Am zâmbit când am ales acest titlu pentru articolul de astăzi.
Iulia despre care ți-am povestit uneori, de 20 și ceva de ani, cu capul în nori și convinsă că va parcurge acea cursă a hamsterului la fiecare salariu – că tot mă fascinează micuții ăștia când se dau pe roată și mă opresc să îi privesc de câte ori trec prin fața unui magazin de animale – probabil că ar fi fost ironică scriind acest articol. Da, am păstrat titlul un pic ironic, recunosc, dar e cel care ilustrează, după mine, cel mai bine ceea ce vreau să împărtășesc în continuare.
Iulia de azi, cu niște ani și niște experiențe la activ și convinsă că e într-un punct perfectibil și că mai e mult până departe, e un pic mai calmă și are o părere ceva mai nuanțată cu privire la acest subiect.
Ce e diferit față de atunci? Cred că s-a produs o schimbare de mentalitate. Am văzut cum modificări relativ mici, care nu îți schimbă stilul de viață fundamental, dar îți oferă o bună bucată în buget pe care o poți economisi și chiar investi apoi, îți pot aduce o bună bucată de libertate . Cum spuneam zilele astea.
Bine, bine, dar vorbești despre economisire, buget, investiții… serios acum, am ajuns la un echilibru financiar cu disciplină, analizând constant, învățând constant căutând constant să îmi depășesc limitele și să trec peste niște prejudecăți. Peste multe prejudecăți. Dacă a fost cineva care a auzit zi de zi în copilărie că suntem săraci și cinstiți, eu am fost acea persoană.
Nu am scris nimic despre incantații, afirmații sau meditații… și alte forme ceva mai puțin palpabile de atingere a unor obiective. Sunt oare forme de atingere a obiectivelor noastre?
Păi, dacă mă gândesc un pic, un anumit tip de mentalitate e cea care ne ajută să progresăm. Că dacă din start consideri că ai prea puțin și nu poți, chiar așa se întâmplă. Fără mentalitatea asta, e complicat. Dacă ai mindset-ul și îți lipsesc cunoștințele, nu e problemă așa de mare. Iei blogul acesta la puricat și afli una, alta… testezi, păstrezi ce merge, mergi mai departe către investiții dacă îți dorești… Știu că pe hârtie pare simplu și drumul e lung, dar îl parcurgi bucată cu bucată dacă îți dorești.
Revenind la mentalitate și la aceste forme care pentru persoanele bine ancorate în realitate (despre ce vorbesc oare? nu avem cu toții o latură mai mistică, așa?) sunt subiect de ridicat un pic sprâceana, eu am văzut cum aceasta s-a schimbat la unii dintre oamenii din jurul meu tocmai prin deschiderea către zona aceasta, un pic mistică, aș putea spune.
Schimbare de gândire care le-a condus către o viață mai organizată, inclusiv din punct de vedere financiar.
Cred eu că afirmațiile și meditațiile sunt suficiente pentru a prospera?
Nici pe departe! Strict din observații personale, consider că munca tot la oamenii respectivi a fost. Da, o stare anume ajută, dar nu e suficientă. Tot despre disciplină și obiective a fost vorba, doar că toate acestea au primit susținere, din punct de vedere mental și mai ales la început, când ai nevoie mai multă de ea, din zona aceasta.
În concluzie, un program de 7, 21 sau 30 de zile, în care vizualizezi cum îți merge bine pe toate planurile, nu are cum să-ți schimbe viața. TU ești cel care se schimbă, un pic poate odată cu acesta, mai mult în zilele și lunile care urmează… E un lucru important de înțeles, din punctul meu de vedere. Pentru a progresa, pentru a înțelege că progresul depinde de noi în primul rând.
Părerea mea este că pentru a face lucruri în orice domeniu trebuie să-ți asumi perseverența, disciplina, voința, acumulările de informații necesare. Trebuie să pui un pas înaintea celuilalt și să repeți iar și iar procesul până ce lucrurile îți ies din ce în ce mai bine.
