Zilele acestea am avut ocazia să stau la povești cu o doamnă admirabilă, cu o viață încercată, dar care și-a păstrat optimismul și buna dispoziție.
Locuiește momentan în Italia, unde își crește singură fetița de 8 ani (o puștoaică incredibil de inteligentă și matură) iar eu am ascultat fascinată poveștile ei ca pe lecții de viață pe care m-am gândit că merită să le împărtășesc pe blog.
Are un job part time, îngrijește de o familie care a avut un accident și are nevoie de asistență la treburile casnice și în anumite circumstanțe de îngrijire (e un caz particular, sunt tineri, dar el folosește un scaun cu rotile, deși se poate deplasa – cu greutate, dar o face, ea nu își poate folosi mâinile pentru anumite mișcări, cel puțin deocamdată – nu se poate pieptana, machia).
Nu a avut un job full time de 8 ani, de când are fetița, pentru că fiind singurul părinte nu reușea să se ocupe de ea cum trebuie (doar în perioada grădiniței a avut un contract pe 6 ore pe zi).
În paralel totuși, având și exemplul celorlalți români pe care îi știa și care se descurcă și ei doar suplimentând veniturile din joburile permanente pe care le au (îmi spunea că acolo o familie cu o slujbă ce nu presupune studii sau specializări deosebite are 2000-2500 de euro în cel mai bun caz venit, dar chiria și celelalte cheltuieli ajung la 1000 de euro și chiar mai sus, iar prețurile, mai puțin la alimente, sunt mai mari decât aici).
Care sunt cele 3 modalități în care își suplimentează veniturile
Pentru că, așa cum spuneam, nu poate avea decât un job de 4 ore pentru a putea să se ocupe și de fetiță (cea mică stă la școală până la 16. 30, ea ajunge acasă la 14 și un pic, între timp pregătindu-i masa sau chiar muncind în anumite situații), adaugă 3 activități celei principale:
- face masaj și reflexoterapie pentru câteva doamne din vecinătate. A avut nevoie de un curs și merge la diverse specializări pentru a putea face acest lucru, dar câștigă 30 de euro pentru o oră de masaj, iar ședința recomandată este de o oră și 40 de minute. E foarte căutată deja – spunea că își selectează clientele, pentru că nu are timp suficient să le ia pe toate,
- are grijă de o fetiță de 2 ori pe săptămână. Miercurea și sâmbăta un cuplu tot din vecini își lasă fetița care este și colega celei mici acasă la ele, pentru a merge la cinema sau a face ce activități preferă pentru timpul liber. Câștigă săptămânal între 40 și 80 de euro pentru acest lucru, în funcție de câte ore petrece cu cea mică,
- face manichiură și pedichiură pentru câteva doamne (cele de la masaj sau venite cumva tot prin intermediul lor). A avut nevoie de cursuri și merge constant la specializări și pentru acest lucru, e extrem de atentă la toate instrumentele pe care le folosește și le dezinfectează ca la carte, și este căutată și pentru această activitate.
Practic, îmi spunea că face orice poate pentru a putea să stea cât mai mult și cu fata, dar nu doar ducând-o după ea (o parte din doamne vin acasă, iar cea mică își face în acest timp temele, punând întrebări, uneori merge ea la cliente, care acceptă prezența copilei – e foarte cuminte dacă are ceva de colorat sau vreo pisică/câine cu care să se joace).
Acestea sunt cele 3 activități permanente pe care le desfășoară, dar în paralel:
- face pizza și uneori gătește sau face prăjituri pentru câteva familii din zonă. Acestea preferă să o solicite pe ea în loc să cumpere mâncare gata preparată, pentru că o știu curată și gătește cu ingrediente alese chiar de ei,
- duce uneori 3-4 câini în parc de 2 ori pe zi – e o colaborare cu un puști care face acest lucru permanent pentru bani în plus, dar uneori e plecat, bolnav sau nu are chef să iasă – e o activitate care o poate face și de mână cu cea mică, căreia îi priesc ieșirile. Spunea că bătrânii italieni au câte un câine, dar ajung la vârsta la care nu mai pot să iasă prea mult cu ei și externalizează activitatea
Sunt aceste idei aplicabile în România?
