Titlul complet al cărții este Meet the Frugalwoods: Achieving Financial Independence Through Simple Living, iar eu recunosc că mi-am dorit să o citesc încă din primăvară, când Liz a anunțat apariția primei ei cărți. Există un cel mai bun moment pentru toate însă, iar pentru mine acesta a fost începutul lunii august.
Dacă îmi citești deja blogul sunt sigură că îi știi pe cei de la FrugalWoods, care au devenit independenți financiar la vârsta de 33 de ani, după ce au eliminat cea mai mare parte a cheltuielilor lor, conștientizând că asta își doresc de la viață: să aibă libertate, să stea departe de un job tradițional și să nu fie nevoiți să muncească pentru un venit.
Eu îi știu încă din perioada când stăteau încă la oraș, având slujbe foarte bine plătite chiar și după standardele lor (că la noi sunt extrem de puțini cei care au 10.000 de dolari venituri pe familie din joburi) și păreau să găsească noi și noi soluții pentru a cheltui din ce în ce mai puțin.
Este prima carte pe care o ascult și nu o citesc, de fapt, testez Audible-ul de la Amazon și cred că am ales bine să încep cu Meet the Frugalwoods. Prima carte este gratuită pe Audible, mai departe trebuie să mă hotărăsc dacă păstrez sau nu abonamentul.
Mi s-au părut și mi se par și după ce am parcurs cartea exotici. Dar i-am urmărit și îi urmăresc în continuare pentru că sunt multe de învățat din povestea lor, au rezonat cu mine multe mesaje legate de consumerism și societatea de astăzi, în care parcă dorim totul și asta ACUM… dar și pentru că Liz are umor și un stil foarte fain de a povesti.
E la fel și cartea, un fel de prelungire a blogului – deși se vede că multe dintre pasaje sunt editate – dacă îi urmărești și îți place blogul îți recomand și cartea.
Care nu este o carte de self help în niciun caz, e un veritabil roman autobiografic – din care cel mai mult am apreciat înțelegerea acestui „de ce” pe care l-au avut ei pentru obiectivul stabilit, dar și narațiunea în sine, plus modul în care și-au schimbat optica cu privire la frugalitate.
Mereu găseau soluții mai bune, pe măsură ce obiectivele se schimbau, mentalitatea lor se schimba de asemenea – până ce au atins acel moment de uber frugality cum îi spun ei, asociat cu obiectivul lor principal, de a se retrage (să spun oare pensiona?) într-un sat destul de izolat, dar unde au regăsit o comunitate mai unită și mai dornică să se ajute reciproc decât se întâmpla în Cambridge, unde locuiseră până atunci.
Îți recomand Meet the Frugalwoods mai ales dacă le citești blogul lor, dar și dacă ești interesat/ă de ideea de independență financiară, care prinde din ce în ce mai mult și la noi – am cunoscut mulți oameni în ultimul timp (tineri și foarte tineri), care au un asemenea obiectiv. Și dacă ești într-un moment
O să te ajute și cu engleza dacă îți dorești să o perfecționezi. Cel mai simplu la noi cred că o iei de pe Books Express, durează în jur de 2 săptămâni livrarea economică, dar mie îmi place mult modul în care comunică și te anunță când pleacă pachetul, etc. Eu am mai testat și Book Depository și Amazon – ambele variante ok, cea de-a doua ceva mai rapidă.
Anca says
Ii urmaream si eu, dar uneori mi s au parut ca duc lucrurile la extrem. Noi venim dintr o perioada lunga de lipsuri si nu ma refer doar la inainte de 89, ci inca zece ani dupa. Sa mancam aceeasi mancare in fiecare zi e imposibil:))
Dar ideea de baza e foooarte buna:)
Iulia says
Au trecut de etapa cu aceeasi mancare zilnic – era faza lor corporatista, cand optimizasera la maxim ideea de pachet de pranz. Acum sunt mult mai flexibili si mananca in functie de ce se coace in gradina – in sezonul legumelor cel putin.
Mie mi-a placut mult sa vad evolutia lor – pe blog nu e asa de evidenta – cum si-au schimat mentalitatea, cum au luat diverse hotarari si cum obiectivele i-au condus mai departe cu acest stil de viata.