Mentalul are și el rolul lui: de ce să nu apelezi la ajutor dacă există și ai nevoie de el? Până la urmă, nici mintea noastră nu e ceva palpabil, măsurabil… nici norocul, sau acea schimbare subtilă a gândurilor, care ne conduce către lucruri de care nici măcar ne credeam în stare. Acum, e de discutat cum ajungi mentalul respectiv, dar una dintre căi poate fi și aceasta, din zone mistice, să le spun așa.
Tu ce părere ai?
o femeie says
Ca sa evoluam e nevoie de actiune. Nu e suficient sa vreau sa fiu mai bine, e nevoie si sa muncesc si sa schimb ceva pt asta.
Dar deseori mentalul ne blocheaza actiunile, ne anuleaza acele reactii si amanam momentul sa aplicam cv-ul la un post mai bun, e acel soricel negru din cap ce ne zice: „lasa ca oricum nu conteaza”, care ne tine intr-un loc caldut si ne repeta ca „sansele mici” etc.
Sa iti dai seama cat de importante sunt afirmatiile astea, am o amica ce de 2 ani e la un job ingrozitor (deja a facut hipertensiune arteriala, lesinat la munca, a inceput sa aiba 2-3 raceli pe an ce o tin si 2 sapt. in pat etc) pana cand a inceput sa isi repete niste afirmatii, sa isi faca curaj, si a reusit sa schimbe!!!
Iulia says
Ce bine-ai rezumat ce am scris eu :).
Acum niste ani as fi ras, dar ca si tine am si eu exemple de oameni care au fost ajutati mult de latura aceasta.
Plus ca am inceput sa meditez de ceva vreme si vad rezultate – in zona productivitatii mai ales, dar nu le exclud pe celelalte.
o femeie says
As mai adauga ceva: pt a evolua (okok, cuvant prea „elitist” dar e mai des folosit decat expresia „pt a avea o viatza imbunatatita” si aici am vorbit de financiar, dar si despre relatiile cu oamenii, cu mine, sanatate, greutate etc – punctele din viata mea ce vreau sa le imbunatatesc) e nevoie de iesit din zona de confort. E dovada de prostie sa executam aceiasi pasi zi de zi dar sa bombanim ca avem aceleasi rezultate nemultumitoare.
Citii undeva o fraza de genul: „Anyone who has grown spirituality, mentally, physically, has grown because out of the confort” . Afirmatiile si meditatiile pot sa ne ajute in drumul asta, ne tin atentia mintala in directia dorita, ne deschid ochii catre oamenii si ideile de sanatate (de ex.) , ne taie din poftele si elanul de manca porcarii/gustari, ne ajuta sa traim si cu senzatia de foame etc etc iar rezultatele incep sa apara!
Aurelia says
Gratitude, forgiveness, friendship & enough
Eu cred ca o minte sanatoasa care a invatat ce e recunostinta, iertarea, prietenia si “prea plinul” va avea de castigat pe toate planurile: sanatate mentala, relatii interpersonale, sanatate fizica si cariera/financiar. Meditatiile, terapia si chiar medicamentele naturiste sau traditionale sunt modalitati de a ne depasim temerile, anxietatea sau depresia. Eu insami ma lupt cu anxietatea si folosesc afirmatiile pozitive si “grounding techniques”. Primul pas e intotdeauna gandul, urmat de cuvant si actiune in directia propusa. Nu e nimic mistic in a medita, e doar un efort de a opri zgomotul din jur si a reseta creierul care e agresat continuu de un tumult de informatie si emotii.
Iulia says
Multumesc pentru comentariu, Aurelia!
Nu m-am facut prea bine inteleasa cred, dar e ok… si eu meditez de exemplu, cu aceeasi impresie ca opresc zgomotul – si vad diferenta intre o zi pe care o incep cu 15 minute de meditatie si una in care sunt prea „ocupata” pentru a o face.