Am ascultat-o atent, am admirat-o pentru determinarea pe care o are și modul în care reușește să îmbine totul pentru ca celei mici să nu îi lipsească nimic din cele absolut necesare, dar nici prezența singurului părinte (tatăl fetiței din păcate nu mai trăiește) și mi-am pus, firesc, întrebarea: S-ar putea face și la noi așa ceva?
Niciuna dintre persoanele pe care le cunosc eu nu se ocupă de vreo activitate de acest gen, chiar dacă sunt sigură că cel puțin pentru o parte dintre ele ar exista căutare.
Răspunsul mi-a venit tot de la ea. Sunt de 3 săptămâni în România (au 2 luni de pauză în contract, cei de care se ocupă sunt internați pentru proceduri de recuperare) și îmi spunea că a făcut deja ceva bani oferind ședințe de masaj sau făcând manichiura/pedichiura unor doamne.
Evident că la prețuri mai mici, dar vestea despre ea s-a răspândit prin fiecare persoană, a fost suficient să stea la taclale cu o vecină care i s-a plâns de oboseală și dureri de spate și să se ofere să îi facă un masaj al tălpilor – gratuit, evident – și să îi povestească despre cum a ajuns la această activitate. Vecina s-a simțit minunat, a povestit mai departe, a vrut și o pedichiură – pentru care a plătit de această dată…
Inclusiv partea de babysitting a marcat-o, a făcut masaj unei doamne căreia i-a povestit că stă în Italia cu o fetiță, iar doamna împlinea niște ani de la căsătorie și s-a gândit că ar fi minunat să îi facă o surpriză soțului și să lase cu ea băiețelul pentru câteva ore.
I-a oferit puțin – 30 de lei, ar fi putut să spună că nu merită, în Italia câștigă de câteva ori pe atât pentru aceeași activitate, dar pentru ea fiecare ban contează și spunea că a reușit să nu cheltuiască din economii decât banii pentru autocarul până aici și cei pentru o mică lucrare stomatologică pentru care ar fi plătit 2000 de euro în Italia, iar aici a dat în jur de 1000 de lei.
Economiile sunt importante, oricând poți rămâne fără job, iar ele plătesc destul de mult chirie (700 de euro pentru un apartament cu o cameră), fetița are nevoie de rechizite și de o mulțime de alte lucruri. În plus, visează la un moment dat la mica ei afacere, pentru care are nevoie de un start.
Am ținut să trec toate acestea pe blog – mi se pare extraordinar că o doamnă care a venit practic în România într-un fel de vacanță (forțată, e drept) – fără serviciu aici, evident, să ajungă să se descurce – e drept că la minim – făcând mici servicii celor din jur.
Eu m-am gândit mult la această poveste, orice e posibil dacă ai puterea să crezi în visul respectiv, oricine se poate descurca dacă există sănătate și voință de a reuși.
o femeie says
ideile mi se par extraordinare: o admir mult pe doamna respectiva, pt ca asa are timp mai mult pt copil si casa ( si asta aduce o gramada de economii, o remarcai eu de cand imi iau concedii mai mulgi, chit ca sunt fara plata, dar vad cat inseamna sa am extra timp).
Ce facui eu pt a mari veniturile: cos la masina(am si comenzi pt vecine, nu numai ce cos pt familie), gradinaritul ( doar pt mine) si am avut si o vanzare de gemuri.
Iulia says
Uite ca se poate :). Eu am senzatia ca in jurul meu oamenii nu sunt foarte preocupati de acest aspect, desi ar avea nevoie de bani.
o femeie says
am mare noroc ca cei din jurul meu sunt preocupati si de…alternative.
Sa mai dau exemple din jur:
– o mama isi tunde toata familia ( fata si barbatii casei)
-paine cu maia vanduta ( buna buna!)
-cozonaci ( o ardeleanca cu niste cozonaci din aia iiimensi….)
-prajituri de casa (moartea dietei 😀 )
-bijuterii si haine (are si cont pe facebook, dar s-a mutat ….)
-calcat pt vecini + babysitter de ocazie ( tanti s-a facut cunoscuta cu amandoua ‘activitatile’ in paralel, si a facut vreun an pana si-a echivalat studii/dat niste examene )
-dog sitter ( un nene a fost cu mana rupta si apoi kineto terapie asa ca a platit pe cineva sa ii plimbe cainele, duca la tuns etc)
-cursuri/ateliere. Am fost la un atelier de cusut, 2 de prajiturit, unul de ierburi, unul de paine cu maia etc.
