Cumva la noi ideea jobului de la 9 la 5 a devenit la noi de la 9 la 6 – cu o pauză de masă în jurul prânzului… Nu știu cum e cazul tău, dar eu îmi amintesc foarte bine cât de greu mi-a fost cu acest program, în toți anii în care am lucrat așa. Dincolo de toate, cât de mult mi-aș fi dorit și cât aș fi apreciat și cât apreciez în continuare ideea unor joburi flexibile.
Aveam acea senzație că toată ziua îmi este ocupată și nu mai am deloc timp pentru mine – iar iarna era și mai greu, pentru că scurta perioadă în care puteam să mă bucur de soare o petreceam între 4 pereți… E drept că, dacă adunam cele aproximativ 2 ore pe care le petreceam pe drum, chiar nu îmi rămânea prea mult timp pentru mine…
Programul de la 9 la 5, după care am lucrat de asemenea, mi s-a părut ceva mai OK, nu-mi lăsa acea senzație că nu mai am timp de nimic în afară de muncă, ora aceea conta mult pentru mine.
La 30 și un pic de ani am ales să renunț la jobul tradițional, fără să știu în acel moment că o voi face pentru ani buni din acel moment înainte (nu spun pentru totdeauna din simplul motiv că nu am cum să știu cum vor evolua lucrurile pe parcurs, poate că la un moment dat voi renunța la ceea ce fac și îmi voi căuta și de lucru…).
Eu am ales să merg pe cont propriu, ca freelancer – și nu-mi amintesc să-mi fi dorit din acel moment să mă întorc la un loc de muncă tradițional. E drept că am avut norocul de a lucra într-o zonă – cea digitală – care se plia foarte bine pe acest tip de activitate, într-un moment în care foarte puțini făceau ceea ce făceam eu.
În ultimul timp am văzut că din ce în ce mai multă lume caută alternative la locul de muncă tradițional, cel de la 9 la 5 (sau 6), orientându-se către ele. Persoane aparținând unor generații diferite, fiecare cu motivele sale. Ideea unui program flexibil, a unor dimineți în care te trezești fără a fi stresat că nu vei auzi alarma telefonului sau aceea de a nu depinde de niște șefi mai mult sau mai puțin autoritari, a ajuns să fie apreciată de din ce în ce mai multe persoane.
Ce alternative avem în această situație? Cum putem face ca lucrurile să se îmbunătățească, iar noi să fim stăpâni pe o porțiune mai mare din timpul nostru
Un job mai flexibil
Una dintre prietenele mele era foarte încântată că unul dintre beneficiile de care se bucură la noul job este acela de a lucra 2 zile pe lună de acasă. E puțin, dar atunci când lucrezi 8 ore pe zi și stai la serviciu 9, acest lucru poate să facă diferența.
Da, e un beneficiu care i-a fost prezentat din momentul în care s-a angajat, dar nimeni nu spune că discuția nu poate începe din zona angajatului.
Cineva mă întreba de curând cum ar putea ajunge la momentul acesta, având pur și simplu nevoie de un moment de respiro. Cred că fiecare trebuie să se gândească și să decidă în cazul său în funcție de situația sa – cât de flexibili și deschiși sunt cei de la job, cât de mult își dorește acest lucru, cât de mult simte că depinde de respectivul job… Ideea însă este că se poate și că, de cele mai multe ori, merită încercat.
Mai multe zile de concediu
Cred că cel mai bun moment pentru a negocia acest aspect este tot la un nou job, însă niciodată nu este târziu să o faci, dacă îți dorești acest lucru. 5 zile în plus de concediu pot face diferența de multe ori.
Să nu uităm că, în ultimă instanță, există și o variantă a concediului neplătit – atunci când te împaci bine cu banii și bugetele, dar simți că ai nevoie de un respiro de la job, aceasta e clar o opțiune, din punctul meu de vedere.
