Acesta e un prim articol al unei mini-serii de 3. Înainte de a începe, aș vrea să mulțumesc tuturor celor care mi-au scris ca răspuns la mailul transmis sâmbătă, în cadrul Newsletter-ului săptămânal. Am transmis atunci titlurile a 4 articole pe care le am deja redactate într-o măsură sau alta, cu rugămintea ca voi să îl votați pe cel pe care doriți să îl citiți săpătămâna aceasta. Nu m-am așteptat să îmi văd căsuța invadată de mailuri, așa cum se întâmpla acum ceva timp, când scriam constant pe blog :).
A fost cel mai votat dintre cele 4 propuneri (la distanță foarte mică de următorul, care apare tot săptămâna aceasta – o să păstrez elementul surpriză și nu dezvălui titlul acestuia).
****
Consider că există două aspecte distincte dacă vorbim despre bani – totul aplicabil în finanțe personale în general – și în același timp în investiții și economisire.
Mentalitatea și cunoștințele.
Ambele extrem de importante, fiecare însă cu rolul ei. O să vorbesc astăzi despre mentalitate. Urmează un articol despre cunoștințe și un altul în care o să îți povestesc care e partea fără de care nu putem, din perspectiva mea.
Mentalitatea (mindset)
Cu ani în urmă, având un salariu mediu, dar acceptabil, eram într-un fel de cursă a traiului de la salariu la salariu despre care am povestit aici. În mediul meu de atunci, nu era nimic neobișnuit. Nici în cel care mă înconjura la momentul respectiv, nici în cel în care crescusem.
Credeam că ai nevoie de sume mari de bani pentru a reuși să economisești de la lună la lună, și oricum oamenii care o făceau erau un pic duși cu pluta, nu neapărat aparținând vreunei grupări ciudate, dar cu o structură pe care eu nu prea o înțelegeam. E drept că nici nu mă străduiam să o înțeleg – era ceva ce nu era de mine, așa că nu merita prea multă atenție.
Da, aveam acest tip de mentalitate, pe care poate ai remarcat-o la un moment dat la tine, sau la cineva apropiat. Aveam cele mai bune scuze din lume (față de mine în primul rând) și nici nu concepeam că lucrurile puteau fi și altfel. Aveam un salariu prea mic față de ambițiile și dorințele unei tinere de 20 și ceva de ani. Perspectivele nu erau tocmai roz.
Economisirea nu era de mine, așadar. Mai departe – la investiții, independență financiară – nu mă gândeam. Cred că despre independență financiară nici măcar nu auzisem. Ți-aș fi spus că independenți financiar erau milionarii, care în România nu aș fi putut jura că făcuseră banii pe cinstite.
Poate și mamaia, dacă mă gândeam un pic. Care avea o pensie, o bucată de teren și… credea din tot sufletul că are tot pe lumea asta. Și avea.
Cum mi-am schimbat perspectiva
Schimbarea exact nu știu cum s-a produs. Știu oameni care au devenit vegetarieni pe X august, la ora D. După ce au vizionat un film pe You Tube. Sau care au hotărât, într-o anumită zi, că nu vor mai avea niciodată probleme cu banii. Și le-a ieșit, chiar le-a ieșit. La mine a fost treptat, diferit – și a fost despre mentalitate în primul rând.
Am, totuși, niște repere în timp.
La un moment dat, am descoperit că una dintre cele mai bune prietene ale mele, la care m-am dus special într-o zi pentru… un mic împrumut până la salariu, se descurca de minune cu bani destul de puțini. Îmi amintesc și acum cum a scos o carte și mi-a întins banii pe care o rugasem să mi-i împrumute, spunându-mi că Sunt din salariul pe utima lună, nu am intrat în ei.
Mai știu și uimirea cu care am întrebat-o când ia salariul, pentru a descoperi că evenimentul se întâmplase cu mai bine de 3 săptămâni în urmă. Luam salariul în același timp, iar ea trăia încă din cel pe luna trecută, eu neavând un singur leu din cel curent. BAM-BAM.