Ce mi se mai pare interesant e ca au gasit mereu un „mai mult” si cumva panta a fost aproape mereu ascendenta (sau ar trebui sa spun descendenta, caci a tins spre mai putin). Sunt curioasa si care va fi evolutia lor viitoare, ca la 33 de ani sa zici gata mi se pare cam devreme, chiar daca Liz scrie, Nate e pasionat de munca pe langa casa si mai au si cele doua fetite… Sunt sigura ca isi vor gasi in continuare un „de ce” foarte puternic.
Altfel… parca nici eu nu-i mai urmaresc cum o faceam, dar cartea e interesant de citit 🙂
Cristina says
M-am uitat și eu la ei un pic mai demult, dar sinceră să fiu nu-s pe gustul meu așa că am renunțat. Nu îmi place ideea de a duce o viață de pustnic la vârste așa tinerești. Îmi place să și mănânc, să mă plimb, să beau, să experimentez, să fac diverse lucruri. M-aș simți super frustrată cu așa o viață, cu toata independența lor financiară, nu, mersi.
În schimb, îmi place de Trent de la The Simple Dollar și îl citesc și acum.
Iulia says
Da, da, nici eu nu sunt adepta extremelor – iar ei au multe zone pe care nu cred ca le-as aplica… sau as face-o pentru perioade limitate si doar daca nu as vedea alte solutii.
Trent e mult mai echilibrat – primul descoperit, singurul descoperit, cel pe care-l citesc de vreo 10 ani si pe blogul caruia gasesc in continuare idei bune si acea motivatie pentru mai departe.
Miha says
Se poate să puneți și link către blogul lui Trent? Mulțumesc
Antonia says
https://www.thesimpledollar.com/blog-overview/
Iulia says
Multumesc, Antonia!
Silvia says
Nu sunt sanatosi; eu consider ca sunt genul care chiar pot descuraja oamenii care se afla la inceput de la economisit prin stilul lor extrem; au zero buget ptr cultura .; aduna din gunoi: camasi, mobila( povesteau cum au vrut sa ia ceva scos in fata casei si au fost prinsi de propietari), zero haine inclusiv ptr copii( adica sa nu ai tu bucuria de a cumpara o hainuta si o jucarie copilului macar simbolic, nu zice nimeni sa exagerezi) mancat terci zilnic plus alte chestii nu prea igenice…; pana la urma banii nu raman decat un numar dc nu iti infrumuseteaza viata. Asta nu mai e frugalitate…
Alexa says
Despre ei am auzit de pe blogul tau, am citit doar cateva articole de ale lor. Nu simt ca rezonez cu ei, mai ales la partea cu mancarea.
Iulia says
Eu am avut o perioada cand nu i-am citit (tot din motive de „rezonanta”), dar acum postarile au inceput sa fie despre viata la tara si crescut legume si am reinceput sa ii vizitez pentru a vedea daca au ceva nou.
Oricum, cartea e un pic diferita, de aici intelegi filosofia si abordarea lor, dar si cum au ajuns la o extrema despre care spun ei totusi ca nu a fost foarte frustranta, pentru ca au pastrat cateva elemente ale vietii anterioare, redefinite cumva (gen isi faceau propriul sifon, etc).
Totusi, nici eu nu pot rezona cu ideea de a sta departe de orice eveniment cultural, de exemplu, sau cu aceasta frugalitate extrema pe perioade lungi de timp.
Elena says
Eu am auzit de ei de la tine si continui sa ii citesc. Da, mi se par extremisti, dar am invatat cu timpul ca suntem asa de diferiti noi oamenii si ca putem invata chiar si de la unii complet diferiti. Imi place si umorul cu care e scris, iar acum ma pasioneaza sa vad cum se ocupa de culturile lor. E singurul blog dintre cele de care am auzit aici pe care il urmaresc, dar imi ajunge si nu m-ar interesa sa le cumpar cartea.
Ei sunt fericiti asa bizari cum ni se par. Uneori ii invidiez si ma gandesc că mi-ar place sa fiu si eu asa frugala, dar cred ca daca as fi obligata sa o fac…mi-ar lipsi multe placeri ale vietii.
Silvia says
Eu nu inteleg cum nu se simteau prost cand adunau lucrurie lasate de oameni; lucrurile se lasa ptr oamenii care au nevoie si nu isi pot permite altceva; Cum poti sa traiesti tu cu tine, om care castiga mii de dolari , sa stii ca ai luat de la gura unui amarat care efectiv nu are alta solutie… si te mai si auzi cu asta….
