Șase lucruri pe care le-am învățat în timp despre economisirea banilor

Pentru astăzi m-am gândit să adun la un loc șase lucruri pe care le-am învățat  de-a lungul timpului economisind bani.

Sunt lucruri trăite, experimentate, de mine și uneori de cei din jurul meu. Știu că nu este primul articol în care vin cu o serie de sfaturi despre economisirea banilor, dar știu, de asemenea, că ne ies lucrurile pe care reușim să le transformăm în obiceiuri. Și că o metodă de a rămâne aproape de obiceiurile tale este să ai pe cineva care să îți aducă aminte constant de ele. Eu și blogul meu ar putea fi acel „cineva” pentru tine – cu mine este la fel :). Se întâmpla în trecut, de ce nu am reveni?

Comunitatea ajută ca nimic altceva. Să fii alături de oameni care au aceleași preocupări. Să faci lucruri împreună. Să știi că poți povesti ce ți se întâmplă ție și să poți primi ajutor atunci când ai o dilemă. Pe mine mă ajută. Sper să te ajute și pe tine :).

Ban la ban trage

Am privit inițial lucrul acesta așa cum o fac mulți: orice ai face, banii merg către cei bogați. Către cei care au. Către ceilalți bani :).

Și totuși… când am reușit să bifez prima lună organizată în linii mari (derapaje existau în continuare, la cumpărături încă mai cheltuiam destul de mult, lunile următoare păreau din ce în ce mai ușoare. Banii trăgeau și la banii mei, așa puțini câți reușisem să adun.

Ce se întâmpla? În momentul în care știam deja că am o rezervă, prinsesem acea putere și încredere că se poate. Ea mă ajuta să rezist multora dintre tentațiile care continuau să apară, învățam încet-încet să spun nu, să amân uneori, în ideea că vom reveni dacă ideea ne surâde în continuare.

Este un motiv în plus pentru care fondul de rezervă e important, ești motivat să strângi o sumă mică pentru a ști că ai ceva bani la îndemână la o adică, iar ulterior această sumă te motivează să mergi mai departe.

Te încurajez să ai mereu un fond de rezervă, apoi să începi să economisești. O să vezi cum banii încep să tragă și către banii tăi.

Privește banii ca pe un mijloc și nu ca pe un scop în sine

Pe mine m-a ajutat mult asta, știu că nu toți au aceeași structură sufletească, dar eu aveam o senzație ciudată de zgârcenie, avariție atunci când economiseam, iar ceva nu mi se părea că este în regulă. Ca orice lucru pe care încerci să ți-l impui și nu îl adopți din toată inima, strânsul banilor nu mă motiva.

Până când am realizat că eu nu îmi doream să am bani. Îmi doream însă o viață liniștită, mai mult timp pentru mine, pentru noi, să călătorim, să muncesc cu pasiune, pe proiecte care îmi sunt dragi… Să nu am grija zilei de mâine și să capăt liniștea că dată de faptul că în momentul în care voi simți că nu mai pot, am mijloacele necesare pentru a-i spune angajatorului sau clientului, pentru că sunt freelancer de mulți ani: Gata! Luăm o pauză (sau ne oprim).

Pentru toate acestea, banii erau doar niște mijloace. Viața nu e mai frumoasă dacă ai un cont mare în bancă, ci dacă reușești să faci (și) lucruri care îți plac. Iar atunci când faci lucrurile cu pasiune, le faci și bine. Iar banii vin.

Pașii mărunți sunt cei care ne pot duce către lucruri mari

Foarte multă lume e descurajată de ideea de a economisi, pentru că simte că banii sunt extrem de puțini și abia ajung de la salariu la salariu. O sumă micuță, pusă cu greu deoparte, nu înseamnă mare lucru. Doar că… pași mici, dar constanți, pe care îi faci lună de lună, pot duce către lucruri mari.

Te obișnuiești cu ceva mai puțin, eu cred că 10% în plus sau în minus în bugetul unei luni sunt asimilați extrem de repede mental și în 2-3 luni nu prea mai simți că nu mai sunt (cu excepția cazului în care veniturile sunt extrem de mici). Pe lângă aceasta… intervine punctul 1. Ban la ban trage.

