Exagerez un pic. Avem, de fapt, cești, căni, farfurii și tot ceea ce am constatat că ne este necesar până în acest moment, cu foarte mici excepții. Excepții asumate, pentru că avem deja lucrurile respective, doar că nu la Timișoara și nici nu le-am simțit foarte acut lipsa.
O cratiță (sau e oală?) de dimensiuni mici spre medii (3 litri are), ceramică, e suficientă pentru a pregăti cam orice pentru două persoane – și, bonus, avem și o tigaie mică, pentru că nu e mereu comod să faci omletă la oală, iar acesta e micul dejun pe care îl luăm noi în general.
Nu o să te mint, sunt încă lucruri care ne lipsesc, dar atunci când am considerat cu adevărat necesar ceva, nu am ezitat să cumpărăm. Pe principiul că economisirea sau optimizarea bugetului nu e în niciun caz echivalentul suferinței sau a lipsurilor. Am făcut tot posibilul să gândesc bagajul în așa fel încât să includă tot ce ne e necesar și relativ scump – ținând cont și de faptul că am venit aici cu trenul, adică nu am avut loc foarte mult de bagaje.
Lucruri voluminoase, grele, ieftine și care se puteau sparge nu am luat în considerare. Cești, pahare, castroane și altele din această zonă nu avea logică să car de la început, având în vedere prețul mic cu care le poți achiziționa în varianta minimă. Bine, recunosc că le-am luat cu 4 lei/bucata la reducere de la 7, dacă mergeam în târg luam și la 2 lei și poate mai jos, dar nu știam că în târgul de aici sunt și chestii de calitate și nici prețurile lor. Dacă șederea noastră aici se prelungește, o să aducem totul, cel mai probabil pe curier, cu asumarea faptului că o parte se pot sparge, oricât de bine le împachetez.
Dar iar mă lungesc, în stil caracteristic, înainte de a trece la ceea ce vreau să îți povestesc, de fapt. Puteam să mă rezum, cred, la a-ți povesti că avem o lună de Timișoara, lună în care am avut la îndemână extrem de puține lucruri și nu doar că am supraviețuit, dar ne-am simțit și foarte bine.
Avem nevoie cu adevărat de foarte puține lucruri
Asta am mai spus-o cred, dar în practică – atunci când vezi asta – e o adevărată revelație. Am aflat că plecăm cu aproape 2 săptămâni înainte de plecarea propriu zisă, iar din acel moment am luat o foaie de hârtie pe care scriam TOATE lucrurile pe care le foloseam. Nu frecvent, nu zilnic, dacă am pus mâna pe ceva, a fost trecut pe foaia respectivă.
Vroiam să-mi dau seama exact care este strictul nostru necesar + să nu îmi scape ceva important (și scump – peste 100 de lei în variantă nouă am considerat că e scump un lucru, în multe cazuri și mai jos). Evident, paltoanele și gecile sau mare parte din colectia de prosoape și lenjerii a rămas neatinsă în această perioadă, dar am ținut cont și de ele în planurile mele – hainele de iarnă, așternuturile și prosoapele, alte lucruri pe care nu le folosim zilnic, dar le folosim, cu siguranță…
DAR, una peste alta, foaia mea – o pagină simplă de caiet dictando – nu a fost completată nici măcar pe o parte. Nu știu dacă e valabil pentru toată lumea, dar poți face un asemenea experiment și fără să te muți. Vei vedea cât de mic este procentul lucrurilor folosite din cel total – chiar dacă ai în general destul de puține lucruri, tot va fi o revelație.
Dacă ar fi să înlocuiești totul doar cu ceea ce-ți trebuie, nu te va costa o avere
Asta apropo de noi toți, care adunăm și adunăm și nu ne îndurăm să renunțăm la un lucru sau altul, în ideea că „dacă îmi trebuie la un moment dat, cine știe”. Adevărul este că momentele de „cine știe” vor fi atât de rare, dacă vor veni vreodată, că per total ne va costa mult mai mult să păstrăm și să depozităm anumite lucruri decât să le cumpărăm sau să le înlocuim cu altceva atunci când avem nevoie de ele.