Aurelia says
Eu traiesc in USA, iar aici lucrurile nu se lasa la colt pentru „amarati” sunt lasate pentru masina de gunoi. Locuiesc intr-un cartier destul de afluent si sunt socata de ce arunca vecinii mei. Daca nu as fi minimalista mi-as putea mobila/decora intreaga casa cu produse high end doar fiind putin atenta cand trec prin cartier. Aici cine vrea sa doneze merge la Salvation Army sau la centrele Red Cross, multi sunt prea lenesi si le lasa la colt ca sa ajunga la dump (groapa de gunoi) de unde nu le mai salveaza nimic. Asa cum au explicat si ei pe blog, Cambridge e o zona studenteasca (si foarte scumpa) iar cand tinerii schimba apartmanente la sfarsitul anului arunca tot mai degraba decat sa le care cu ei findca mami si tati isi permit sa la ia tot ce vor. Multe din experientele celor de la Frugalwoods sunt un pic dificil de inteles scoase din contextul cultural al zonei. Precum bugetul lor zero pentru cultura. Boston ofera zeci de oportunitati gratuite, de ce ar merge la expozitii platite cand pot beneficia de ceva organizat de oras din banii platiti de ei prin taxe.
Diana says
Pai, oricate evenimente gratuite ar fi, daca esti consumator de cultura, stii ce iti place, ce iti doresti sa vezi, ori astea sigur necesita buget… Eu citesc mult, sunt multe carti gratuite si pe Amazon, biblioteci online, carti libere de drepturi de autor, poti citi fara sa cheltui bani, dar nu orice. Multe dintre cartile care ma intereseaza nu sunt de gasit gratis 🙂 si pt mine sunt o prioritate, nici o independenta financiara nu m-ar face fericita daca as taia bucuria asta. Probabil ca ei nu sunt consumatori de cultura… Nu e un lucru rau sau bun, asa sunt ei
Elena says
Eu gasesc 99% din carti la biblioteca, daca nu le au, dau comanda. Am ajuns la faza cand mi se pare inutil sa cumpar cărți. Ma duc prin librarii, imi place sa ma uit, dar cand iau o cartea intreb daca am nevoie de ea, si imi raspund ca nu.
Cat priveste cultura, mi-ar lipsi, desi parca in ultima vreme ma tot gandesc ca multe tin de fapt tot de consumerism. Spectacole, chiar si expozitii temporare, cand găsești o tema si grupezi tablouri care sunt deja in muzee sau la alte expozitii temporare.
Am mai citit si teoria conform căreia de multe ori iti umpli viata cu experiente, vizite, calatorii…pentru ca nu esti destul de mulțumit de ea. Din punctul asta de vederere, f.w .or fi perfect multumiti cu viata lor actuala 🙂
Silvia says
dar pana la urma viata asta este : o calatorie; sa te privezi de toate ca sa ajungi independent financiar, ce inseamna aceasta independenta financiara daca tu nu te-ai bucurat de nimc in viata. eu prin frugalitate inteleg simplitate si cumpatare nu hagi tudose ^n; si ptr societate nu consider ca este ok ca oameni in floara varstei sa nu mai contribuie la dezvoltarea ei; daca toti am proceda asa ce s-ar intampla?; de unde ar mai veni banii ptr cercetare, educatie, santate, infrastructura daca toti am contibui min? si ce calitatea ar avea(vorbim aici de o societate functionala); iar tu ca adult functional sa nu mai fucrezi de la 30 si de ani e si un pic de egoism ptr ca nu te gandesti si la generatia viitoare (overall). just my 2 cents…
Diana says
Eu nu gasesc ce vreau eu sa citesc la biblioteca. De regula pt ca am deja gusturi formate, autori preferati, astept noile aparitii, etc. Nu cumpar pe hartie decat ce nu gasesc ebook si dupa ce le citesc le dau, am 2 rafturi de carti ale mele, copilul si sotul cate un raft, atat 🙂
Nu stiu daca e chiar asa cu experientele. Eu sunt f multumita de viata mea, de ex, nu vreau sa umplu nici un gol, sunt doar curioasa. Am zburat cu balonul duminica. A fost o experienta extraordinara, pt ca am fost toti 3, am participat si la desfasurat si strans balonul, ne-am bucurat impreuna de privelisti, senzatii, am creat si amintiri, despre asta e vorba. Daca puneam banii aia in contul de economii eram mai castigata? Nu. Evident, nu facem chestia asta de 3 ori pe zi, sau facem tot ce ne iese in cale :)) viata e si despre a te bucura de ea
Elena says
Diana, si eu gandesc ca experientele is f importante.