O să îți dorești mai mult și o să îți pui mintea la contribuție în sensul acesta. Nu o să-ți mai vină să faci un credit pe suma maximă dată de bancă, pe 30 de ani, o să vrei să ai un avans mai mare. Și atunci… poate că îți vei crea o sursă de venit pasiv, sau vei găsi posibilitatea de a crește veniturile prin valorificarea unui hobby, solicitarea unei măriri de salariu sau schimbarea locului de muncă.

Ca poveste personală, am anii de investiții pe bursă, în care am venit cu sume relativ mici (cu 500 de lei pe lună am început) și care s-au adunat. Părea muncă de Sisif la început, dar am învățat mai multe, am învățat și să cumpăr la prețuri mai bune (inițial cumpăram pe data de 15, când îmi luam banii), am învățat să și vând acțiuni care îmi vor aduce mai puțin în perioada următoare. Am învățat și să o fac în stilul meu. Adică simplu. Câteva acțiuni la companii ce răsplătesc acționarii cu dividende, la companii mari. Investiție lunară, bani relativ puțini (au fost mai mulți o perioadă, că am avut venituri per familie ceva mai mari).

Se spune că rezultatele prezente nu îți garantează nimic, dar eu încep să am din ce în ce mai mare încredere în deciziile pe care le iau în zona asta. Până la urmă, pașii ăia mărunți sunt cei care îți aduc rezultate importante. Constanța e mai importantă decât orice (de data aceasta nu mă refer la orașul meu natal J ).

Nu vor fi toți de acord cu ceea ce faci, dar e important să realizezi că nu ei vor plăti pentru greșelile tale

Casă, mașină scumpă, casă mai mare, televizor mai mare, vacanțe scumpe… Chiar îți dorești TOATE acestea, sau există un fel de presiune din partea grupului din care faci parte să le ai?

Cunosc multe persoane care au făcut unul sau mai multe credite în momente nepotrivite și se chinuie și acum să le achite.

Și nu, nu va plăti mătușa Acropologescu acești bani, cea care ridică din sprâncene când aude că la 26 de ani stai cu părinții pentru a strânge bani de apartament. Sau într-o garsonieră confort redus, pentru care plătești 1200 de lei/lună.

Cand dai, primesti

E o lege nescrisă cumva, la fel ca și faptul că banul atrage alți bani.

Ce stă în spatele ei, după părerea mea, este despărțirea de atașamentul față de bani. Ideea că, până la urmă, altele sunt lucrurile importante. Dacă poți să dai fără regrete o parte, mai mică sau mai mare, din banii pe care îi ai, ei vor fi cu siguranță înlocuiți. Cu siguranță.

Sunt popoare care dau 10% din ceea ce câștigă într-un an, fără a încerca să fenteze acest lucru. Nu e o lege scrisă, dar e moștenită și se respectă. Atunci când cel de lângă tine reușește să prospere, prosperi și tu, până la urmă.

Acum… despre cum aplică fiecare acest lucru, poate că o să mai discutăm.

Esecul e parte a succesului

…Doar ca reușesc cei care invata din el si trec mai departe.

Nu e nimeni perfect, nimeni nu poate sa spuna ca el a reusit tot ce si-a propus… În general, învățăm din greșeli, puțini reușesc din prima. Iar majoritatea celor care câștigă la loto, tocmai pentru că nu au avut această experiență a experimentării, a eșecului și abia apoi a pașilor înainte, pierd destul de repede banii câștigați.

Important e insa sa fii echilibrat si realist, si sa nu faci greseli fatale. Un credit pe 30 de ani pe care sa se duca unul din doua salarii integral, mai ales in conditiile in care cei doi nu au o scoala a vietii care sa le permita sa schimbe imediat, sa isi foloseasca la maxim aptitudinile, nu e o greseala pe traseu, e o piatra de moara cu care te vei lupta toti anii frumosi ai vietii.

Tu cum vezi lucrurile? Ce lecții despre bani ai învațat în timp? Ce crezi că funcționează?