Part time sau lucru pe proiect
Cel mai fain job pe care l-am avut eu a fost unul part time, unde am stat aproape un an și jumătate. Evident, salariul era mai mic decât unul full time, din fericire nu extrem de mic și suplimentam cu câteva meditații, ajungând la un venit bun.
Îmi plăcea flexibilitatea programului meu (de la 10 la 2 sau de la 2 la 6 puteam merge, nu depindeam de cineva, deci puteam alege), dar și faptul că jobul respectiv mi-a oferit o deschidere nouă către un domeniu care mă atrăgea (marketing). Am făcut în intervalul respectiv și un master în Marketing și Comunicare, deci am profitat de perioada aceea.
Momentul acesta nu e unul prielnic pentru joburile part time, probabil că știi deja modificarea prin care angajaților din această categorie li se plătesc asigurări sociale ca pentru full time, dar știi cum este… cine caută și își dorește, va găsi.
Pe proiect e un pic diferit, ideea e că lucrezi la un proiect anume pentru o lună, trei luni sau mai mult, atât cât durează acesta, posibil chiar în intervalul 9 – 5, dar apoi ai o perioadă în care ori găsești altceva, ori un nou proiect, ori… tu știi ce mai faci :). Poți însă să iei apoi o pauză mai mare, în care să respiri și să hotărăști care vrei să fie pasul următor.
Din ce am întâlnit eu, această variantă merge foarte bine pentru cei din zona culturală, de exemplu, chiar zilele trecute primisem o ofertă pe adresa Blogului de București – era vorba despre o săptămână de implicare în organizarea unui eveniment, chiar pentru o zonă pe care o stăpânesc – iar dacă aș fi fost disponibilă în perioada respecivă, sunt sigură că aș fi spus da, pentru că-mi plăcea ideea – de la aceea de a mă implica într-un proiect fain și până la colaborarea cu oameni pe care abia așteptam să îi cunosc.
Descoperă-ți pasiunea și învață cum să faci bani din ea
Din ce în ce mai mulți fac lucrul acesta, fie că își doresc foarte tare, fie sunt nevoiți datorită unei pauze între joburi, de exemplu.
Supriza este că cel mai probabil vei ajunge să câștigi mai mult (așa funcționează pasiunea adevărată, din punctul meu de vedere), iar atunci când faci ceea ce-ți place munca nu poate fi numită tocmai muncă, nu-i așa?
Freelancer în România sau pe diverse platforme internaționale
Varianta aceasta nu e pentru toți, vine la pachet cu o disciplină autoimpusă, poate cu absența proiectelor într-o perioadă, cu lipsa banilor poate atunci când nu poți lucra (o operație de apendicită te scoate pentru vreo 10 zile din circuit, ca să dau un exemplu). Cel care crede că un freelancer e un boem care se plimbă și așteaptă cecuri de știu eu unde se înșeală.
Trebuie să ai niște ore muncite pentru a ajunge la bani, e drept că în timp poți mări prețurile și să lucrezi mai puțin, dar la început te poți aștepta să muncești mult.
Independență financiară
Da, știu că pentru majoritatea noastră acest punct este destul de îndepărtat, mult mai realistă fiind etapa în care faci exact ceea ce-ți place, atunci când vrei să faci lucrul respectiv (în orice variantă dorești – freelancer, antreprenor, etc).
Dar din ce în ce mai mulți iau în considerare și acest concept, care nu este doar un vis pentru ei, ci are asociat și un plan – care are destule șanse de a se concretiza.
Combinația venituri pasive + venituri obținute activ
Este un lucru pe care mi-l doresc eu, în cei câțiva ani în care am fost pe cont propriu am găsit câteva variante, dar procentul pasiv al veniturilor mele nu mă mulțumește. Ideea este că cu cât mai mare venitul pasiv, cu atât mai mare flexibilitatea de care te poți bucura – iar curajul de a o cere explicit, dacă ești la un job tradițional, va veni, cu siguranță.