Dar ce am citit m-a facut sa-mi pun intrebari.
Poate ei sunt la asa nivel incat nu-și pierd vremea in futilitati, ca noi. Poate zilele petrecute in ferma lor suplinesc toate experientele care pe noi ne fac fericite. Zic si eu.
Diana says
Elena, eu cred ca oamenii sunt f diferiti, ar fi plictisitor daca am fi toti la fel, nu i-as lua drept etalon la capitolul futilitati 🙂 in primul rand, ei sunt f tineri, e o varsta la care am experimentat si noi si multi corporatisti care muncesc mult pe bani multi, sentimentul ca viata nu e despre asta, mai ales cand apare si un copil. Si am cautat alternative. Ei au gasit-o pe asta, noi ne-am mutat intr-un oras mai linistit, altii au vandut tot si-au plecat in jurul lumii, altii s-au mutat la tara si lucreaza remote (avem noi niste prieteni, oai ce gospodarie saseasca si-au facut, vis). Important e sa te faca fericit alegerea (experientele si despre asta sunt, sa vezi cum gandesc si traiesc alti oameni, sa vezi cum gandesti si reactionezi tu in diferite imprejurari). Personal, eu cred ca o sa le treaca peste vreo 5-6 ani. Pt ca au copii
Copiii au nevoie de scoala, prieteni, au hobby uri, o sa vrea la facultate, etc. Ce fac ei e o pauza, nu e sustenabil ☺
Elena says
De multe ori scrisul deformează de fapt ce vrem sa zicem.
Futilitati din punctul lor de vedere… Pentru mine or fi multe lucruri mancatoare de bani, dar imi dau o stare de bine.
Cat despre diferente , ai dreptate.
Iar eu aia de la 20 ani eram cu totul alta persoana fata de cea de acum, asta e viata, evoluam. Deci poate si ei, asa cum zici.
Aurelia says
In zona mea, intamplarea face ca am locuit 7 ani in acelasi stat cu Frugalwoods, bibliotecile pot comanda cam orice carte doresti. Fie din network fie sa cumpere o carte noua doar fiindca cineva e interesatsa o citeasca.La fel si cu filmele. Bonus: toate bibliotecile ofera fie reduceri fie intrare gratuita la muzee, expozitii, rezervatii. Interesant e ca mesajul lor e in realitate: spend on what makes you happy. Uber frugal month challenge organizata de ei tocmai asta are ca si scop. Sa fim frugali pentru o luna iar apoi sa reintroducem acele cheltuieli care chiar ne aduc o satisfactie. Eu ii admir pentru life-style, dar mai ales pentru donatiile si cauzele pe care le sustin financiarsi prin voluntariat in conditiile in care multi financial bloggers nici macar nu abordeaza acest aspect.
Elena says
Silvia, acum ca ai toate datele problemei, dar continui sa critici, cred ca vorba ” daca taceai, filozof ramaneai” se potrivește cel mai bine.
O femeie says
Acum am reusit sa citesc comentariile. Despre bibliotecile gratuite si bine aprovizionate din zona unde stateau as putea zice un singur lucru: casa lor initiala e intre MIT si Harvard. la 2 km de harvard. Apai zau, daca nici acolo nu gasesti o biblioteca buna …. iar evenimente culturale gratuite sunt peste tot in orasele mari – bucurestiul a fost o renastere pt mine, in comparatie cu Iasi-ul.
Elena says
Si acum cand vad ce fain le rodeste gradina…ma fac sa visez. Asa imi place de ei si viata pe care o duc!
Elena says
Ce sa zic, daca au facut banii, inseamna ca au contribuit destul.
Nu stau la cheremul societatii ca atatia asistati sociali. Mie nu mi se pare nimic rau in asta, cred ca multi ar vrea sa fie ca ei.
Isi cresc frumos copiii, sunt prezenti in viata lor, deci se gandesc la generatia viitoare, sunt multumiti de viata, au ales-o ei, in fond asta conteaza. Sunt ecologiști in minimalismul lor, deci amprenta ecologica e spre zero. Eu singura contradictie o vad ca tiparesc o carte, dar poate ca multa lume are ce invata din ea.