Eu știam, în mare, aceste lucruri, dar când am pus totul pe hârtie și am văzut negru pe alb cât de puțin te costă chiar și să înlocuiești cea mai mare parte din ce ai, mi-am schimbat și mai mult atitudinea față de lucruri. După ce am trecut de șocul inițial – chiar nu mă așteptam ca suma să fie atât de mică. Nu mai vorbesc de faptul că am socotit pretul lucrurilor noi, când m-am gândit și la posibilitatea de a le valorifica, la un preț de jumătate din cât am plătit, să spunem….
Nu înseamnă că nu le voi mai prețui și că arunc instant tot ce am, înseamnă că mă voi atașa și mai puțin de ele, le voi folosi cu mult drag cât timp îmi sunt necesare, și mă voi despărți fără regrete atunci când consider că și-au îndeplinit misiunea.
E important să îți amenajezi locuința în funcție de nevoile tale
Aici cred că am greșit noi, pentru că nu am intervenit aproape deloc la apartamentul preluat cu mobilier cu tot. Timpul nu este de fapt pierdut, e o lecție pe care o luăm cu noi și – fie că ne vom întoarce în București sau vom decide să rămânem, o să facem câteva modificări pentru a apropia apartamentul respectiv de stilul nostru de viață.
Pentru noi nu e despre cea mai nouă gresie sau faianță, ci mai ales despre funcționalitate. Eu recunosc că am privit genul acesta de articole cu idei de amenajări mai mult din punct de vedere estetic – și găsești multe idei faine și așa! Doar că pentru mine, care văd în general practicul, a fost ușor să concluzionez că da, e fain să mă uit ca la o revistă și să îmi văd de viață.
Dacă privești cu atenție însă… fiecare dintre aceste camere a fost amenajată ținând cont de niște „piloni” care ar trebui să existe într-o casă și să îi identifici cumva. Sufrageria cu canapea / spatiu de luat masa (eventual) / un fotoliu/ un spatiu pentru diverse obiecte care să includă TV -ul, o bibliotecă. E de bază totul, pornind de la ele însă poți să cauți idei și să te uiți cum și unde poți să le integrezi în propria locuință.
Dacă ai nevoie de toate… Și cât de mari să fie, în dormitor noi avem un dulap imens, pe care inițial l-am umplut abia pe sfert – acum a ajuns, cred, la jumătate din capacitate, completat de o comodă pe care recunosc că nu am avut inimă să o aruncăm, fiind în stare foarte bună… Cu un dulap prea mare și o comodă în plus, mini-spațiul meu de lucru a rămas în stadiu de proiect.
În Timișoara, unde am închiriat un apartament, lucrurile sunt destul de clare, gândite din start după principiile despre care vorbeam și – spre surprinderea mea – totul pare mult mai la îndemână. La balcon mă tot gândeam zilele acestea, care este deschis și relativ spatios, având un fel de canapea de exterior doar. Cred că i s-ar potrivi de minune o variantă tip grădină – cum este în a treia imagine de aici. Dar îmi doresc să fie cu ierburi aromatice – la vremea asta ar trebui să le cumpăr gata crescute.
Merită să treci printr-o perioadă în care să folosești extrem de puține lucruri
Uite, noi am constatat că nu suntem minimaliști. Avem nevoie de mai mult decât strictul necesar – sau strictul nostru necesar este destul de generos :). Un lucru absolut ok, nu cred că trebuie să ne încadrăm cu toții într-o categorie sau alta.
Pe de altă parte, atunci când îți conștientizezi foarte bine nevoile, derapajele sunt mult mai rare, iar rezultatele se văd destul de clar în portofel.