****
Dincolo de soluțiile concrete pe care le propun pentru o flexibilitate mai mare a programului de lucru până la urmă, acest articol vrea să îți atragă atenția asupra sursei veniturilor tale și a timpului pe care ți-l ocupă ceea ce faci.
Știu că opțiunile sunt puține pentru mulți dintre noi, dar ele există și dacă simți că ceva, undeva, nu merge și ai nevoie de un job mai flexibil sau chiar de o altă variantă poți lua în considerare una dintre ele.
Recomandarea mea pe această zonă este cartea 4 ore- săptămâna de lucru (mie îmi plăcea mai mult tradusă ca Săptămâna de lucru de 4 ore), care nu este neapărat despre cum să reduci săptămâna ta de lucru la intervalul respeciv.
Tim Ferriss merge pe o variantă în care își ia pauze de câteva luni și revine la lucru pentru câteva luni și nu 4 ore pe săptămână. Ideea lui este că decât să muncești pe brânci și să economisești destul de serios pentru a te retrage la un moment dat, la o vârstă care nu știi dacă-ți va permite să faci prea multe, mai bine mergi pe ideea de pauze destul de dese (luni sabatice, să spunem), în care faci lucruri la care visezi.
Dincolo de acestea, ideea flexibilității este una importantă și motivul principal pentru care scriu acest articol. Tim dă și o mulțime de variante, soluții și instrumente, cartea merită citită și mi-aș dori ca și celelalte cărți ale lui să apară în română la un moment dat.
Tu ai simțit la un moment dat că ai nevoie de o pauză de la această rutină de lucru de la 9 la 5 sau 6? Ai căutat / testat ceva sau ai o poveste de împărtășit în acest sens?
Elena says
Eu am avut noroc in Romania cu program de lucru de la 7 la 14, la 5 minute de casa .
Acum sunt la timp parțial si, deși voiam să trec din toamna la program normal, cred ca nu o voi face. Pentru ca ziua libera la mijloc de săptămîna e sfînta, nu trebuie sa ma rog de nimeni sa mi-o aprobe . Plus ca e minunat sa lucrezi doar cîte doua zile legate. Seara pot pleca începând cu ora 16, deci nu-i rau. Ce ma deranjează pe mine e pauza de prânz obligatorie, de 45 minute minimum. Mi-ar place sa pot lucra dintr-una si sa plec mai devreme.
Oricum , n-am ce sa ma plâng si de multe ori ma gandesc ce greu trebuie sa le fie vînzătoarelor de la mall , care trebuie sa lucreze si simbetele si mai ales duminicile. (…si acum pot comenta aici pentru ca-s acasă: zi libera pt recuperat ore lucrate 🙂 )
Iulia says
E fain asa, Elena. Si nici full time nu suna fff rau cu miercurea libera si program pana la 16-17 🙂
Aici in general pauza de masa e o ora de luat obligatoriu :(.
Adelina says
Și eu ca și Elena, aș vrea să nu existe pauza asta obligatorie de prânz mai peste tot.
Iulia, eu am lucrat de la 8 la 16 și de la 8 la 16:30. La primul job nu era pauză de masă, la 16:30 eram deja acasă. La al 2-lea job era pauză obligatorie de 30 min. la prânz. Fiind ceva mai departe ajungeam între 17:10-17:20 acasă. Depinde cum prindeam metroul. Copiii erau deja acasă, îi lua soțul la prânz, noi nu-i lăsăm la program lung.
Am lucrat și de la 9 la 17, cum spui, dar cu mulți ani în urmă, înaintea copiilor. Acum nici nu aș mai vrea un astfel de program și nici nu aș putea…
Mi-ar plăcea să-mi găsesc un loc de muncă mai flexibil, cum amintești tu. Dar pt. angajatori termenul de flexibil semnifică cu totul altceva. :)) :d Ce-am găsit eu cu program flexibil (îmi caut altceva de lucru) înseamnă că se lucrează în schimburi. Adică ture de dimineață și de după-amiază, dar tot de 8 h. Când mai vb. cu cineva la tel., pt. un eventual interviu și-mi trântește program flexibil/avantajos știu ce urmează. Se lucrează în ture. Ceea ce-i ok pt. multe persoane, dar nu pt. mine care depind de programul soțului, să nu ne suprapunem, că nu avem ajutor cu copiii… Zile faine!
o femeie says
ce fain ca ai incercat mai multe tipuri de job!