In plus sint multe voci acum care zic ca ar trebui sa schimbam paradigma, pentru ca nu mai e nevoie ca lumea sa lucreze atata, somajul e perfect logic si de fapt ar trebui ca toti sa lucreze mai putin sau deloc si sa aiba un salariu minim.
silvia says
Au facut bani si au platit 10 ani in schimb vor sa beneficieze o viata de sistem de sanatate and co contribuind minim; ce s ar intamla dc toti medicii ar decide ca de la 33 de ani sa nu mai lucreaze ca au destul? Ar mai fi beneficiat de acelasi servicii medicale la nastere? Dc toti am contribui minim / o perioada scurta ar mai exista banii necesari unor centre de excelenta? Toti ne dorim educatie buna sistem de santate bun dar e ok dc contribuie alti ptr noi. Cu acesti oameni statul(ceilalti oameni) au cheltuit niste banii pe care prin contributia lor viitoare ca adulti ar paying it fwd. se gandesc la copiilor. punct. Asta nu inseamna ca se gandesc la generatia viitoare. Ce s ar intampla dc toata lumea ar gandii asa? Nu spune nimeni sa stai la serv pana la adanci batranete sau sa nu te ocupi de copii sau sa nu ai perioade de pauza, dar ca la 30 si de ani sa iesi din campul fortei de munca dupa doar 10 ani de contributie nu e ok; ptr ca te astepti sa ai cele mai bune servicii in sanatate , educatie and co care practic indirect vor fi platite de altii.
Elena says
Pe mine nu ma socheaza. Si cum nu toata lumea gandeste ca ei, lucrurile se echilibreaza.
Sunt unii care fura, altii care lucreaza doar pentru profituri, exista multi rentieri, multi asistati sociali…ce fac toti astia pentru societate?
Ma gandeam dupa cate banci si agentii imobiliare vad: ce rol au ele, sunt un fel de capuse. Ce dau ele societatii?
Fw au nevoie de servicii medicale, le plătesc. Si poate nici nu se bazeaza pe sistemul medical.
La urma urmei toti suntem niste egoisti, carora ne pasa de binele personal si al familiei noastre. E un egoism sanatos, nu o critica. Multi n-ar merge la serviciu, doar ca sunt unii care-și permit sa nu o faca. Si care sunt (aproape) autosuficienti, nu cersesc de la nimeni.
Si poate ca rolul lor e si ca deschid ochii altora ca exista o viata in spatele consumului frenetic ce sustine un sistem care se duce drept in zid. Deci poate fac multe pentru societate, in felul lor.
silvia says
Asta cu platitul serviciilor medicale nu e chiar asa. Bigger picture: elita medicala atrasa in centre de cercetare care nu sunt sustinute dintr-o contributie minima sau strict plata serviciilor medicale. De exemplu toata lumea are access la serv medicale de urgenta. Daca toti ar face ca ei aceste servicii nu ar mai exista. Plus cineva a platit ptr ei cat au fost minori educatia 20 de ani si asig medicala(poate nu neaprat sistemul american) . Educatia nu e gratuita. Este o conceptie gresita. Educatia o platesti implicit ca adult atunci cand tb sa contribui. Ei nu au facut o; perfect de acord ca nu sunt singurul tip de oameni care nu aduc o contributie soc; Dar nu sunt autosuficienti; beneficiaza si au beneficiat implicit de servicii platite de altii. Si este vb de bun simt nu de sustinerea consumerismului.
Iulia says
Silvia, inteleg ca nu sunt pe stilul tau (nici pe al meu, dar asta nu inseamna ca nu incerc sa ii inteleg si sa iau ce ma intereseaza), dar ambii au joburi si platesc asigurari. Nate are acelasi job, doar ca lucreaza de la distanta, iar Liz e freelancer. Iar Liz povesteste cum si-a platit masterul lucrand un an full time pentru universitate.
In plus, doneaza 10% din tot ceea ce castiga anual catre diverse cauze (si castiga in continuare mai mult decat multi dintre americani). Se poate mai mult? Cu siguranta. Dar hai sa facem intai ce putem noi, fiecare in parte…
Elena says
A, Iulia, doar stiam ca el lucreaza, uite ca uitasem 🙂
Deci lucreaza dublu: si serviciu si mult cu gradinaritul.
