Cred că acum câțiva ani am conștientizat importanța lucrurilor și, mai ales, a lucrurilor mai puține. Totuși, pot spune cu siguranță că nu sunt adepta minimalismului, cel în care în cameră ai un pat, un dulap cu extrem de puține lucruri și o noptieră pe care, eventual, ții o carte. Deși mi-ar plăcea și de aici lupta – cred că am nevoie și de lucrurile respective.
Compromisul firesc a fost simplificarea – reducerea numărului de lucruri, cumpărăturile mai rare și înlocuirea, mai degrabă decât adăugarea de noi obiecte sau haine. Totul bazându-se și pe observația simplă că avem tendința de a folosi doar o parte din ceea ce avem.
Toată această atitudine a fost cumva de durată și a însemnat și o schimbare de mentalitate – pe care am perceput-o destul de târziu.
- Economisești bani.
O să încep cu ei, pentru că despre ei vorbim aici pe blog. Altfel, cred că începeam cu economia de timp :).
În mai multe feluri am observat eu că economisesc bani de când mi-am propus o reducere a numărului de lucruri. În primul rând, sunt mai atentă atunci când cumpăr ceva. Mă gâdesc din start dacă nu cumva va intra pe lista lui: poate e cazul să îi caut alt stăpân, sau să îl arunc, pur și simplu.Apoi, am remarcat o tendință de a mă uita mai atent la lucrul respectiv din punct de vedere al calității. Mă întreb din start: oare o să dureze? Din moment ce va fi una dintre cele două-trei accesorii de acest gen pe care le dețin (am trei cu totul, le știu numărul și am o funcționalitate pentru fiecare în parte 🙂 ), va arăta impecabil și peste o perioadă?Încet-încet, remarc cum mă formez în această direcție: a lui puțin și bun.
- Economisești timp
Economisești timp pe care altfel îl dedici a curăța, aranja, spăla și șterge de praf lucrul respectiv. Timp pentru a face orice altceva decât să alegi dintr-o grămadă de haine pe care nici tu nu le cunoști prea bine. - Ești mai calm, mai puțin stresat
Posibil să fiu doar eu în situația asta. Mă enervează să lucrez într-un spațiu în care lucrurile nu sunt, cât de cât, în ordine. Mă enervează să stau într-un spațiu dezordonat. Dar nu mă dau în vând după activitățile în sine: de ordonat, aranjat, etc. Doar atunci când ele durează 15-20 de minute. Dacă știu că locul unde stau arată impecabil în 20 de minute, le petrec cu plăcere în scupul acesta. Iar de când am lucruri mai puține și exact așa se întâmplă, fac zilnic lucrul acesta. Se adaugă, oricum, gătit, spălat, călcat și orice altceva îmi mai găsesc de făcut prin casă.
- Te muți mai ușor, faci mai ușor bagajul pentru vacanță
Două lucuri aici. În primul rând, selectezi totul mai ușor. Vezi clar ce ai, ce vrei să iei cu tine, ce poți asorta…
Apoi, mindsetul acesta se manifestă și în momentul în care pleci undeva. Ai nevoie de mai puține lucruri, exact ca în viața de zi cu zi. Știi că funcționezi și fără întreaga casă după tine. Că ai nevoie de foarte puține pentru a funcționa, de fapt.
- Scapi de grija lui: Eu cu ce mă îmbrac azi / mâine
Economie de timp, da, dar și mai puține griji. E suficient să le spăl și să le am călcate – nu am nevoie de timp și de cine știe ce analiză pentru a decide ce îmbac și cum asortez.
Eu văd destul de multe avantaje ale debarasării de lucruri și la nivel de productivitate, dar asta se întâmplă pentru că lucrez de acasă în cele mai multe cazuri.
Acum, din perspectiva omului care a început un proces destul de serios de reducere a numărului de lucruri, îți pot spune că nu am simțit lipsa vreunuia. Știi tu, lucrul acela pe care ni-l spunem mereu: să-l țin, că poate am nevoie vreodată. Nu-mi amintesc de un singur lucru la care am renunțat și pe care să îl fi regretat în vreun fel sau altul.
E drept că m-am gândit și destul de bine la aspectul acesta.
Și în momentul în care m-am gândit, am analizat și:
Care ar fi costurile înlocuirii, dacă ar trebui totuși să îmi iau unul nou?