Despre cartea: Saptamana de lucru de 4 ore – numai de bine! o recomand si eu. Schimba perspectiva dramatic.
Iulia says
Exact, da! Si mie mi-a schimbat perspectiva…
Tu spuneai la un moment dat ca o sa incerci sa ceri o reducere a programului?
Ana Maria says
Cam lung articolul asta, dar destul de bine conturat. Sunt alternative destule, problema se pune la viabilitate. Cum cuantific, la nivel personal, timpul meu liber vs banii pe care ii castig.
Este o decizie f personala, bazata pe ce este important pentru fiecare la un anumit moment dat si asta pentru ca este greu de crezut ca vei putea obtine dintr-un program de 4h, cel putin la inceput, un venit similar unuia de full-time. Daca timpul liber e mai important pt tine atunci poti face aceasta schimbare, de la un full la un part-time sau freelancer.
Am trecut prin multe experiente pana in prezent si pot spune ca joburile part-time nu prea se practica in Romania din pacate, cred ca sunt undeva sub 10%. In firmele pe unde am fost, un „asa zis” part time faceau colaboratorii care veneau din cand in cand la firma, nefiind angajati, persoane in perioada de training, studenti, sau potentiali angajati la inceput care incercau ulterior sa treaca la full time. Nu stiam de modificarile legate aparute intre timp, dar e o posibila explicatie.
Part time mai stiu in zona de inceput de cariera, la joburi in restaurante tip fast-food etc Problema este ca plata la aceste joburi este asa de mica la un part time ca este foarte greu sa te descurci la o luna la alta…
Adelina says
Ana Maria, există și joburi part-time. La stat. Chiar în urmă cu vreo 2 săpt. am văzut job de registrator medical part-time la un spital. Acum depinde de fiecare ce-și dorește, e drept că oferta nu-i atât de variată, joburi full-time găsești în mult mai multe domenii.
Salariul da, probabil e mic la part-time, e greu să te descurci…
Elena says
Eu nu puteam avea serviciu din cauza de soț care pleaca la 7 si vine la 9. Cineva trebuie sa se ocupe de copii si de casa. Angajatul la stat a fost si solutia sa am timp parțial, desi initial mersesem pt ca in privat nu ma mai lua nimeni la virsta mea. Altfel e cum Adelina : in privat e o semi-exploatare. Lucrezi timp parțial nu pentru ca alegi tu, ci angajatorul. În Franța cel puțin sunt categorii din astea unde se stie ca nu poti avea full time: casierele,personalul care lucrează în laboratoare de analize, etc. Am dat la un moment dat un interviu de angajare în privat unde ma și miram ca si-ar putea gasi pe cineva cu orarele propuse. Adică eu consider ca daca ai copii ,macar unul din parinti trebuie sa fie disponibil, ca nu vad de ce i-ai facut daca ii plasezi de dimineata pina seara.
O femeie are dreptate: nu trebuie sa ai studii ca sa lucrezi de acasa. Sunt multe meserii pe care le poti face, dar in majoritatea lor veniturile mi se par insuficiente. Si mai e ceva: in Franta pentru orice slujbulita trebuie diploma. Si vorba copiilor mei: fără un master n-ai nici o sansa. Unde sunt eu angajată, nivelul minim de studii ca sa dai concursul ca sa intri la stat e de 9 clase. Dar in primul rand subiectele nu sint de nivel 9 clase, iar colegii mei au toți studii universitare la activ. Ba aveam o colega cu un doctorat.
Adelina says
„Adică eu consider ca daca ai copii ,macar unul din parinti trebuie sa fie disponibil, ca nu vad de ce i-ai facut daca ii plasezi de dimineata pina seara.”
