nostru destul de simplist nu a avut prea mult de suferit. Ceva cheltuieli la stomatolog în ultima vreme ne-au făcut să umblăm la fondul de rezervă, dar vom pune la loc în curând. Prin septembrie am făcut și ceva schimbări în garderobă, prinzând ceva promoții care, datorită perioadei au fost mai generoase. Am avut nevoie… Am mers însă pe câteva culori de bază și nu am exagerat.

Mă gândeam însă (și de aici a pornit articolul de astăzi) că perioada asta nu a schimbat semnificativ modul în care gândesc despre bani.

Sunt necesari, utili, acel mijloc prin care obții lucrurile de care ai nevoie, în primul rând – apoi cele pe care ți le-ai dori, cele care te ajută să progresezi… și tot așa. Susțin liniștea sufletească de care avem nevoie cu toții. Rămân însă un mijloc – mereu mă gândesc că în momentul în care pentru mine cel puțin ar ajunge un scop în sine, ceva e în neregulă și trebuie să investighez.

Pe de altă parte am realizat o dată în plus – și mi-a amintit și Marius într-un comentariu la un articol de prin aprilie, că lucrurile pe care mi le doresc, cele care îmi plac și îmi aduc bucurie nu costă cine știe cât. Sau nu costă deloc. Totuși, nu m-aș putea bucura pe deplin de ele dacă n-am avea cu ce să plătim întreținerea, curentul sau mâncarea. Asta a fost doar o întărire a ceea ce știam.

Am mai văzut în perioada asta însă că banii nu sunt suficienți chiar pentru orice. Îmi lipsesc o mulțime de lucruri de dinainte de nebunia prin care trecem, dar nu am cum să iau un bilet și, ca prin minune, să le recapăt. Nu e acum suficient să-mi permit să merg la teatru, să mănânc la restaurant, să iau un bilet de avion pentru a ajunge într-un anumit loc.

De la experiența asta am învățat însă mai puțin despre bani și mai mult despre acceptare, bucurie în a găsi alte lucruri care îmi plac, inventivitate pentru a găsi, totuși soluții pentru colorarea lumii acesteia care uneori mi-a părut gri. Și mi se mai pare. Uneori. Atunci, îmi fac o ceașcă mare de cafea și sun o prietenă, sau citesc o carte, sau ies pe balcon sau în parcul din spatele blocului, care sper să nu mai necesite închidere, pentru că el mi-a lipsit cel mai mult!

Ție ți-a schimbat pandemia asta percepția despre bani? Gândești diferit acum?

Știu că ideea clasică de a alcătui un buget al familiei nu e foarte populară printre români.

Eu am fost reticentă multă vreme la ea, chiar și cunoscându-i puterea (o aplicam selectiv, în momentele în care lucrurile scăpau cumva dintr-un normal pe care ajunsesem să în înțeleg).

Știu și că, deși mă urmăriți cu interes – de mulți ani unii dintre voi – și am primit de-a lungul timpului sute de povești de succes (economisire pentru vacanțe, avans important la casă sau apartament sau chiar cumpărat cu banii jos, economii pentru mașină, teren și multe alte lucuri ce păreau intangibile înainte), numărul celor care au un buget scris pe hârtie este în continuare mic :).

Chiar și al celor care urmăresc doar, lunar, veniturile, economiile și cheltuielile, fără a intra în amănunte.

M-am gândit însă că acum, în perioada asta bizară și incertă pe care o parcurgem, unul dintre lucrurile bune pe care le putem face pentru noi este să începem să ținem evidența bugetului lunar.

Ce e diferit acum și de ce e cum nu se poate mai nimerit să începi un buget al familiei în această perioadă

Pentru că au venit niște timpuri ciudate peste noi – pentru mulți grele deja.

Șomaj pentru unul dintre membrii familiei. Șomaj pentru amândoi. Job pierdut fără șomaj. Venituri scăzute, pentru că patronul și-a văzut, la rândul lui, veniturile diminuate. Sau pentru că preferă să fie prudent.

Ce cazuri am auzit eu: șomaj tehnic, angajați trecuți la part-time, venituri diminuate sau chiar lipsă în cazul freelancerilor.

Și ar putea fi doar începutul. Spun ar putea fi pentru că suntem datori măcar cu un dram de optimism.