Asta cu 10% nu o stiam. Mi se par si mai de admirat.
Aurelia says
Nu beneficiaza de nimic gratuit: educatia si-au platit-o singuri ( au fost la state college si au avut joburi amandoi), iar in SUA ca sa beneficiezi de sistemul medical ai nevoie de asigurare. Deocamdata ei au spus ca au asigurare prin Nate, iar cand vor fi fara job-uri care sa ofere asigurare vor plati singuri iar suma nu e deloc una mica. In plus ambii fac voluntariat in comunitatea in care locuiesc fiind in cateva comitete administrative desi sunt in Vermont de doar 2 ani.
Silvia says
Aurelia, am subliniat ca e vb de educatia primita cat au fost minori. Si au platit facultatea nu restul. Si nu cred ca s-a inteles ce am vrut sa subliniez. Ptr progres/sustenabilitate avem nevoie de resurse atat umane cat si materiale. Viata de semi pustnic e stict ptr ei; dar in acelasi timp beneficiaza de ce face societatea; plata stricta a serv medicale nu asigura sustinerea cercetarii si a serviciilor de urgenta dar in acelasi timp ne bucuram de progresul si descoperirile facute. Daca toti ar face ca ei el nu ar mai avea job nu ar mai avea masina …; sunt constienta ca sunt oameni care ii admira ca pana la urma si din asta castiga bani.
Elena says
Da, si la noi in Franta se lasa asa in anumite zile, dar lumea care vrea sa se serveasca trebuie sa fie rapida, ca dau tarcoale dube românesti sau bulgaresti care incarca tot ce pot. Banuiesc ca pt a le vinde apoi.
Cum zice Aurelia, e pt ca lumea le aruncă, nu pt saraci.
Silvia says
am studiat si eu in SUA ( nu in zona respectiva) si studentii nu prea arunca asa orice ptr ca f putini au burse si majoritatea cam trebuie sa plateasca tot(si prin imprumuturi). Iar de lucrurile lasate chiar am fost marcata si amintrebat, perceptia este ca vor fi luate de needy. Si sunt lasate nu numai ptr ca oamenii sunt lenesi ci ptr ca nu au timp sa ajunga/sa astepte org respective, unele lucruri nu sunt primite, hartogaraie si considera ca e mai rapid asa fara intermediari. Spectacole gratuite sunt organizate peste tot inclusiv in Bucuresti( chiar f multe) dar asta nu inseamna ca justifica un buget zero de cultura; este imposibil sa nu vrei sa vezi si tu o piesa de teatru un film o expozitie un concert o carte… nu zice nimeni sa exagerezi dar sa faci un scop din asta… mananci terci zilnic dar esti milionar…o viata bine traita 🙂
Diana says
Cartea nu am citit-o, dar pe blog am mai frunzarit, ce pot sa zic e ca eu sunt mai frugala decat ei si tocmai mi-am rezervat vacanta in Tenerife, la 3 sapt dupa ce m-am intors din Canare, fara sa intru in economii :)) noi cheltuim mai putin decat ei si nu cumparam nimic second hand pt ca nu avem de unde, iar in gradina am renuntat sa pun legume, nu renteaza ca raport efort-bani, insa pun verdeturi si ierburi aromatice (legatura de patrunjel e 3 eur, 5 frunze de dafin 5 eur, etc, asa ca am cativa dafini, patrunjel, marar, busuioc, menta, rozmarin, etc)
Ce mi s-a parut interesant si de luat de la ei :evolutia, ideea ca economisitul nu tb sa fie un scop in sine si ca frugalitatea nu inseamna frustrare si constientizare. La modul asta cam aplicam si noi, calatoriile sunt importante, cultura, experientele sunt importante si ne bucura, pe astea ne cheltuim practic banii, ultima generatie de tel sau ultima moda de haine, nu
Iulia says
Diana, da, asta mi-a placut si mie la ei si in carte vezi destul de clar cum au evoluat catre a fi din ce in ce mai frugali… dar fara a taia totul si avand un rationament clar si un obiectiv bine formulat.
Sunt curioasa insa pentru viitor, citind raportul cheltuielilor lor am senzatia ca urca si ca Liz cel putin a obosit (cele doua fetite de varste apropiate si inca mici, mutarea in aceeasi perioada cu aparitia copiilor, aparitia cartii… toate acestea se aduna).