În sfârșit cineva care gândește ca mine. 🙂
„Lucrezi timp parțial nu pentru ca alegi tu, ci angajatorul.”
Nici măcar. La privat eu nu am găsit nimic cu timp parțial, nici măcar propus de angajator. Totul e cu program strict, nu poți să pleci puțin mai repede și să recuperezi mai târziu… Program „flexibil”, adică lucrezi în ture și ai timp să mergi la cursuri dacă ești student. Altfel, pentru femeile peste 30 de ani, cu copii mici, soț care lucrează după fusul orar al Americii și bunici în capătul celălalt al țării… nu e ușor să găsești ceva să fie ok… Și să nu alergi pe drum înapoi, ca să plece soțul la lucru că întârzie la ședințe.
Diana says
Acum 7 ani stiu ca am cautat mult varianta de part time in ro, numai in call centere erau si erau de fapt 6h pe zi plus drum in Bucuresti, pe un salariu de nimic, chiar nu avea sens. Eu am avut noroc sa pot trece pe freelancing, meseria imi permitea, tot 36h pe sapt lucram in medie, dar nu petreceam 2h pe zi in trafic +1h pauza obligatorie, deci castigam 3h pe zi si libertate.
Acum lucrez part time, dar in alta tara, pot sa spun ca e cea mai buna varianta posibila pt mine. 3 zile merg la birou, 2 lucrez de acasa, in total trebuie sa-mi iasa 100h la sfarsitul lunii, in rest ora la care incep sau termin program ul e la alegerea mea atata timp cat imi fac treaba si imi fac orele. Desigur, flexibilitatea asta e cu dublu sens, adica sunt zile cand e multa treaba si fac mai multe ore sau tb sa calatoresc, dar nu-s asa de dese incat sa fie deranjant. Parca altfel simti ca traiesti, chiar si in zilele de birou tot sunt la 16.30-17.00 acasa, am timp sa pun o mancare la facut, ceva timp pt mine pana iau copilul de la after, in celelalte avem timp sa facem lucruri impreuna, simti ca si traiesti, nu doar alergi intruna pe scari…
Diana says
A, am dat send dar mai voiam sa spun ceva. Faptul ca macar unul dintre parteneri intr-o familie lucreaza part time creste confortul si calitatea vietii pt intreaga familie. Sotul meu lucreaza full time si are un job solicitant, asa ca pt confortul lui conteaza faptul ca eu ma ocup de majoritatea maruntisurilor care necesita timp si energie si faptul ca seara cand ajunge flamand are o farfurie de ceva cald pe masa, pt copil conteaza ca are un parinte disponibil mai mult de 2h pe zi, iar pt mine conteaza ca fac exact ce imi place, am grija de familia mea, am si cariera si nu depind de barbatul din viata mea, am timp de hobby uri, si la sfarsitul zilei nu ma simt calcata de tren ☺
A.C.M. says
Ce mult imi place ultima parte a comentariului tau Diana… „conteaza ca fac exact ce imi place, am grija de familia mea, am si cariera si nu depind de barbatul din viata mea, am timp de hobby uri, si la sfarsitul zilei nu ma simt calcata de tren”. Cred ca asta e visul oricarei femei… 🙂
Diana says
Multumesc. Am muncit mult in echipa pana sa ajungem aici, sa stii. Nici eu fara El, nici el fara mine nu cred c-am fi putut. Am plecat amandoi de la cartofi prajiti in studentie, si am muncit si invatat nopti, avem amandoi cate 2 masterate, cand invatam eu, muncea el, si viceversa. Nu e un musafir in casa lui acum si nici eu o printesa rasfatata, desi ne oferim reciproc placerile astea, dar e un efort de echipa, fericirea. Peste 2 ani eu vreau sa mai fac o facultate aici in oras, un oras care explodeaza pe domeniul tehnic si simt niste nise care ma atrag, dar acum e copilul inca prea mic si stiu ca as trage prea tare de mine si de toti. Peste doi ani insa 😊
Diana says
*la ora asta tatal adoarme copilul, ca traim in democratie, facem cu randul, si eu stau pe internet 😁 am invatat foarte multe de pe blogul tau, Iulia, am ales ce mi s-a potrivit mie si cred ca asa ar trebui sa citim. Sa aflam, sa digeram si sa aplicam ce ni se potriveste
Nu am citit inca Saptamana de lucru de 4 ore, o pun pe lista. Am citit insa si m-au inspirat Living with Less, Joshua Becker, cartile Marie Kondo (Magia ordinii si The Life Changing Magic of Tidying Up) si What’s Mine Is Yours si mai am cateva care nu-mi vin in minte acum
Adelina says
Diana: „la ora asta tatal adoarme copilul, ca traim in democratie…”
Tatăl adoarme copilul pt. că-i permite situația… Nu mai e copilul alăptat, e tatăl acasă… Al meu soț, de exemplu, lucrează câteva ore ziua+câteva ore seară. Deci nu e acasă când se face ora de culcare a copiilor. Poate să fie democrația democrație :), unele mame tot singure tb. să se descurce.
