Ce rost are să pun 50 sau 100 de lei deoparte? Înseamnă atât de puțin, și chiar dacă îi adaugi în fiecare lună 50 sau 100 sau 150 de lei, pentru că mai mult nu pot, pe termen lung rezultatele tot mici sunt…
Într-o lume în care suntem obișnuiți doar cu faptele ieșite din comun și asaltați din toate părțile cu ele – de la emisiuni TV care prezintă oameni extraordinari cu acțiuni extraordinare, și până la impresia generală de pe Facebook – că toți fac ceva deosebit… suta mea de lei, fie ea și adunată zi de zi, lună de lună, fie ea și mărită ca valoare pe măsură ce veniturile sau determinarea mea cresc, rămâne o picătură într-un ocean, care nu va fi niciodată ceva ieșit din comun.
În schimb, vecinul care tocmai și-a cumpărat un Ferrari, verișorul despre care mama mi-a povestit că, uite, are doar 24 de ani și a reușit să facă un credit și să-și ia o garsonieră (da, poate că era mai bine să aștepte un pic și să strângă mai mult, poate să se gândească la un apartament, pentru că o garsonieră e greu de schimbat când ai deja rate la ea și eventual au apărut și copiii) sau chiar amica din copilărie care pune poze pe Facebook în colțuri exotice ale lumii… toți fac lucruri ieșite din comun, pe care ți le dorești și tu și care clar nu se pot realiza cu o banală sută de lei…
Și atunci revii la întrebarea: ce rost are?
Două aspecte în legătură cu lucrurile extraordinare făcute de ce din jurul nostru:
- pe Facebook, sunt sigură că știi acest lucru deja, lucrurile pot fi departe de realitate,
- dacă toată lumea ar fi extraordinară și ar face lucruri din sfera extraordinarului… ar trebui să redefinim termenul, sinonim momentan cu neobișnuit, nemaipomenit, formidabil, excepțional. Cum poate fi neobișnuit sau nemaipomenit un lucru pe care îl reușesc toți?
Știu că suta ta sau a mea de lei, privită în acest context, nu înseamnă nimic, fie ea și adunată lună de lună…
Totuși, îndrăznesc să spun că această adunare lună de lună ar trebui să fie pentru fiecare dintre noi parte a unui banal cotidian, ar trebui să fim învățați la școală sau de către părinți acasă sau să avem cumva în conștiință lucrul acesta, că așa cum plătim facturi și asigurări pe veniturile noastre (inclusiv impozitul și celelalte obligatorii) ar trebui să învățăm să păstrăm o parte, o mică parte, pentru noi.
Pentru viitor, pentru a învăța să o creștem, pentru a putea să spunem da oportunităților care în viață apar pentru toți.
Suta asta de lei nu mi se pare neapărat despre siguranță. În viață trebuie ca fiecare dintre noi să accepte că există o doză bună de nesiguranță și să învețe să trăiască cu ea.
Suta asta de lei e despre acțiune în primul rând.
Acțiunea, acest lucru miraculos
În timp ce mă pregăteam pentru facultate, am avut un hop de trecut. Pentru că-mi doream să merg la filologie, eseurile erau un fel de laitmotiv al existenței mele. Mă simțeam uneori un fel de fabrică de eseuri și aveam senzația că gata, nu mai pot, de unde atâtea idei de găsit și cuvinte de scris…
M-am plâns profesoarei cu care făceam pregătire la engleză în acel moment, cea căreia îi sunt recunoscătoare și astăzi pentru multe lucruri – dincolo de engleză, mi-a repetat oră de oră că am o capacitate fantastică de a învăța, dar și de a înțelege și a sintetiza informațiile primite. Mi-a repetat până ce am început să o cred și după ce am fost convinsă de acest lucru :).
Când nu știi ce să mai scrii sau spui, e important să nu stai pe un scaun și să te gândești la nesfârșit la acest lucru. Ridică-te, fă ceva. Orice. Ieși și plimbă-te, vorbește cu cineva despre ceea ce te preocupă… chiar nu are importanță ce faci, importantă e acțiunea.
Așa am început să mă plimb și ideile păreau că-și găseau cumva drumul către mine…
Acțiunea este cea care ne conduce către progres, către mai mult.
Cu toții găsim suta de lei mică și banală și ne dorim mult, mult mai mult. Dar pentru că acel mai mult nu e reprezentat de o banală sută de lei, nu suntem dispuși să facem nici acest minim gest… să economisim 100 de lei.
Suta aceasta de lei, dincolo de orice, înseamnă că acționăm, că facem ceva pentru noi. De multe ori credem că acțiunea este efectul motivării, dar în realitate ea poate fi o cauză. Atunci când faci lucruri, găsești și soluții pentru mai departe, ești motivat să continui, să experimentezi lucruri noi…
Faci ceva – în acest caz stabilești o sumă de bani lunară pe care să o economisești – și apoi acest gest simplu, devenit obicei, e cel care te ghidează mai departe: către investiții, bani în plus și orice altceva consideri că este mai mult pentru tine.
Despre asta e de fapt această sută de lei, care e drept că valorează destul de puțin în ziua de azi…
Sau poate că nu – Citește și articolul despre Ce poți face cu 100 de lei
Și o recomandare de carte. Este despre obiceiuri de fac, care nu sunt altceva decât acțiuni pe care le facem zi de zi și care ajung să ne definească :).
“Ridică-te, fă ceva.” Da, ador ideea. Mai ales ca, intr-un fel sau altul, tot primesc pe diverse cai mesajul de “a da inainte”. Cât despre suta de lei economisită., tare bine e sa ai pe ce sa pui mâna. Pentru cineva poate însemna hrana pe o săptămâna, de exemplu. Sau poate chiar mai mult.
Frumos, ca de obicei, ai scris. Cred ca ii ajuta pe multi care sunt doar la inceput. Mie, cum ziceam, acum imi lipseste scopul. Nu inseamna ca m-am facut o risipitoare, totuși 🙂
Privesc mereu in jurul meu oameni care cheltuie suta de lei mentionata pe lucruri absolut banale si nesanatoase la mall de exemplu. Eu ma sperii cand vad lipsa de discernamant a oamenilor dar si a parintilor mei uneori. Stiu ca finantele mele sunt programate mereu si ca nu toata lumea poate trai dupa in plan insa cum sa nu ai o economie mai ales cand salariul e mic??? E iarna poti raci sau poate vrei sa iti cumperi ceva sa iti faci o bucurie. Nu o sa am milioane de dolari ok inteleg asta dar cativa banuti albi pentru zile negre are trebui sa fie obligatorii in orice casa. Ganduri bune!
Cred ca exact asa cred ei ca isi fac o bucurie, cumparand acele lucruri banale si nesanatoase de la mall.
Suta asta mi-a amintit de o poveste de demult, din anii 90. In plina criza economica multa lume incerca sa economiseasca la utilitati mai mult sau mai putin corect, nu judecam asta acum. Dar am auzit povesti depre oameni care lasau robinetul de la cada sa picure, pentru ca picaturile nu se inregistrau pe contor. Insa intr-o zi si o noapte se aduna suficienta apa in cada cat sa o poata lua cu ligheanul si folosi in diverse scopuri.