M-a pus tare pe gânduri chestia aceasta – cum se întâmplă când descoperi un lucru la cineva pe care îl respecti – aș spune chiar admiri. Prietena mea ieșea în oraș des, avea haine simpatice, era cea pe care o întrebam despre ultimul film apărut – dacă nu cumva mergeam împreună să le vedem, citea cărți pe care și le cumpăra de cele mai multe ori…
Pe scurt: nu părea genul frustrat și trist din portretul oamenilor care economisesc, așa cum îl vedeam eu. Da, este prietena despre care am mai povestit într-un articol. Un articol cu un impact mare, pentru că am primit multe mailuri de-a lungul timpului în care eram rugată să transmit un link către el :).
Spuneam atunci că Sunt momente pe care le percepi ca banale atunci când ți se întâmplă, dar care-ți schimbă viața pe termen lung.
Într-o zi în care mergeam la o bună prietenă pentru a mă împrumuta de bani, a bea o cafea și a povesti câte-n lună și în stele, am început să realizez că oamenii ăștia, economii sau cum vrei să îi numești, nu erau neapărat zgârciți, avari, mici, orientați doar către salvarea vreunui leu rătăcit…
Că economisirea asta nu era neapărat ceva urât, respingător, aproape meschin.
Că nu trebuia să fie vorba despre a te restrânge, despre a nu da, despre a trăi auster fără un motiv anume, de dragul unor bani pe care îi puteai aduna într-o bancă și care oricum se devalorizau.
Aveam un exemplu în fața mea: o persoană care îmi oferea cu generozitate din ceea ce avea (totul de calitate, eu nu beam cea mai scumpă cafea de la mometul respectiv) și îmi dădea și bani împrumut. Despre sentimentul că o persoană de genul acesta există (eu am crescut așa, cu o mentalitate conform căreia oamenii nu-s tocmai ok – schimbând-o, am întâlnit o mulțime de oameni absolut în regulă – dar e discuție diferită asta) și că mai era și prietena mea nu mai vorbesc…
În fine, a trecut după amiaza aceea și știu sigur că nu a fost ultima în care am împrumutat bani de la prietena mea (sau de la colege, de exemplu).
Ceva însă s-a schimbat din acel moment. Îmi amintesc să am început să văd genul acesta de persoane. Crescusem cu un exemplu asemănător – mamaia – dar nu îl observasem cu adevărat. Persoane altruiste, generoase, care aveau un fel de natural de a selecta ceea ce e important pentru ele și de a elimina balastul.
Persoane care îmi plăceau. Erau cumva ca mine, doar că eu crescusem cu alte idei. Mi-ar fi plăcut și mie să pot împărți ce am, dar nu aveam ce. La 2 săptămâni de la salariu, acesta era doar o amintire frumoasă.
Treptat însă, odată ce am realizat că persoanele astea, să le spunem econome – sau chibzuite, sau cumpătate, sau pur și simplu cu finanțele în ordine, erau persoane OK, cu care rezonam, oameni faini cu care îmi plăcea să petrec timpul.
Am început să gândesc diferit, să îmi schimb mentalitatea.
Primul pas, firesc cred, a fost să încerc să înțeleg acești oameni care reușeau acolo unde eu eșuam lamentabil: să își administreze banii în așa fel încât să aibă suficient pentru visele și speranțele lor. Intram într-o etapă nouă. A acumulării de cunoștințe :).
Despre cunoștințe însă vorbim data viitoare.
Anca I. says
Foarte frumos si profund scris….eu nu-mi aduc aminte de un moment anume de revelatie, ci de un proces lung intins pe ani de zile, de la „nu castig eu cat sa mai si economisesc”, pana la „cand voi castiga suma X pe luna totul va fi diferit voi putea sa platesc creditele, sa cumpar ce-mi doresc etc.”, si apoi pana la a castiga de N ori suma X si a fi fix in aceeasi situatie a traiului de la un salariu la altul…odata schimbata mentalitatea, se intampla o magie de care si azi, dupa cativa ani, nu incetez sa ma minunez….