Eu sunt de principiul: orice merge, e perfect (la modul pozitiv). Si orice merita testat (in limita rezonabilului, din nou, nu as testa sa vad ce se intampla daca pasesc in afara balconului de la etajul 6, unde ma aflu in momentul asta).
Vroiam sa spun – si o sa completez articolul – ca mi-am schimbat parerea radical de-a lungul timpului, vazand multe lucruri in jur, constatand unele pe proprie piele, poate si cu varsta…
Zona spiritualitatii e de multe ori de ajutor si e pacat sa nu beneficiem de acest ajutor. Asta nu exclude munca, disciplina, propriile testari si esecuri…
Aurelia says
Observand lumea finantelor personale de ceva ani ( SUA + RO) un aspect care mi se pare in continuare neglijat e chiar platforma mentala de pornire cand vine vorba de economisire, FIRE, investitii, cheltuieli si cum sa facem sa imbunatatim sau macar sa inlaturam o parte din temerile si limitele impuse de societate si chiar de noi insine. Eu am adoptat o vorba “Young and improving”. Partea cu young nu stiu daca mi se mai aplica, dar improving cum spui si tu prin munca, dedicare, testari, si as indrazni sa adaug introspectie. Daca esuez intr-un plan, nu-i bai, dar fac rapid si o mica cercetare interioara sa vad nu cumva m-am sabotat singura prin lipsa de perseverenta, amanare, teama etc.
Iulia says
Eu cred din ce in ce mai mult ca mentalul e pe primul loc. Informatia o gasesti – acel mindset insa, se obtine greu. Eu cel putin mi-am schimbat perceptia greu, foarte greu – si inca mai lucrez pe alte fronturi.
Uite, mi-am propus cresterea veniturilor de o vreme – active, pasive. Si vad cum „rezist” din cauza multor limitari, cum parca mi-e rusine sa cer mai multi bani – desi stiu foarte bine ce livrez… si la nivel subconstient parca ma sabotez. Mi-am propus luna trecută să încasez cu 20% mai mult decât media perioadei ianuarie-aprilie si as fi facut-o, daca nu uitam sa emit o factură pe 30, ca de obicei. Luna aceasta va trebui sa uit 2 facturi, dar cine stie daca nu reusesc si performanta asta :).
Inca nu am gasit balanta – mai ales ca vreau sa castig mai mult fara a mari numarul orelor muncite – si stiu foarte bine ca pot.
Aurelia says
Noi, ca ai cuplu avem limitari cand vine vorba de investitii. Pot sa citesc eu toate cartile de finante, cu greu l-am convins pe sot sa investim in bursa si doar la limita permisa de trad IRA, restul investim foarte conservator pe pielea noastra fiindca pierdem enorm pe termen lung. Pe plan personal, inca nu lucrez la 3 idei de small business care ar putea fi o pierdere de timp saaaaaauuuu un succes, motivul evident temerile de a lasa un job misto dar care nu e neaparat o optiune pe termen lung. Cum ziceam, young and improving, revin la exercising de mindfulness poate poate ma motivez😊.
Natalia Dabija says
Ma regasesc in ce zici, Iuli, si eu simt cum convingerile limitative ma tin pe loc, desi stiu ca pot.
Ref la subiectul principal de discutie, cred ca e o diferenta dintre afirmatii etc si mentalitate. Adica nu cred ca afirmatiile reusesc sa schimbe mentalitatea.
Cand am fost la Money Forum povesteam cuiva cum am reusit eu sa imi schimb mentalitatea si sa imi placa sa economisesc.
Stii care a fost urmatoare a acelei persoane?
Care a fost triggerul, ce anume m-a determinat sa ma schimb si se referea la faptul ca de obicei schimbarea de mentalitate vine in urma unor evenimente importante (traume, dar nu numai). Am stat sa ma gandesc si la mine a venit schimbarea asta pe toate planurile odata ce am devenit mama. Da, i-am dat dreptate, a trebuit sa se intample ceva mare care sa ma puna pe a cauta traiul constient etc.