Diana says
Eu am remarcat la ultimele articole niste etape prin care am trecut si noi in viata cu copil. Cum scria ca s-a bucurat asa de tare de bunici si ca au iesit singuri. Si noi am trait niste experiente din astea, dar dupa un timp ne-am dat seama ca nu e despre asta. Ca nu mai putem fi 2 pt ca nu mai suntem 2. Si am lasat sa cum sa spun wash over us realitatea. Si n-a mai fost obositor si epuizant. Dar lumea se vede altfel cand realizezi asta. Noi de ex am socotit si discutat si nu ne dorim independenta financiara, pt ca vine la pachet cu chestii pe care nu vrem sa ni le asumam, mai avem cativa ani de copilarie a copilului, nu vrem sa-i irosim. Vrem insa siguranta financiara, asta inseamna abordare durabila, economii care sa asigure traiul 2-3 ani fara venituri (suntem la 1.5 ani acum), dezvoltare profesionala si personala. E tentant, f tentant si am si discutat de multe ori, sa investim caciula asta de bani care sta degeaba, am putea sa ne deschidem o afacere, avem amandoi idei, dar, daaar, avem un copil de purtat in scoala si pornit pe drumul lui in viata. Daca ceva merge prost, il sacrificam pe el. Deci nu. Stam corporatisti, ne bucuram de viata asa cum e si cand vine vremea, mai facem si haiducisme 😁
o femeie says
Eu i-am citit cu drag cu ani in urma, acum mai rar din motive de timp dar si pt ca mi-am gasit calea si nu mai am nevoie sa caut in exterior confirmari sau solutii. Sunt pe gustul meu si traiesc o viata ce mi se potriveste mie: natura, vacanta, libertate, handmade, se bucura de viata nu de lucruri materiale, se bucura de existenta celuilalt si elogiaza dragostea si nu banul cheltuit, muncesc de rupte (da, e munca pe ruptelea sa iti platesti studiile in america, tzara unde costurile unei universitati se invarte pe la 20 mii pe an ba si mai mult pe alocuri ! ), nu pun burta inaintea sanatatii (sa stiti ca si eu am mancaruri pt pranz gatite in avans si mananc acelasi lucru de 5-10 ori pe luna, dar pe mine ma mana lipsa de rabdare in a gati si alergiile si evident banii :D), si ei recicleaza si recupereaza si dau valoare si o noua sansa lucrurilor aparent pierdute, isi iubesc timpul si gesturile si scopul in sine si drumul pana acolo, isi iubesc joburile si fac cu drag nu pt bani ci pt ca le place munca, si nu materia.
Da, vin in contrast cu consumerismul american bine promovat si in romania actuala, si mi se pare extraordinar ca ei si-au tinut calea diferira in conditiile in care sunt ei sunt exceptie de la regula.
Desi nu sunt de acord cu 100% din deciziile lor, am foarte multe lucruri in comun cu ei, si cred ca niciuna nu puteti pune la indoaiala remarca asta 😀 si imi pare rau ca nu i-am nimerit la citit acum 10 ani minim.
Altfel, independenta lor financiara se trage din investiii imobiliare minunat facute: achizitii in momente potrivite si reparate in regie proprie (chiar, cate dintre noi aici a pus mana sa reparam un acoperis/gard?- ei au facut-o…) si promovare potrivita pt inchiriere – adica o conjuctura de factori dar care nu le e din intamplare ci din studiu – chiar spunea el ca colegii il considera real-estate nerd -desi am ceva colegi f. bine educati financiar si unul cu 4 imobile achizitionate de la 20 la 30 ani doaar din fortza proprie dar niciunul nu a studiat asa bine despre ipoteci si achizitii si rapoarte asa cum gasii la ei! (imi aduc aminte ca indoielile mele de dinainte a cumpara sau inchiria ca au tratat frumos intr-un articol).
Nu stiam ca au scos carte, multumesc Iulia, o sa o iau, desi de felul meu sunt uber frugal si caut carti gratis si am luat niste mobila (resturi) din fatza de la case in ziua de gunoi 😀 si am mai si cumparat haine la mana a2 pt copil pe care stiam ca le poarta de 2 ori (schimbare de sezon si crestere) ca aici se vand pe grupuri de expati, si am mai si carpit/reparat pantaloni doar pt economisit, dar vreau sa le iau cartea lor pt ca ei merita.