Diana says
🙂 da, pai si la noi tatal calatoreste si uneori lucreaza ore ciudate, cand e acasa e democratie, in rest nu :))
Cristina Dragomir says
Acum depinde si de domeniul in care lucrezi. Tu vorbesti aici doar de persoane cu studii sau cu animite aptitudini pentru a lucra online, la calculator, la birou. Stiu ca suntem multi care ne incadram aici si la noi exista variante. Dar pentru unul ca sotul meu, care lucreaza intr-o fabrica unde fac masini de pompieri, nu exista optiuni sau program flexibil.
Adelina says
Cristina, perfect de acord! Nu toată lumea are aptitudini pt. a lucra online. Al meu se pricepe bine la calc., eu nu. Știu ce știe mai toată lumea, pachetul office: Excel, Word… Dar ca să lucrezi de acasă e insuficient.
Valentin says
Multumesc pentru mentiunea ebook-ului meu Iulia 🙂
Iulia says
Cu placere, Valentin :).
Adun aici tot ce consider ca ar fi util cititorilor mei. Cu conditia, evident, sa stiu despre lucrul respectiv.
Cristina says
Am lucrat și eu 9-6, după care 9-5. Ce pot spune e că aveam o carieră, erau perspective, dar eram tare nefericită.
Acum lucrez full time, dar asta înseamnă 100 de ore pe lună conform contractului. Pot lucra mai mult dacă vreau și sunt plătită suplimentar. Dezavantajul ar fi că lucrez mai mult în weekend, dar cum nu am o familie sau copii pentru mine este de fapt un avantaj: oriunde aș merge în weekend e așa de aglomerat încât prefer să am mai mult timp liber în timpul săptămânii. Ce mă ține încă aici e flexibilitatea: îmi pot lua zile libere oricând, neplătite ce-i drept, dar dacă am chef de 3 luni libere, pot avea 3 luni libere. Pentru mine asta contează cel mai mult, să am o astfel de flexibilitate.
o femeie says
Personal cred ca se poate lucra part time sau de acasa in ceva mai multe domenii decat e mentionat in articol adica nu doar cele legate de calculator. Tot liberi profesionisti sunt si mestesugarii care lucreaza de acasa: croitorese, fermierii, cizmari, fotografi etc – cred ca un sfert de romani lucreaza de acasa. Doar ca mi se pare competitia mare in asemenea pozitii, si pt a fi bine platita si ma face remarcata e nevoie de studiu si disciplina. Din cauza asta habar nu am daca ar fi pt mine – am tendinta de a procrastina asa ca mai bine in fabrica cu mine, sa fie seful, biciul, orar, stiti voi 😀 😀
Cat despre studii, as vrea sa va zic ca am avut ocazia sa lucrez cu oameni extraordinari si fara facultate. Faptul ca nu au facut studii cu diploma nu a fost o piedica in a excela in domenii de IT sau grafica pe calculator sau arta. Realmente pe ei ii admir mai mult tocmai pt ca s-au organizat si studiat singuri fara sa le puna cineva programa in fata si biciul in urma, in acelasi timp urmarind cererea de pe piata si avand un job curent sau familie de intretinut – sunt oameni care nu au iesit deloc cateva luni cu prietenii sau deschis tv (nu ca ar fi avut bani de tv), au mai lucrat si gratis cateva sapt. pt a avea ceva experienta de scris in cv etc.