Există mereu o măsură pentru puține lucruri – de fapt, e mereu vorba despre percepția noastră
E o constatare personală – când am început să analizez lucrurile pe care le avem pentru a le selecta pe cele care merg cu noi, prima reacție a fost: wow, e o binecuvântare că avem atât de puțin, că știu exact ce e în fiecare colțișor din această casă.
Acum mi se par multe lucrurile care înainte mi se păreau extrem de puține. Deși dacă aș întreba pe cineva mi-ar spune ceea ce gândeam înainte: sunt puține. Percepția noastră se schimbă însă constant de la un moment la altul al vieții, în funcție de ceea ce experimentăm și simțim.
De aceea se spune că e important să eviți monotonia – acum, schimbările pot fi și în cadrul locuinței, nu trebuie să te muți sau mai știu eu ce experiențe extreme să parcurgi.
Și tot de-asta consider eu că e important să îți faci un sistem al tău, care să nu fie bătut în cuie. Până și noi ne schimbăm de-a lungul timpului – sunt perioade în care 10% economisiți ni se pare enorm și considerăm că pur și simplu nu ne putem desprinde de această sumă (la început în special) și perioade în care prindem curaj și experiență și putem merge către 50% sau alte sume. La fel de bine ne putem întoarce – în funcție de propriile obiective sau de ceea ce ni se întâmplă către 10-15% din venituri. Ceea ce se schimbă mereu e propria percepție despre lucruri.
E o plăcere să faci curat într-o casă aerisită
Am o rutină nouă de curățenie – de două ori pe săptămână, nu într-o zi anume… De două ori pentru că am împărțit casa în două spații: cu gresie (bucătărie, baie, hol) și cu parchet (living și dormitor). E mai simplu așa, cel puțin deocamdată. Am nevoie de 30 de minute pentru fiecare tip de suprafață, poate un pic mai mult în zona cu gresie. Bine, sunt zone în care zilnic curăț sau ajustez ceva (toatela, chiuvetele), dar în mare totul mi se pare mult mai simplu.
Cea mai importantă constatare este una pe care o știam, dar e diferit atunci când vezi lucrurile și ți se întâmplă. Avem nevoie de puține lucruri – iar spațiul creat în acest fel vine cu un grad de confort mai mare. Cum spuneam, părere personală. Iar chestia cu notatul lucrurilor pe care le folosești o perioadă să știi că merită, fie că te muți sau nu.
Să ai o zi de vineri minunată!
Succes în Timișoara! Aștept articole despre diferențele pe care le vezi față de București, dacă e mai relaxant acolo.
Multumesc!
Voi povesti despre Timisoara, nu stiu daca neaparat despre diferente, pentru ca e clar ca sunt, ci despre un oras fain in care sper sa ma simt cat mai repede ca acasa (deocamdata imi e greu, pentru ca stiu foarte putini oameni).
Nu-ti dai seama de astfel de aspecte decat atunci cand esti pus in fata situatiei implinite, adica sa pleci si sa nu ai cum sa le iei pe toate dupa tine, exact cum ati facut voi.
Cand m-am mutat in Brasov in perioada facultatii, mi-am inchiriat garsoniera. Nu vrei sa stii cum am plecat de la mama de acasa. 😀 Cu masina full, cu tot ce era necesar intr-o casa, imi cumparase mama cam tot ce aveam si la ea: perna, pilota, serviciu de masa, set tacamuri, set oale, cuptor cu microunde, lenjerii de pat … totul nou. M-am carat cu o gramada de lucruri la Brasov, asta in conditiile in care tot mama imi facea mancare si imi trimitea pachet saptamanal. :))
Wow, Amy, multe lucruri, intr-adevar… dar asa sunt mamele noastre, vor sa stie ca avem tot ce ne trebuie. Acum ca suntem aproape de Resita si mama lui V. l-a trimis pe nepot cu pachet si ne-a completat cu ce am avut eu nevoie.
imi place ideea cu foaia de hartie pe care notezi lucrurile folosite timp de …x saptamani. cred ca imprumut ideea :). Vreo doi ani de zile, recent mutati in alta tara, am avut si noi doar un set de tacamuri si farfurii, 4 pahare, cateva cani si doua trei tigai.
