Cred că la mine procesul a fost îndelungat: am fost crescută cu ideea clară că banii nu contează, că sunt ceva rău chiar. Știi și tu ochiul cui se spune că sunt :).
Pe de altă parte am auzit mereu plângeri nesfârșite despre cât de grea este situația și cum trebuie să îi facem față. Când am aterizat de capul meu, am făcut singurul lucru pe care îl știam: am cheltuit. Pe orice, oricum. Plângându-mă că nu am bani, evident :).
Realizez însă acum că a fost o etapă prin care trebuia să trec. O etapă prin care trec mulți dintre noi, unii ajungând de o parte, alții de alta a baricadei. Aveam nevoie de o schimbare mentală în primul rând – a modului în care vedeam banii, a convingerilor pe care le aveam, care din fericire s-a produs.
Cum s-au întâmplat lucrurile în cazul meu
Când am realizat că lucrurile nu sunt în regulă și că ar trebui să iau măsuri însă, nu am știut cum. Cred că un an a durat de când mi-am făcut diverse socoteli și propus tot felul de lucruri fără însă a lua prea multe măsuri concrete și fără a vedea vreun rezultat.
Încă nu descoperisem blogurile de finanțe personale din străinătate, la noi cred că nici nu putea fi vorba de așa ceva. Aveam în jur câteva exemple, începeam să învăț câte ceva și din blogurile despre bani din afară, pe care abia le descopeream… dar schimbarea era atât de mare, și dezamăgirea pe măsură, când vedeam că efectiv lucrurile se încăpățânau să nu îmi iasă, că am avut o mulțime de tentative să revin la ideea: Asta cu banii economisiți nu e de mine, mai bine mă concentrez să câștig mai bine, că sunt banii prea puțini.
Și am ajuns să câștig ceva mai bine. O meditație, o traducere suplimentau un salariu care nu era, totuși, atât de mic pe cât îl vedeam eu. În paralel însă, cheltuielile erau destul de mari. Așa că nu prea îmi ieșea. Acum însă îmi dau seama că totuși tentațiile nu erau atât de mari, cum se întâmplă azi.
Ușor-ușor, am început să învăț. Cred că cel mai bine mi-a fost când am conștientizat diferența dintre dorințe și necesități. Asta nu înseamnă că am exclus capitolul dorințe în viața noastră. Dar înțelegerea foarte clară a ideii m-a făcut să fiu mai atentă cu dorințele astea. Le-am clasificat oarecum și pe ele, în lucruri care îmi aduc cu adevărat o bucurie și celelalte. La capitolul celelalte am umblat la modul cel mai serios :).
Prima factură și cea mai importantă: către mine
Așa am reușit să mă stabilizez, în niciun caz însă să am senzația unui progres vizibil. Acesta s-a întâmplat atunci când am descoperit acea idee de a mă plăti pe mine înainte de orice. Factura pentru mine, cum spun eu. Sau facturile. Pentru vacanță, pentru viitorul îndepărtat, pentru casă…
Lucrurile au devenit cu mult mai simple din acel moment, pentru că știam că pot încăpea și derapaje, în măsura în care știu deja că banii pentru vise mari sunt deja la locul lor.
Pe urmă am adăugat noi măsuri, mai mari sau mai mici. Blogul Economisim, mai ales în perioada în care scriam constant, m-a ajutat enorm. Am învățat să caut constant alte portițe, soluții, variante. Le-am testat, pentru că-mi doream să scriu aici doar despre lucruri experimentmate de mine.
Etapa de acum se bazează și ea pe niște piloni:
- Fondul de rezervă, care a suferit modificări de-a lungul timpului (a fost mai mare, mai mic, consumat și realimentat…)
- Factura lunară, cea pentru noi, cu care am fost mereu consecventă, indiferent cât de consecventă am fost cu scrisul pe blog. Datorită acesteia am ajuns să ne luăm casă, să avem un fond de economii / investiții serios, care să crească de la an la an,
- Fond separat pentru vacanță – aceasta era una dintre principalele „neprevăzute predictibile de fapt”, care ne cam dădeau socotelile peste cap,
- Bugetul lunar bine stabilit, cu diverse variante – plicuri, aplicație, excel…
- O sumă pe care o avem la dispoziție pentru mici scăpări, pentru că suntem oameni pur și simplu. În general urmăresc cu atenție reducerile și reușesc să iau cadouri (îmi place enorm să dăruiesc) la prețuri cum nu se poate mai avantajoase, chiar dacă prețul inițial era mare,
- Ceva obiceiuri formate de-a lungul timpului – e în curs partea aceasta, dar acum mergem destul de mult pe simplitate și pe ideea de conștientizare
Ceea ce urmăresc mereu însă e să existe o evoluție. Să știu că învăț din greșeli și merg mai departe, un pic mai sus și mai bine decât am făcut-o ieri. Personal consider că marile victorii nu sunt cele spectaculoase (cel puțin eu nu am experiementat așa ceva), ci cele provenite din perseverență și constanță.
În cazul vostru lucrurile pot fi diferite, datele problemei diferite, însă, așa cum spuneam, important este ca mereu să urmărești o evoluție.
La tine cum stau lucrurile? Cum simți că ești în acest moment? Ai regăsit un echilibru sau simți că mai ai de lucru la capitolul acesta?
Lasă un răspuns