Adelina says
Claudia, uite mie mi-ar plăcea să știu să croiesc. Dar n-am mașină de cusut, din păcate.
„as vrea sa va zic ca am avut ocazia sa lucrez cu oameni extraordinari si fara facultate. Faptul ca nu au facut studii cu diploma nu a fost o piedica in a excela in domenii de IT sau grafica pe calculator sau arta.” Ceva talent, înclinație spre așa ceva, au avut. Am făcut un curs de grafică pe calc. prin 2008 sau 2009 cred. Am dat și examen, l-am luat cu notă mediocră: 8 și ceva. Crezi că mai știu ceva? Nope. :d
o femeie says
Eu am cumparat masina de cusut si invatat de la zero, singura, acum 5 ani. Decizia a fost meditata mult timp 🙂 dar cum coseam destul de mult la mana (reparat haine la copil, la mine, etc) mai si tricotam, a venit firesc (dar greu, o masina e scumpa, era fix in perioada cand dintr-un venit si ala mediu pe economie plateam datorii, chirie, cursuri serile, copil etc). Astazi am aceeasi clienta ce revine a 3a oara sa ii cos cate ceva – si zic ca e bine.
Despre invatat singur acasa fara curs, evident ca e vorba si de determinare si pasiune, ca altfel nimeni nu ar rezista atata efort pe termen lung sa invete singur ceva complet diferit. De ex. eu am cusut si ecusut o chestie pana mi-a iesit, cautat pe net curs, revazut, recroit etc. si atunci vazui ca e 1 noaptea.
Elena says
Eu mi-s bătrîna: am avut in clasele 5-8 cursuri de gospodărie. Asa de bine mi-au prins: am bazele la cusut, croit, gătit, brodat, crosetat, tricotat etc…M-a invatat si bunica sa cos la mașină și sa tricotez, ba chiar mi-a făcut „temele” la croit-cusut atunci cand eu nu prea reușeam:) Acum găsești asa lecții bune pe internet, ca poti sa faci aproape orice.
Nu trebuie de la început o mașină scumpă, ba chiar cred că-ți prinzi urechile in ea ca începător. Pe vremuri daca cosea drept ajungea, plus punctul sa surfileze e perfect, eu nu-s o specialistă în ale cusutului, dar nici nu folosesc mai mult de astea doua.
Oana Pauna says
Multumesc mult pentru articol!
Eu lucrez full time si mi-am mai luat niste joburi mai mici. Adevarul e ca lucrez tot timpul meu liber si sanatatea incepe sa dea rateuri, dar ce sa fac daca nu imi ajung banii? Incerc sa cheltui cat mai putin, dar tentatiile sunt mari. Simt ca am nevoie de tot mai multe lucruri. Ma bucur ca incepe si Romanica sa se alinieze cu US si sa putem lucra de acasa. Daca ar face toti si contracte, atunci ar fi foarte ok, ne-am atinge scopurile mai repede si ne-am vedea visele cu ochii. Zi frumoasa si productiva!
Iulia says
Buna, Oana, si bun venit pe blog! Te mai astept cu impresii si te las cu o tema de gandire: daca nu cumva poti sa reduci din lucrurile de care simti ca ai nevoie la momentul acesta + sa analizezi ce poti reduce la momentul acesta fara sacrificii majore.