De cateva luni observ ca incep sa adun, am acum 10 cescute de espresso…
cam la fel si pt haine, ce nu e folosit timp de 6 luni-un an, nu prea mai are ce cauta in sifonier. Recunosc ca am asa cateva haine (un sacou, cateva rochii mai elegante, o geaca) pe care nu le-am mai imbracat de f mult timp si totusi nu ma pot desparti de ele.
Andreea, m-as bucura sa o faci. Eu am gasit-o foarte utila si mi-a parut rau ca nu mi-a venit mai demult ideea (daca nu am citit nicaieri de asa ceva…).
Acum citesc Bucuria ordinii (de fapt, o termin) si spune Marie Kondo ca ar trebui, totusi, sa avem umpluta vreo 70% din capacitatea dulapurilor, pentru ca altfel suntem tentati sa cumparam si sa tot cumparam.
Si tind sa ii dau dreptate, in ultimul timp m-am descoperit tragandu-ma de urechi pentru ca ma tot gandesc ca uite, imi trebuie una si alta sau chiar cumparand chestii pe care stiu ca nu le am sau le am vechi la Bucuresti. Noroc ca ma trag singura de urechi si mai si citesc cartea perfecta pentru asta.
Wow, felicitari. Trebuie neaparat sa lucrez la simplificarea si reducerea obiectelor din viata mea. Challenge accepted 🙂
Te invidiez! Mi-am amintit de vremurile cand, proaspăti instalati in Franta, imi lua 2 ore sa fac curatenie generala in tot apartamentul. Acum nu mai avem curatenia de atunci, poate doar cand avem musafiri 🙂
Sa stii ca si eu sunt super incantata ! Pe de alta parte, cred ca totul depinde de cat de bine te simti tu si cat de la indemana ai totul, adica nu e musai sa ai 2 cesti ca sa fii bine in casa ta :).
Indata te muti si tu – mie mi se pare ca dincolo de stresul care nu are cum sa vina cu o schimbare asa mare, cand lucrurile se aseaza si tragi linie iti dai seama ca avem nevoie in viata si de schimbari…
Eu voi zugravi in perioada următoare , dar o zugravire cam generala, inclusiv cu schimbare de mobilă.. de aceea, din primavara tot strang lucruri si le duc la țară la maica-mea.. (nici nu realizam cate lucruri aveam!)
Mi-am propus sa nu iau înapoi mai mult de 50% din ce am dus.. nu stiu insa daca o sa reusesc.
Însă, exceptând lucrurile sezoniere, nu stiu daca am simtit lipsa vreunui lucru, ceea ce imi da mult de gandit…
Eu am în casă așa: un castron, o farfurie întinsă mare, o oală mică + o tigaie + o spatulă, un cuțit, două furculițe și două linguri, un pahar, o cană de cafea mare așa de neam prost, deși cafea nu beau acasă, dar e bună la de toate. Ca și electrocasnice am un prăjitor de pâine că-s mare amatoare de pâine prăjită, un blender și un fierbător electric. Două lenjerii de pat, cinci prosoape mari și cinci mici. Și atât.
Nu-i bine nici ca mine, dară oricum sunt singură și nu primesc oaspeți, dacă mă văd cu prieteni ne vedem în oraș, iară dacă vine cineva la mine comandăm mâncare sau cumpărăm din oraș și vine deja ambalată (știu, scump și neecologic). Ce-i drept, n-am ajuns aici intenționat, nici nu știam de minimalism pe atunci, pur și simplu s-a întâmplat tot pentru că m-am mutat de enșpe mii de ori și pe vremea când stăteam în București și am descoperit că e cel mai bine să deții lucruri puține. Totuși, cât încă eram în țară aveam mult prea multe lucruri, aici însă chiar reușesc să îmi mențin posesiile la minim.