Realitatea însă e că acum avem cu toții nevoie de o plasă de siguranță.

Bugetul familiei, chiar dacă nu e cel care ne oferă siguranța de care avem nevoie, va fi suportul nostru pentru a identifica cele mai bune soluții.

Sau va fi oglinda în care ne vom uita cu frică poate, dar care o să ne arate ce să corectăm.

Mai este un motiv pentru care pledez pentru un buget, mai ales acum. SIMPLITATEA. Am vorbit cu mai multe persoane înainte de a începe acest articol, pentru a mă asigura că nu bat câmpii și nu doar pentru mine lucrurile s-au simplificat mult în această perioadă.

Ieșim o singură dată pe săptămână și cam o dată pe lună până acum am făcut o comandă online. Poate voi face de două ori luna asta, pentru că vreau să experimentez loțiunea asta dezinfectantă + alte câteva produse de curățenie și o cremă de mâini, la prețuri decente + că vorbim despre o companie românească și sunt mai sensibilă la susținerea lor, mai ales în asemenea perioade, dar nu mai mult. Așa că mari intrări nu am pentru buget. Vizita săptămânală la supermarket este mai costisitoare decât cele două-trei de până acum (aici intra piața și supermarket, am rămas cu marketul), dar tot cheltuim în limite rezonabile.

Chiar dacă undeva la 25% din sumă este destinată unor achiziții pe termen mai lung. De când a apărut virusache ăsta am suplimentat bugetul săptămânal, la modul rezonabil, nu golind rafturile magazinelor. De acești 25% am luat produse cu termen de valabilitate mare, 2-3 la număr per vizită la magazin – mereu altele, prin rotație – ca să nu mă încurc nici în socoteli. Adică: săptămâna aceasta am luat 3 kilograme de mălai și 2 sticle de ulei de măsline, săptămâna viitoare o să iau alte chestii pe termen lung.

Revenind la simplitate, mie partea asta mi s-a părut cea mai… complicată în toate tentativele nereușite de buget. Adică:  până ce nu am inventat o chestie super-super simplă, nu am fost capabilă să țin un buget pe termen lung.

Bugetul de carantină are natural această caracteristică: ieșim rar, deci cheltuim rar bani. Magazinele sunt închise, mai puține posibilități oricum. Ne facem probleme pentru ce s-ar putea întâmpla pe viitor (pierderi de slujbe, tăieri de salarii), așa că ne gândim de două ori înainte de a cheltui pe altceva decât ceea ce ne este necesar.

În mare, cheltuielile noastre reflectă nevoile de bază…

Știu că la modul general asta nu e o chestie foarte bună, dar pentru a începe un buget de familie e minunată.

Vezi exact cam care sunt aceste necesități de bază. Într-o perioadă în care ai nevoie, așa cum spuneam, de o oglindă în care să vezi pe ce dai banii. Pentru că economia posibil să nu o ducă în continuare bine, aceste două luni de carantină fiind doar începutul.

Bugetul meu pe aprilie are două rubrici: venituri și cheltuieli.

La venituri, 2 rubrici: economii și cheltuieli.

La cheltuieli, tot 2 rubrici: facturi și alte cheltuieli.

La facturi lucrurile au rămas aproximativ la fel (am consumat ceva mai multă apă și electricitate doar, dar nu e o creștere, pentru că a scăzut căldura).

La cheltuieli am două bonuri de casă de la hypermarket (alimente + produse de igienă, nu le separ, dar știu că pe astea dau banii, cel puțin în această perioadă – bugetul alocat este mai mare cu 25-30% în această perioadă decât cel normal pentru astfel de cumpărături, așa cum spuneam), de săptămâna trecută + bonul de la farmacie. Se vor mai adăuga, evident, cheltuielile din cele două săptămâni și jumătate care urmează.

Ca să rezum ceea ce am povestit mai sus.