Exista permanent o nevoie in orasul nostru, cu un pic de „curaj” putem atinge acestea si transforma un hobby in extra venit.
Anca I. says
Felicitari doamnei, e genul de atitudine pe care o apreciez si respect foarte mult! Eu cred ca poti face bani din aproape orice activitate, important e sa ai atitudinea potrivita si sa fii un luptator. Imi aduc aminte ca in adolescenta am cusut si vandut multe sepcute pt caini 🙂 era ceva nou la vremea aia, efectiv 1 din 3 oameni de pe strada ma intrebau de unde am cumparat-o pe cea pt catelul meu (o cumparasem din Bulgaria) si asa mi-a venit ideea sa le fac eu :-).
Iulia says
Asa zic si eu: trebuie sa ai atitudinea potrivita. Nici macat indrazneala nu iti trebuie, L. despre care vorbesc este chiar timida, iti povesteste extrem de simplu ceea ce face si e extrem de saritoare.
Roxy says
Merita felicitata doamna, nu e usor sa ai atatea competente! Merge si la noi, dar nu inteleg de ce nu se fac bloguri prin care fiecare isi promoveaza aptitudinile. E mai usor sa gasesti pe cineva asa si mai usor sa iti faci clientela.
Sinziana says
Am toata admiratia si respectul pentru un asemenea om! Cand locuiam in orasul natal, la scara vecina era o doamna absolut extraordinara: facea ‘pe comanda’ cei mai buni cozonaci din lume, prajituri si torturi, tot felul de conserve si dulceturi si avea un succes extraordinar. Oamenii ii aduceau ingredientele si plateau destul de generos. Toata lumea era foarte multumita. 🙂
Doamna facea asta pe langa serviciul ei obisnuit, care ii aducea venituri modeste. Mai vindea si la piata fel de fel de produse aduse de la tara. Si daca nu ma insel, facea si baby-sitting pentru copiii vecinilor.
Spre deosebire de L. din povestea ta, ea isi facea si reclama. 🙂
Dar cu sau fara reclama, concluzia mea e ca daca faci ceva foarte bine, e imposibil ca oamenii sa nu remarce si sa nu te solicite.
Foarte pozitiva insemnarea de astazi, Iulia, multumesc!
Claudia says
Un exemplu bun de urmat!
Cred ca oricand se pot gasi solutii sa castigi un bani.
Mai putin, de-i drept pe la noi prin tara dar de bine de rau tot exista acar o posibilitate daca nu mai multe 🙂
Iulia says
Suna bine ideea cu masajul dar nu stiu cat este de aplicabila pentru o femeie in Romania. Eu de exemplu, m-as teme sa merg acasa la niste straini care ma suna… iar sa faci acasa la tine iar nu merge… omul care iese din casa mai degraba prefera sa mearga la un salon.
Delia says
Felicitari doamnei! Si multa putere si sanatate! Si sa incerce sa se menajeze cumva, caci fiind singurul parinte cu o fetita mica si printre straini, toate lipsurile de-acum isi vor pune amprenta mai tarziu asupra ei… Cu toate acestea, este un model de urmat si de admirat!
Eu am o groaza de exemple de felul ei: – manichiurista mea care castiga binisor (tinand cont de tarifele practicate) si care lucreaza ca si chimista intr-un laborator 3 schimburi. Insa are un scop: fata ei face facultatea in Anglia. – asistentele mele, ambele cu norma intreaga la ambulanta, si care, pe langa munca de la cabinet si la permanenta, mai fac cate-un tratament injectabil in „sat” (cum spun eu:)), ambulantierii care in timpul liber sunt si taximetristi (cu acte in regula). Numai socrela este la exemplu de asa NU: desi este croitoreasa si a afacut scoala de frizeri nu vrea neam sa lucreze ceva acasa contra cost, ca daca este clienta nemultumita, mai bine sa nu faca deloc. „Noroc” ca este impinsa de la spate de pensia mica si s-a angajat bona la o fetita foarte aproape de ea, insa am inteles ca face mult mai multe (gateste/curatenie/cumparaturi).