Rodica says
Dar odata cu asta, au aparut si problemele. De la doi ani am ramas acasa sa cresc copilul, lucrand de acasa. Din pacate, sotul fiind cel cu venituri mai mari tot crea scandaluri , considera ca i se cuvin mai multe drepturi pt ca aduce mai mult, iar eu greseam si imi restrictionam nu numai dorintele ce implicau bani ci chiar si nevoile, facand si foamea uneori .Dupa ce a revenit asupra deciziei de a divorta am continuat traiul in comun, dar nu a functionat bine, mai niciodata. Salariile ne-au crescut, dar casa nu am reusit sa luam, am investit amandoi in copil si el in distractii personale. Acum suntem despartiti. Eu castig 2500 de lei, din care imi ajut lunar si mama. Nu reusesc sa economisesc. Merg de doua ori pe luna la teatru, cumpar cate o carte la reduceri, cateva haine de la sh si cei mai multi bani ii dau pe mancare si produse de curatenie. Nu dau bani pe tigari, nici pe cosmetice scumpe, dar mananc bine si la dulciuri nu renunt. As vrea sa economisesc, dar nu reusesc.
Elena says
Ce frumos ai scris…Citeam si zâmbeam:) Eu ma simt prost pt toate opiniile avute pe vremuri despre oameni pe care ii consideram cum zici: niste zgîrciți.
Adelina says
„Știu oameni care au hotărât, într-o anumită zi, că nu vor mai avea niciodată probleme cu banii. Și le-a ieșit, chiar le-a ieșit.”
Eu fac parte din această categorie. 🙂 Într-o zi, în care am rămas singură cu 2 copii de crescut, am luat această decizie…
Copiii au tot ce le trebuie. Nu am cele mai scumpe sau drăguțe haine, dar multe sunt de firmă (fără să fiu snoabă) și mă simt bine-n ele. Nu mănânc la restaurant, gătesc acasă, însă merg la cinema și la teatru. Ba chiar am reușit „performanța” să cumpăr creveți aproape lunar în ultimul an jumătate. Creveții sunt un fel de … capriciu culinar pentru mine. :))
Și da, reușesc și să economisesc.
Toate cele bune!
o femeie says
Adelina, te pup! toate bune?
Rodica says
Eu nu reusesc sa economisesc mai nimic. Povestea mea e urmatoarea: Am crescut intr-un orasel, mai la margine, deci aveam gradina si animale. Prin urmare hrana era foarte gustoasa, bio. Haine purtam de la sh si cateva facute de mama. Cand am mers la facultate, am avut bursa. Cu aceea imi plateam chiria si abonamentul ratb. Sambata primeam pachet de acasa cu mancare. Nu imi permiteam sa beau mai mult de un suc pe luna, sa platesc vreun film sau vreo carte. Distractia era plimbarea. In acei ani eram in tranzitie, nu gaseau de munca nici clujenii, daramite studentii. Am lucrat in vara dintre anul 3 si 4 si in ultimul an mi-am permis putin mai mult, adica un curs de dans sportiv pt studenti, un trening, , o ciocolata, un iaurt etc. M-am mutat cu viitorul sot in capitala, unde stateam cu chirie. Am plecat cu doua perne, tacamuri, o lenjerie si un rucsac de carti. Ne-a fost f greu. De la nunta am ramas cu 1000 de lei, un aspirator, un mixer, o patura si o plapuma de o persoana.😊Ne-am achitat intretinerea si chiria,am cumparat, un scaun, un taior si niste fursecuri cu care i-am servit pe colegii de munca. Ulterior am facut un credit si ne-am mutat intr-o chirie mai decenta pt ca venea bebe. Toate hainele mele incapeau intr-o sacosa. Cand s-a nascut copilul aveam o pereche de pantaloni lungi, una scurti, o fusta, un sarafan, doua pijamale,doua tricouri si o pereche de incaltari. Am reusit sa luam masina de spalat, patut si hainute puiului care a fost sanatos si destept. Dupa un an ne-am mutat in alta chirie, aproape de job.Eu aveam CIC, iar sotul lucra. Salariul lui a urcat mult, dar o data cu asta… va urma
Marius says
Exista oameni zgarciti si oameni care economisesc. Cei din urma nu urmeaza turma si consuma cat doresc pe hobbyurile lor.