Nu uita de bugetul lunar de aprilie! Chiar dacă ai uitat, sunt sigură că îți va fi ușor să reconstitui totul. Asta pentru că:

• te va ajuta să îți construiești sau să îți consolidezi plasa de siguranță = rezervele. Știu că nu sunt vremuri ușoare, dar posibil să urmeze perioade chiar mai delicate. Am văzut undeva, la Adrian Asoltanie, recomandarea de a pune deoparte 50 de lei chiar și atunci când venitul tău în această perioadă e foarte mic (îmi pare rău că nu mai găsesc pentru a trece sumele exacte, cei 50 de lei existau și cred că prin foarte mic Adrian exemplifica un 500 de lei),
• ai un suport pentru a identifica soluții pentru mai târziu. Vezi pe ce cheltuiești prea mult și ce poți face. Nu uita de facturi, de exemplu, aici poți obține o ofetă nouă, mai bună, cu un simplu telefon,
• lucrurile sunt simplificate acum, pentru că stăm în casă și avem mai puține cheltuieli. Ai șanse mari să continui un lucru care la început ți-a fost ușor să îl faci,
• avem ceva mai mult timp la dispoziție, cel pe care îl petreceam afară. Dispare scuza asta cu „nu am timp”,
• un buget scris, ca la carte, ne ajută să ne adaptăm și să vedem mai bine situația noastră, așa cum este acum. Și să o raportăm la cea viitoare, care să sperăm că va fi mai bună

Povestește-mi despre bugetul tău în această perioadă :). A suferit modificări? Ai încercat să găsești soluții mai bune?

Acesta e un prim articol al unei mini-serii de 3. Înainte de a începe, aș vrea să mulțumesc tuturor celor care mi-au scris ca răspuns la mailul transmis sâmbătă, în cadrul Newsletter-ului săptămânal. Am transmis atunci titlurile a 4 articole pe care le am deja redactate într-o măsură sau alta, cu rugămintea ca voi să îl votați pe cel pe care doriți să îl citiți săpătămâna aceasta. Nu m-am așteptat să îmi văd căsuța invadată de mailuri, așa cum se întâmpla acum ceva timp, când scriam constant pe blog :).

A fost cel mai votat dintre cele 4 propuneri (la distanță foarte mică de următorul, care apare tot săptămâna aceasta – o să păstrez elementul surpriză și nu dezvălui titlul acestuia).

****

Consider că există două aspecte distincte dacă vorbim despre bani – totul aplicabil în finanțe personale în general – și în același timp în investiții și economisire.

Mentalitatea și cunoștințele.

Ambele extrem de importante, fiecare însă cu rolul ei. O să vorbesc astăzi despre mentalitate. Urmează un articol despre cunoștințe și un altul în care o să îți povestesc care e partea fără de care nu putem, din perspectiva mea.

Mentalitatea (mindset)

Cu ani în urmă, având un salariu mediu, dar acceptabil, eram într-un fel de cursă a traiului de la salariu la salariu despre care am povestit aici. În mediul meu de atunci, nu era nimic neobișnuit. Nici în cel care mă înconjura la momentul respectiv, nici în cel în care crescusem.

Credeam că  ai nevoie de sume mari de bani pentru a reuși să economisești de la lună la lună, și oricum oamenii care o făceau erau un pic duși cu pluta, nu neapărat aparținând vreunei grupări ciudate, dar cu o structură pe care eu nu prea o înțelegeam. E drept că nici nu mă străduiam să o înțeleg – era ceva ce nu era de mine, așa că nu merita prea multă atenție.

Da, aveam acest tip de mentalitate, pe care poate ai remarcat-o la un moment dat la tine, sau la cineva apropiat. Aveam cele mai bune scuze din lume (față de mine în primul rând) și nici nu concepeam că lucrurile puteau fi și altfel. Aveam un salariu prea mic față de ambițiile și dorințele unei tinere de 20 și ceva de ani. Perspectivele nu erau tocmai roz.

Economisirea nu era de mine, așadar. Mai departe – la investiții, independență financiară – nu mă gândeam. Cred că despre independență financiară nici măcar nu auzisem. Ți-aș fi spus că independenți financiar erau milionarii, care în România nu aș fi putut jura că făcuseră banii pe cinstite.

Poate și mamaia, dacă mă gândeam un pic. Care avea o pensie, o bucată de teren și… credea din tot sufletul că are tot pe lumea asta. Și avea.

Cum mi-am schimbat perspectiva

Schimbarea exact nu știu cum s-a produs. Știu oameni care au devenit vegetarieni pe X august, la ora D. După ce au vizionat un film pe You Tube. Sau care au hotărât, într-o anumită zi, că nu vor mai avea niciodată probleme cu banii. Și le-a ieșit, chiar le-a ieșit. La mine a fost treptat, diferit – și a fost despre mentalitate în primul rând.