N-am de unde sa stiu cum e la altii. Tind sa cred ca se poate schimba si fara acel eveniment important, insa tot trebuie sa existe o dorinta mare de schimbare (iar acea dorinta vine de obicei in urma a ceva…) 🙂
Sunt curioasa cum a fost la tine?
Iulia says
Cred ca triggerul cel mai des intalnit este un eveniment important, ajungi cumva la limita si zici Gata! nu se mai poate!
La mine a fost progresiv totul, un pic diferit. Am vazut ca o parte din prietenele mele o duceau foarte bine cu sume mici de bani – ma imprumutam aproape mereu de la ele pana la salariu. Sau pentru a merge un weekend la mare sau la munte. Tin foarte bine minte ca doua dintre ele aveau un serviciu part time si castigau putin, una era profesoara si, tot asa, nu avea venituri mari… totusi, aveau mereu.
Am inceput apoi sa le intreb cum fac una si alta, sa imi dau seama ca pur si simplu gaseau solutii pentru a trai bine cu bani mai putini. Apoi mi-am pus net si am inceput sa caut metode de economisire si am dat de Trent de la The Simple Dollar, am citit din scoarta-n scoarta si am inceput sa aplic, am dat-o in bara magistral, apoi am vazut un articol in care spunea exact asta> ca e normal sa nu-ti iasa la inceput. Si am reevaluat obiectivele, am vrut mai putin de la mine si lucrurile au inceput sa iasa… cam asa :).
Natalia Dabija says
Pana sa primesc si eu intrebarea asta, cu triggerul, aveam acelasi speech, ca am imceput cu Trent Hamm. 🙂 (A nu se subintelege ca nu cred ca la tine a fost treptat). Spun doar cum mi-a dat mie de gandit intrebarea asta. Altfel, poate ca nu trebuie sa fie un eveniment important daca tu deja ai niste seminte de economisire in tine. 🙂 Adevarul e ca la mine a fost o schimbare mare de mentalitate, probabil n-as exagera daca as spune – la 180 grade.
Elena says
Eu sunt de aceeasi parere cu voi. N-as numi chiar mistic, ci doar ca trăim în epoca tehnolatriei, iar tot ce iese din cadrul științei și tehnologiei si nu e demonstrat prin studii e considerat ca mistic.
Nu fac meditatii, deși de cateva ori mi-am pus in gand. Dar am aplicat metoda Coue.
Cristi says
Mi se pare interesanta afirmatia ta – daca consider ca ai prea putin și nu poți, chiar așa se întâmplă.
Cred ca cel mai bine este sa iti setezi obiective realizabile și atunci puținul ăsta va fi suficient și un punct bun de pornire. Dacă alegi obiective pe care nu le vei realiza vreodată este evident că nu îți poți menține determinarea.
Marius says
Nu as neglija nici o comunitate care sa se sustina reciproc, daca toti in jurul tau au aceleasi probleme si nu incearca sa le rezolve o sa ajungi la concluzia ca asa este viata/normalitatea …
Diana says
Eu cred ca este f important mindset ul, dar nu suficient in sine, evident, trebuie sa si faci ceva, nu vine nimic de la sine numai gandindu-te. Am crescut intr-o familie de bugetari, mereu cu banii dramuiti, dar parintii mei nu mi-au spus niciodata ca nu se poate sa primesc ceva ce imi doream, reactia lor era :pai hai sa vedem cum facem. Mi-am dat seama ca am preluat mentalitatea si eu si o dau mai departe cand discutam cu cineva despre cum fac ca al meu copil nu se tavaleste in magazine, pt ca fac exact ce am invatat:) si in general aplic asta in viata, nu exista ceva ce mi-am dorit sa nu fi obtinut, de la lucruri marunte pana la cele mari