Foxy says
Bun articolul. Cum în România angajatorii nu prea au înțeles ca e cazul sa aplica munca de la distanță cred ca cel mai bine ar fi să începi să îți găsești alte surse de venit (poate chiar din blogging), până când aceste îți vor permite să renunți la job.
Dana-bel says
Eu mi-am schimbat de la inceputul anului orarul la munca: lucrez 4 zile/saptamana(cu miercurea libera), 5 ore/zi, incep la 9.15. Sincer, nu m-as mai intoarce la full time niciodata 🙂 (dar nu se stie pe viitor). Am avut marele noroc sa pot sa imi aleg singura nr.de ore si zile. Asta dupa ce imi prealabil imi dadusem demisia, pentru ca lucram 8 ore/zi, plus 30-45 minute pauza de masa obligatorie si cel putin o ora jumate facut pe drum dus-intors. Copiii mei(de 4 si 7 ani) stateau cel putin 10 ore/zi la scoala(cu tot cu before si afterschool), 4 zile/saptamana. Dar nu se mai putea asa, le era si lor greu, dar si mie. Acum castig cam 75% din ce castigam lucrand 4 zile/sapt.full time, adunand aici si banii de la afterschool. Se merita cu varf si indesat, unele chestii sunt nepretuite in viata(cum ar fi sa iti duci si sa iti iei zilnic copiii de scoala la timp). Sotul meu e independent si lucreaza mult, de aceea ne-am si permis sa lucrez eu mai putin, altfel nu s-ar fi putut.
Florin says
Eu stau la 15 min de birou şi plec de acasă la 7:45 să duc copilul la şcoală şi ajung înapoi la 18:30 … în zilele bune, în cele mai puţin bune ajung după 21:00. Din fericire soţia ajunge în general pe la 16:00 acasă, din nefericire de 3-4 ori pe lună are gărzi de 24-32 ore.
La serviciul actual putem să ne luăm câteva zile de vineri libere pe an, greu de zis dacă sunt zile libere sau muncim de acasă, oricum eu nu reuşesc să le iau pentru că nu termin treaba.
Ce vreau să spun este că şi eu aş aprecia imens să lucrez mai puţin. În cei doi ani în care am avut firma mea, câştigam abia cât să-mi acopăr cheltuielile curente, dar îmi făcusem un birou acasă şi lucram poate 4 ore pe zi. E adevărat că nu aveam concediu deloc, dar nici nu îmi trebuia. Aş aprecia imens să pot lucra 4 zile pe săptămână, aş aprecia şi 2 luni pe an concediu, în loc de una, ca să îmi încarc bateriile şi să apuc să mai fac toate lucrurile pe care le amân din lipsă de timp. Din păcate e aproape imposibil în domeniul financiar, tot timpul este de lucru şi oricând e cineva plecat sau în concediu, altcineva stă peste program să-i facă treaba.
De aceea sunt motivat să economisesc şi să îmi creez un venit pasiv, visez de ani de zile la momentul când nu mai trebuie să merg la birou, eventual îmi redeschid propria firmă şi lucrez cu puţinii clienţii care apelează la mine direct.
UNBLOGCOLORAT says
Eu am început ca designer grafic freelancer, apoi m-am angajat pentru a câștiga si mai multa experienta iar acum lucrez din nou pe cont propriu. Pe mine nu ma reprezinta deloc programul fix. Mai ales în design sau in alte domenii unde trebuie să fii creativ, programul fix de lucru nu te ajuta sa evoluezi. Daca de la 3 la 5 trebuie să faci rapid un logo rezultatul nu va fi unul cu care sa te mândrești. Vei face ceva de mantuiala, sa bifezi acele ore.
Marius says
In franta este ceva foarte comun sa lucrezi 80-90%. Am colegi nu lucreaza jumatate de zi sau o zi intreaga pe saptamana. Mare parte din colegii romani nu ar fi dispusi sa renunte la acesti bani desi nu le ar afecta nivelul de trai. Probabil nu este ceva comun culturii noastre, poate nu avem sustinerea angajatorului etc.