Am, totuși, niște repere în timp.

La un moment dat, am descoperit că una dintre cele mai bune prietene ale mele, la care m-am dus special într-o zi pentru… un mic împrumut până la salariu, se descurca de minune cu bani destul de puțini. Îmi amintesc și acum cum a scos o carte și mi-a întins banii pe care o rugasem să mi-i împrumute, spunându-mi că Sunt din salariul pe utima lună, nu am intrat în ei.

Mai știu și uimirea cu care am întrebat-o când ia salariul, pentru a descoperi că evenimentul se întâmplase cu mai bine de 3 săptămâni în urmă. Luam salariul în același timp, iar ea trăia încă din cel pe luna trecută, eu neavând un singur leu din cel curent. BAM-BAM.

M-a pus tare pe gânduri chestia aceasta – cum se întâmplă când descoperi un lucru la cineva pe care îl respecti – aș spune chiar admiri. Prietena mea ieșea în oraș des, avea haine simpatice, era cea pe care o întrebam despre ultimul film apărut – dacă nu cumva mergeam împreună să le vedem, citea cărți pe care și le cumpăra de cele mai multe ori…

Pe scurt: nu părea genul frustrat și trist din portretul oamenilor care economisesc, așa cum îl vedeam eu. Da, este prietena despre care am mai povestit într-un articol. Un articol cu un impact mare, pentru că am primit multe mailuri de-a lungul timpului în care eram rugată să transmit un link către el :).

Spuneam atunci că Sunt momente pe care le percepi ca banale atunci când ți se întâmplă, dar care-ți schimbă viața pe termen lung.

Într-o zi în care mergeam la o bună prietenă pentru a mă împrumuta de bani, a bea o cafea și a povesti câte-n lună și în stele, am început să realizez că oamenii ăștia, economii sau cum vrei să îi numești, nu erau neapărat zgârciți, avari, mici, orientați doar către salvarea vreunui leu rătăcit…

Că economisirea asta nu era neapărat ceva urât, respingător, aproape meschin.

Că nu trebuia să fie vorba despre a te restrânge, despre a nu da, despre a trăi auster fără un motiv anume, de dragul unor bani pe care îi puteai aduna într-o bancă și care oricum se devalorizau.

Aveam un exemplu în fața mea: o persoană care îmi oferea cu generozitate din ceea ce avea (totul de calitate, eu nu beam cea mai scumpă cafea de la mometul respectiv) și îmi dădea și bani împrumut. Despre sentimentul că o persoană de genul acesta există (eu am crescut așa, cu o mentalitate conform căreia oamenii nu-s tocmai ok – schimbând-o, am întâlnit o mulțime de oameni absolut în regulă – dar e discuție diferită asta) și că mai era și prietena mea nu mai vorbesc…

În fine, a trecut după amiaza aceea și știu sigur că nu a fost ultima în care am împrumutat bani de la prietena mea (sau de la colege, de exemplu).

Ceva însă s-a schimbat din acel moment. Îmi amintesc să am început să văd genul acesta de persoane. Crescusem cu un exemplu asemănător – mamaia – dar nu îl observasem cu adevărat. Persoane altruiste, generoase, care aveau un fel de natural de a selecta ceea ce e important pentru ele și de a elimina balastul.

Persoane care îmi plăceau. Erau cumva ca mine, doar că eu crescusem cu alte idei. Mi-ar fi plăcut și mie să pot împărți ce am, dar nu aveam ce. La 2 săptămâni de la salariu, acesta era doar o amintire frumoasă.

Treptat însă, odată ce am realizat că persoanele astea, să le spunem econome – sau chibzuite, sau cumpătate, sau pur și simplu cu finanțele în ordine, erau persoane OK, cu care rezonam, oameni faini cu care îmi plăcea să petrec timpul.

Am început să gândesc diferit, să îmi schimb mentalitatea.

Primul pas, firesc cred, a fost să încerc să înțeleg acești oameni care reușeau acolo unde eu eșuam lamentabil: să își administreze banii în așa fel încât să aibă suficient pentru visele și speranțele lor. Intram într-o etapă nouă. A acumulării de cunoștințe :).

Despre cunoștințe însă vorbim data viitoare.