Poate fi înlocuit cu ușurință? (dacă aș arunca, de exemplu, un act, ar trebui să umblu după duplicate în cazul în care mai am nevoie de el)
La tine cum e? Ai renunțat la lucruri în timp, ai constatat beneficii? Ai simțit nevoia să le înlocuiești?
Mihaela says
Eu nu ma atasez de lucruri si pot renunta cu usurinta la ele, dar nu o fac, doar le inlocuiesc. Cele vechi le donez, reciclez, si le inlocuiesc cu altele noi.
Cristi says
Ce faci cu cartile, mai ales daca esti pasionat de lectura? Chiar ma uitam ca la noi pentru aparitiile noi nu prea sunt ebooks, desi afara se vand foarte bine. Ma atrage ideea mai ales pentru spatiul disponibil, o biblioteca nu e de ajuns de multe ori 🙂
Iulia says
Cartile fac exceptie :). Oarecum. Primesc multe si cumpar atunci cand vreau sa citesc o carte.
Am si aici un sistem prin care le dau mai departe, le pastrez insa pe cele la care cred / stiu ca ma voi intoarce pentru o informatie sau o idee. Adica, pastrez destule.
Plus ca am inceput si sa ascult – sa merg catre audiobooks adica, dar continui sa citesc si de pe hartie.
o femeie says
stii ce, totul pana la carti!!! La noi sunt hobby, si un motiv de divort daca zic sotului sa le dea pe ale lui, ca nu, nu zic nimic de ale mele … 😀 😀 😀
Desi in ultimii ani am dat 2 genti de carti (din alea mari, albastre, de ikea) si inca o colectie de vreo 25 de carti, deci, dupa cum vezi, e o evolutie.
Marius says
Eu folosesc bookster pentru a citi cartile de duzina. Le cumpar doar pe cele care le urmaresc de ceva timp(got de ex).
maria says
Sa stii ca mie mi s-a intamplat de cateva ori sa am nevoie de un lucru fix dupa ce l-am aruncat/dat :)) Dupa ce-l tinusem neatins cativa ani. Legile lui Murphy :))
Dar sunt 100% pentru triere, simplificare, cat de mult se poate. Simt ca respir in casa!
Insa ce sa fac cand sotul e atasat de lucrurile lui? El tine toate prostioarele, cu greu il conving sa le trieze. Ce ma fac? Am ajuns sa dau si mai mult din lucrurile mele (desi am putine acum si poate mi-ar trebui …) doar pentru a-mi simti casa mai libera.
Elena says
Pentru carti exista biblioteca municipala – gratis si biblioteca de la munca, bookster, tot gratis.
Elena says
Mda….Si mie mi s-a intamplat sa arunc lucruri si sa am nevoie dupa.
Si eu sunt adepta bibliotecilor, de unde pot avea sau ,daca nu, comanda aproape orice carte. Dar am inteles ca sunt oameni care vor sa aiba propriile carti, nici nu trec pe la biblioteca. Nu stiu de ce tine asta.
o femeie says
si noi si trecem pe la biblioteca, mai avem si kindle-uri fiecare cate unu.
De, unele femei isi cumpara pantofi :)))
Iulia says
Hai, că îți spun cum e la mine. Dar cred că ține mult de faptul că trăiesc din scris :).
Ține de plăcerea de a reveni la o carte care ți-a plăcut vineri noaptea la 3, dacă ai chef :). De a regăsi citatul ăla la care vroiai să te referi pe blog, care știi unde l-ai văzut și cam la ce capitol, fix în momentul în care ai nevoie de el. De plăcerea de a scana rapid cărțile tale preferate și de a reveni la una, cea pe care simți nevoia să o citești în momentul respectiv. Cam asa e la mine.
Când sunt în deplasare îmi lipsesc cărțile mele. Acum am trimis la Reșița, temporar, o parte din ele, și cred că în fiecare zi am simțit nevoia să răsfoiesc una și nu am avut-o la îndemână.
Azi scriu un articol pe care îl ilustrez cu o poveste de marketing care pe care știu unde aș găsi-o în cea mai bună formă, dar cartea respectivă e la București. Ce găsesc pe net nu mă înspiră…
Cu digitalul nu simt la fel. La bibliotecă nu mă pot duce la 3 noaptea. Plus că ideea pe care o aveam e zburată demult.
