Povesteam acum câțiva ani cu Alina, o prietenă cu care mă văd rar, dar care-mi e tare dragă, despre blogul de față.
Iar ea îmi spunea că ceea ce-i place aici este diversitatea ideilor, dar și faptul că are uneori senzația că ajung și eu la un fel de rutină (poți să citești chiar fundul sacului), dar cumva, ceva se întâmplă și blogul și eu căpătăm cumva un suflu nou, cu o linie nouă și redescoperă plăcerea de a-și bea cafeluța alături de mine. Cred că mă pregătesc să depășesc o asemenea etapă (dacă nu am făcut-o deja), pentru că am iarăși o listă de idei și articole pe care vreau să le scriu și mi-a revenit o anumită nerăbdare cu care deschid blogul de dimineață, înainte de orice altă activitate :).
S-a corelat un pic totul cu o lectură recentă, a cărții unei doamne psiholog, care – printre altele – mi-a arătat o perspectivă pe care nu o aveam cu privire la bani, cea feminină vs masculină… O să povestesc cu siguranță de pe blog despre aceasta, pentru că poate fi de folos tuturor celor care vor să înțeleagă mai bine comportamentul nostru – diferit în fiecare caz.
Ce am înțeles eu este că e absolut normal ca blogul meu să includă și această tendință de a acoperi subiecte precum simplitate, economie de resurse sau partea de planificare, inclusiv a meniului. E un blog de finanțe personale dintr-o perspectivă feminină, până la urmă… Am de gând să continui în același ton, mă bucur că am înțeles nu doar că e în regulă așa, ci chiar e modul nostru normal și diferit de a acționa și gândi (femeile sunt orientate mai mult spre comunitate, împărtășire, schimb, în timp ce pentru bărbați sunt mai importante lucruri precum bugetul, calculele exacte, autonomie, independență și ordine…).
Dar vreau să povestesc mai multe despre acest aspect în perioada următoare… cartea nu are, din păcate, o versiune în română.
****
În ultimul timp m-am tot gândit la ideea de asumare și la cât de importantă este pentru ca tu, ca individ, să reușești să faci lucrurile mai bine. Asumându-ți faptul că nu le vei face perfect, că vei greși la un moment dat, că vei alege o cale care nu se va dovedi cea mai bună…
Un om care dă tot ce poate, asumându-și toate acestea, are șansa să facă lucruri nu neapărat mărețe, dar importante pentru el (și pentru cei din jur, în anumite cazuri).
Îmi asum faptul că nu am un blog perfect, că uneori fac greșeli, că și mâine aș putea să am o idee diferită în lumina a ceea ce citesc sau a schimbului de opinii cu alte persoane. Asta mă face să duc blogul mai departe, să citesc mai mult, să îmbunătățesc unde se poate… Blogul acesta există datorită acestei asumări.
Dar sunt și lucruri pe care încă nu le fac de frica perfecționismului acesta sau nu știu cum să-l definesc, pe care fac tot posibilul să îl combat și care mă urmărește în continuare…
Ca să-ți dau un exemplu, am un manuscris destul de aproape de final care zace într-un folder din calculator și se împiedică în tot felul de lucruri care știu că sunt simple detalii… trebuie să-mi asum odată faptul că e departe de a fi cea mai bună carte din lume, că va fi cea mai puțin bună carte a mea, dacă-mi voi da voie să merg mai departe și să o scriu pe următoarea, că multe lucruri nu vor merge perfect…. și totuși, dacă voi face toate acestea și voi da tot ce pot, ceva bun sunt sigură că va ieși.
Despre asta e vorba, să ne asumăm mereu faptul că nu suntem perfecți, dar să facem lucruri și în același timp tot posiblul să fim un pic mai buni decât ieri.
****
După ce mi-a plăcut mult Un bărbat pe nume Ove, vreau să-mi iau și cartea aceasta. Eram curioasă dacă ai citit-o, dacă ți-a plăcut…
****
Un articol fain, despre Minimalismul în alimentație, descoperit pe net, din întâmplare. A fost una dintre recomandările din Newsletterul trimis ieri, cea mai apreciată din câte am constatat, așa că m-am gândit să o trec și aici, pentru că nu toată lumea citește Newsletterul.
În rest…. am avut o săptămână liniștită de iarnă, am ieșit ceva mai des ca de obicei în această perioadă, am scris în jurnal, mi-am propus să iau lucurile pe rând și să-mi reintru într-o rutină în care să fac, nu neapărat mult, dar constant și să fiu mai productivă și pot spune că mi-a ieșit…
Îți doresc o săptămână minunată!
Vrem cartea! Te rugam public-o!
Eu cred ca va veni o zi cind pur si simplu o sa vina de la sine tiparirea cartii.
Mi-am notat cartea cu bunica, pare tare faina!
Bunica mi-a zis sa-ti spun ca imi pare rau e deja si pe lista mea de lecturi de anul acesta. am citit o recenzie de curand si m-a atras mult ideea.
Succes in tot ceea ce faci, Iulia! Saptamana reusita!