Am avut nevoie de un an pentru a învăța să mă “păcălesc” și să ies din cursa în care între două salarii portofelul era cu desăvârșire gol și mă mai și împrumutam, ce să mai spun de economisire.
Un comentariu primit pe blog din partea lui I. mi-a adus aminte exact de acea perioadă.
Comentariul:
Frumoasa povestea, insa cum as putea eu sa fiu mai disciplinata? Nu am copii, responsabilitatile sunt cele obisnuite, insa nu stiu cum fac, cum imi organizez bugetul pt ca la finalul lunii este “varza fara carne” 🙂 . Nu am mereu cheltuieli neprevazute, am datorii la banci si facturile eferente fiecarei luni.
Ceea ce ma omoara este impulsul cumparaturilor, am perioade cand sunt pe zero la cumparaturi (aici includ altele decat cele pentru mancare) si luni cand cumpar prea multe. Ce programare psihologica exista in astfel de cazuri? Ce metoda sa folosesc ca sa abordez altfel lucrurile?
Mi-am adus aminte de Iulia de acum 10 ani, despre care v-am povestit într-un articol de mai demult, despre optimizarea finanțelor personale.
Și m-am recunoscut în fiecare cuvânt al comentariului!
Ce am făcut între timp? Cum am reușit să ajung exact opusul persoanei respective? Care este diferența?
Ei bine, nu am folosit tehnici din psihologie, dar totul s-a întâmplat progresiv. Iar schimbarea a fost într-adevăr una la nivel mental. A fost de conștientizare a faptului că toată suma aceea de cheltuieli mici și aparent neînsemnate, care însă se adunau, mă împiedica să realizez lucruri cu mult mai serioase și mai importante.
Pentru că, spre deosebire de cei bogați din diverse motive, eu nu eram. Și pur și simplu nu puteam să am totul. Și, așa cum aveam să aflu cu mult mai târziu, dintr-o carte, chiar și mulți dintre cei bogați au ajuns la nivelul acesta nu pentru că a dat cine știe ce noroc peste ei, ci muncind, construind, învățând, adunând – de multe ori chiar fără cheltuielile inutile pe care le făceam eu.
Așa că nu cred că există o rețetă universală a succesului, alta decât cea cunoscută: să îți dorești foarte tare, în așa fel încât să te setezi mental în sensul respectiv și lucrurile să înceapă să se lege din acel moment. Să găsești soluții, să le cauți în primul rând (ia-o ca pe Shameless Self Promotion, dar zău că blogul acesta e o resursă foarte importantă în acest sens), să te organizezi, să îți permiți să greșești, dar să mergi mai departe, să înveți să îți setezi și să îți resetezi obiective în funcție de realitatea de moment…
Există totuși niște lucruri care te pot ajuta la început, poate nu neapărat scurtături, dar obiceiuri sau metode care te vor ajuta să treci peste prima perioadă, primele luni în care puține par a se întâmpla, iar tu ai nevoie de acel boost de încredere, pentru a vedea că totul este posibil.
Le-am adunat mai jos, tare bine-ar fi fost să le fi citit și eu la grămadă acum niște ani:
-
- Sistemul cu plicuri, explicat pe larg în acest articol. E poate un pic complicat. pentru că presupune ținerea cash a banilor pe care îi folosești zi de zi, cel puțin pentru o perioadă de 3-6 luni. Te ajută insa mult la început, pentru că mergi pe principiul “când s-au terminat banii s-au terminat”. Pur și simplu nu mai iei alți bani de nicăieri. Eu deveneam din ce în ce mai atentă când vedeam că se împuținează, așa că involuntar mă gândeam de 2 ori înainte să cheltuiesc.
- Living from the pantry. Metodă explicată de asemenea pe blog, utilă în acest caz când constați că banii se apropie de sfârșit sau s-au terminat. În loc să mergi la shopping la hypermarket, faci o incursiune în cămară. Sunt sigură că vei găsi mijloacele necesare pentru a rezista până la salariu. Între timp, dacă ieși, nu o face în zone în care ai nevoie de bani sau știi că ai fi tentată să cheltuiești. Eu prefer parcul, dar nu e singura variantă.
- Factura lunară. Așa cum plătești la utilități, poți pune niște bani și pentru tine, lunar, o sumă mai mică la început, înainte de a alimenta plicurile despre care vorbeam mai sus. E esențial ca banii pentru tine să fie din start puși deoparte și într-un loc mai greu accesibil.
- Economisirea oricărui ban în plus. Primă, mărire de salariu, cadou de la mătușa Georgeta, câștig la loz în plic… Totul să meargă deoparte, sau măcar un procent din acești bani (50% cel puțin, dacă mă întrebi pe mine). Sunt bani pe care altfel nu i-ai fi avut
- Pușculița cu mărunți. Pune în ea mărunțiș care îți trece prin mână, mai scapă și câte o hârtie de 1, 5 sau 10 lei. Sunt bani pe care înainte de salariu, când poate că vei fi pe 0 și o să faci shopping prin propria cămară, o să îi poți cheltui pe alimente de bază, gen pâine, salată, fructe…. Astea nu o sa le găsești în cămară :).
Cam astea ar fi scurtăturile la care m-am gândit eu. Desigur că le poți folosi și după ce singură vei constata că lucrurile stau mai bine, dar la început sunt cu atât mai importante.
Și încă ceva.
E OK să nu mai ai niciun ban înainte de salariu. Mi se întâmplă și mie adesea. Doar că nu mai am niciun ban din cei pe care i-am programat pentru a fi cheltuiți.
Pentru că primul lucru pe care îl fac este să plătesc facturile către noi.
Excelent articolul, multumesc pentru sfaturi!
Eu iti povestii cand, in prima luna mi-am pus deoparte aprox 1% si inainte de urmatorul salariu intrai in ei? 😀
Acum pun ceva peste 20% (deseori mai mult, habar nu am cat ca unii sunt pensie privata, unii cont copil, unii investiti) si va si si mai sus.
Util! Citind acum comentariul “o femeie” am realizat ca economisesc mai mult decât credeam. Pai meditațiile pe care le ia copilul ar trebui sa le văd ca pe o investiție, nu ca pe o cheltuiala. La fel contul acestuia, alimentat lunar. Și mai sunt ceva “cheltuieli” ce le-as putea trece drept economii.
Hm, partea plină a paharului!
Mulțumim, Iulia, pentru informații!
Multumim de sfaturi, e foarte tare
Imi place blog-ul, content foarte bun!
Foarte bune sfaturile, mulțumim!