Ela says
Foarte bine scris, ma regasesc in multe dintre afirmatii.Problema e ca la mine nu a existat nici un model de la care sa ma inspir.Am constientizat ca am o problema in gestionarea bugetului si asa am inceput sa caut informatii, am gasit bloguri, grupuri etc.
Dupa ce am invatat am incercat sa ofer din ce am invatat si altora, sper ca macar unei persoane sa ii fi fost de folos.Eu iti multumesc pentru tot ce oferi prin acest blog.
E o eliberare fantastica pentru ca nu astept urmatorul salariu.Colegii mei asteapta cu nerabdare salariul si deja au planificate multe cheltuieli pentru acea zi.Nu judec si eu facem exact ca ei.
Vreau sa aplic acelasi rationament si in alimentatie: la buget e chestie de control al impulsurilor si cheltuielilor.La mancat e chestie de control al calitati si cantitatii mancarii consumate.Totusi capitolul alimenatatie mi se pare mai greu de gestionat:(
Mioara says
Draga Rodica te admir pentru felul in care infrunti viata insa eu cred ca tu ai potential mai mare sa economisesti prin prisma faptului ca nu intervine nimeni in bugetul tau si esti independenta. Sunt cateva miscari de facut aici:
1.cand intra salariul transfera 100 de lei pe un card separat ca fond de urgenta (boala,se strica frigiderul etc acest cont nu se atinge decat in situatii urgenta)
2.planificarea bugetului destinat alimentelor (sigur ca alimentele proaspete sunt importante insa pregateste un meniu pentru intreaga saptamana si cumpara strict ce ai nevoie; poti face tu dulciuri delicioase si proaspete:clatite,chec,prajitura cu mere sau branza etc) Urmareste si promotiile din magazine la alimentele care nu se altereaza usor si cumpara strict cat este nevoie ideal ar fi sa ai o suma de bani fixa la time in care sa fii nevoita sa te incadrezi.
3. Creeaza o pusculita in care sa arunci maruntul dar si bacnote de 1-5 lei ocazional. Propune-ti sa „arunci” minim o bacnota de 50-100 de lei in el ideal ar fi chiar in ziua de salariu. Orice bonus sau ban in plus intra in pusculita. Intr-un an se strange o suma frumusica pentru o vacanta sau alte nevoi. Daca nu o cheltui la sfarsitul anului o poti transfera in fondul de urgenta pe card. Cu cat ai salariul mai mic cu atat economisirea devine mai importanta pentru ca devii vulnerabil in fata schimbarilor.
4.Cand te apuca tristetea sau disperarea gandeste-te ca la pensionarii din agricultura sau la oamenii care se descurca cu mult mai putin. Optimismul este important.
5. Nu urma turma. Nu suntem toti la fel si nu ne fac pe toti fericiti acealasi lucruri. Daca X isi cumpara ceva nu inseamna ca imi trebuie si mie. Sau poate am alte prioritati. Poti sa te gandesti sa deschizi un cont pentru copil in care,pe langa alocatie, sa depui o suma lunara imediat ce intra salariul daca pusculita nu e o metoda potrivita pentru tine.
Sunt convinsa ca vei reusi orice iti propui.
Ganduri bune!
Angela says
Excelent articolul, multumesc mult pentru sfaturi!
Adriana says
Un articol de nota 10, big like!