Daaaar, am comentat mai mult pentru a spune că minimalismul nu-i musai egal cu mai bine pentru planetă sau mai bine pentru buzunar. Deși nu dețin multe lucruri, nu simt că ajut planeta la câtă mâncare comand care vine în plastic învelit în plastic învelit în plastic. Și nici economii n-am, deși anul ăsta e mai bine ca cei anteriori că am mai citit pe la voi pe aici și am încercat a pune 10% din ce câștig deoparte. Mi-a ieșit până acum, dar îmi pare o sumă tare mică. Bine, dacă stăm să calculăm aș avea un procent relativ bun la economist, chiar peste 35%, doar că îi dau pe toți pe plimbări și „experiențe” – asta e, minte de om neom, vorba mamei.
Uite ca te bat la prosoape :). Avem 4 mici si 4 mari – 2 persoane. Si la lenjerii cred, am una singura completa, mi-a mai facut mama lui V. 2 cearceafuri si suntem bine asa, practic in perioada asta cand spal fetele de perna se usuca pana seara.
Glumesc, desigur, nu suntem la intrecere :).
Si ai mare dreptate, nu minimalismul iti economiseste bani – poate cel mult sa te sustina. Noi avem un minim cu care functionam ca de obicei.
Te contrazic insa ca experientele nu sunt ok pentru noi. Sa nu uiti de cei 10% si eventual sa-i cresti, dar experientele ne formeaza, ne imbunatatesc ca persoane… daca tu asta iti doresti si pretuiesti cel mai mult, go for it! Economii faci din restul bugetului 🙂
Cristina, poate cu timpul te ” contaminezi” de la noi si pe partea cu plasticul. Altfel mi-a placut cum ai explicat.
La lenjerii de pat si prosoape sint mai minimalista decat tine: 2 prosospe de dus de persoana, iar de maini cam 5 in total. Lenjerii de pat nu mai folosesc decat 2 de ani buni, dar nu le-am aruncat pe restul de 3, care nici nu se mai potrivesc. Acum astea doua sint cam uzate, zilele astea trebuie sa cumpar una.
Cat despre experiente si eu consider ca sunt cele mai importante in viata, asa ca nu ne refuzam ieșirile.
Si eu incerc sa scap de toate hainele in exces. Sau electrocasnicele nefolosite de ani de zile.
Noi ne-am mutat de 3 ani intr-o casa inchiriata ( ca am vrut sa vedem cum e sa traiesti in afara Bucurestiului) si acum, dupa 3 ani, inca avem 1-2 cutii cu lucruri nefolosite dupa mutare. Bine, anul asta m-am apucat si de debarasare, dar am trecut doar prin haine si jucarii pana acum si alte chestii de care a mai scapat sotul meu. Adica, inca avem de lucru. Abia astept ziua aia, cand fiecare lucru va avea locul lui. Cred ca o sa fiu tare fericita. Acum abia astept sa mearga copiii la gradi din septembrie sa ma re-apuc de debarasare, ca sa imi duc planul la capat, pana la sfarsit de an :)). Tineti-mi pumnii sa reusesc! :))
Ce am vrut sa spun cu cutiile alea 2 e ca asa sunt o gramada de alte lucruri prin casa, care stau nefolosite si nefericite (daca ar fi sa ma iau dupa Marie Kondo :)).
A venit timpul sa pot citi tot articolul și tare ma bucur. Nădăjduiesc sa ne mutam la casa de la țară anul viitor pe vremea asta și încerc sa debarasez apartamentul. Sper sa pot reuși pana atunci.
Pana una alta, ne tot ducem la țară oale, tacâmuri, farfurii, prosoape. Bine ca acolo nu avem decât un dulap de bucătărie și unul la baie. Sper sa nu umplem casa înainte de a ne muta 😊. Tare mult mi-as dori sa fie mai simplu!