Elena says
Da, avem feluri diferite de a vedea cartile. Eu le citesc si gata, nu mai simt nevoia să revin la ele, consider că o carte citită si-a indeplinit menirea.
Pe de alta parte m-a traumatizat acum câțiva ani experienta golirii apartamentului tatalui meu, care traia pur si simplu între carti, la propriu. Avea in jur de 4500, dintr-unele avea chiar mai multe editii. Acum e la un camin de bătrîni, citeste ce au acolo prin biblioteca si nu și-a exprimat nici o clipa regretul dupa cartile lui. Din tot ce a avut ,eu am luat doar câteva, dar de cum m-am intors acasa am facut prima golire de biblioteca. De atunci triez fara mila.
Vorba aia: cate bordeie, atatea obicee. Eu nu mi-aș lua kindle. În schimb fata ,care e mare cititoare, ma pune sa ii si cumpar carti. Iar acum o sa imprumutam iar de la biblio un soi de kindle, pt ea. Eu l-am avut si nu mi-a plăcut.
Lidia says
În ultimul timp, din lipsă de spațiu și din dorința de a ne simplifica cât mai mult viața, am tot redus și noi din lucruri. Punctul nostru sensibil sunt tot cărțile, cum aminteau și alți cititori. Doar ale copiilor, numărătoarea a trecut de 200. Toate una și una, de care nu ne-am putea despărți. Ale noastre depășesc 2000. Alte decorațiuni, tablouri nu avem 🙂
Recent am încercat și varianta Biblioteca Județeană, dar cel puțin în materie de noutăți sunt departe. Oricum rar mai facem comenzi, poate 2, 3 mai mari pe an.
Azi e reducere la Elefant 🙂
Raluca says
O daa, ma confrunt adesea cu acest obicei de a acumula lucruri, mai ales haine si pantofi 🙂 de care ma despart destul de greu. Am destule lucruri ce le port de maxim 1-2 ori pe an insa au valoare emotionala mai mult.
Pe masura ce incep sa fac curatenie si sa mai dau din ele, simt nevoia sa umplu inapoi spatiul. Am senzatia ca nu mai am cu ce sa ma imbrac 🙂
Am constatat ca la mine functioneaza urmatorul lucru: atunci cand imi redirectionez bugetul catre educatie de exmplu, in loc de haine si pantofi, ma simt mult mai implinita si nici nu mai simt nevoia sa umplu spatiul.
maria says
Sper sa nu va suparati pe mine, poate n-ar trebui sa scriu. Am o rezerva in ceea ce priveste cartile imprumutate de la biblioteca.
In timp, intre filele cartilor se aduna praf, spori, diverse bacterii (de la numarul mare de cititori).
Chiar si pentru cine nu este alergic ar putea fi o problema.
Nu citesc mult, dar am cartile mele la care tin mult si la care revin. Nu sunt multe. In timp am triat si le-am dat la anticariat pe cele pe care nu le mai voiam.
Cred ca daca as fi o cititoare avida as vrea … fie sa am cartile mele, fie sa pastrez doar cartile preferate si pe restul sa le citesc de pe Kindle (si sa cumpar cand citesc una care-mi place foarte mult).
Iulia says
Maria, nu cred sa se supere cineva… e vorba de alegeri, preferinte si variante care functioneaza pentru fiecare dintre noi.
Suntem diferiti :).
Dar nu atat de mult – si eu am o problema cu unele carti, mai ales cele vechi. Stranut, mi se inrosesc ochii… probabil un fond alergic, la fel patesc si cu unele produse de curatenie.
Elena says
Si eu stiu de mucegaiurile din cartile vechi, de altfel nici nu-mi plac cărțile care deja miros.
Dar la biblioteca poate ca ,fiind rasfoite, deci aerisire, nici nu se dezvolta atatea mucegaiuri.
De microbi nu prea mie frica si imi imaginez ca hârtia e un mediu prea uscat ca sa rămână multe baterii pe ea.
Dar nu vad de ce ne-am supăra, ca doar toti avem ideile noastre.
Si apropo de microbi: colega mea care isi dezinfecteaza toata ziua mâinile si telefonul e bolnavă mult mai des decat mine. Eu cand o vad ce mananca , ma ingrozesc. Pe mine asta ma sperie mai tare decât presupusii microbi.