Eu, tb sa recunosc, nu am facut nimic sa fiu platita ca si venit suplimentar (din munca acasa, sa ne intelegem). Mai sunt si platile informale (ca sa le spunem frumos), insa sunt asa de mici si de derizorii, incat nici nu le pun la socoteala. Mai degraba as face bani prin vanzarea de cafea si ciocolata de la cabinet :)))
Ana says
Vecina mea de vis a vis face masaj si are suficienti clienti, vin la ea acasa sau merge ea la ei.Zice lumea ca e priceputa.Are 3 baieti si asa reusezte sa se ocupe ea de ei si sa aiba grija de gospodarie.Stiu ca chiar ea are pe cineva care se ocupa la ea de menaj/ calcat…deci sigur iese pe plus.
In alta ordine de idei, minunat articolul…desi nu ma vad facand nimic din ce ai enumerat…sunt o ” intelectuala lenesa” si mi-ar placea sa lucrez mai mult cu capu’ decat cu mainile😊 ma tot gandesc sa organizez activitati pentru copii….ca de multe ori am casa plina cu copii, prietenii copilului…
Alexa says
O femei de admirat ! Mi-a placut mult acest articol, mi se pare un exemplu de optimism si dorinta de munca. Poate nu evident, dar sunt singura ca e bine organizata si zilele ii sunt obositoare. La un moment dat am avut si eu 3 joburi, toate insumand cam o norma intreaga, iar viata mea personala era haos. Consider acest stil de viata functional pentru o vreme 6-12 luni , pentru mine cel putin, apoi am simtit nevoia sa o las mai moale.
Exemple de venituri extra am avut chiar de la tatal si mama mea, cand eu eram copila. Tatal meu este un om priceput in zugravit, pus parchet si altele , iar impreuna cu mama mea au zugravit apartamente ale cunoscutilor nostrii. Varsta incepe sa isi spuna cuvantul si fac doar pentru familie. Intr-o vara cu productie mare au vandut rosii din gradina proprie.
Iulia says
Alexa, cu siguranta ca e obositor, dar ea trebuie sa mai reziste in ritmul acesta macar cativa ani, pana mai creste fata si reuseste sa isi faca propria afacere.
Dar mi se pare ca le gandeste foarte bine, isi ia cliente care ii plac – spunea ca atunci cand persoana pe care o ajuti este una pozitiva, simpatica, sa ii faci masaj sau mani/pedi e relaxant.
aa says
M-a emotionat f. tare articolul de astazi. O admir sincer pe doamna in cauza datorita faptului ca nu s-a lasat doborata de necazuri si lupta pt.ea si fetita ei. Jos palaria, doamna!
Eu nu fac nimic sa imi rotunjesc veniturile (dar cu 2 copii de 3 si 6 ani si servici full time si casa, cumparaturi, etc nu imi gasesc decat f.rar timp pentru mine). Dar mama mea, care s-a mutat la tara de vreo 10 ani vinde miez de nuca curatat (are 2 nuci mari in gradina, si vinde unui domn care are taraba in piata), oua (desi are doar vreo 10-15 gaini, uneori are mai multe oua decat se consuma).
Iulia says
aa, sa stii ca si pe mine m-a impresionat intalnirea cu ea si fetita. Se vede probabil din articol. Exista oameni deosebiti, care au puterea de a-i inspira pe ceilalti, intr-un fel sau altul, iar ea este unul dintre acestia.
Si e de o simplitate si o modestie cum rar am intalnit.
Dana says
Nu știu de ce mi -a scris numele aa, eu am scris Dana.
Am uitat sa scriu ca eu nu fac nici un ban extra, dar în schimb soțul meu face. E f.priceput și uneori mai face una -alta în week-end și chiar câștigă bani frumoși.
fiordaliso says
Eu ii apreciez mult pe cei care pot sa faca ceva in plus si sa se reprofileze, asa ai mai multa siguranta ca ai ce manca in cazul in care ramai un timp fara serviciu. Parintii mei care locuiesc la tara au vandut vecinilor oua, rosii si chiar bulion cand au avut supraproductie. Am o vecina care a facut cursuri si pe langa slujba ei cu salariu mic, tunde si face mani-pedi. Tunde deja aproape toata scara blocului 🙂
Eu am dat meditatii cand aveam mai mult timp disponibil, acum mai vand bijuterii handmade, din pacate numai printre colege mi-am gasit cliente pentru ca vad ca inca nu ma stiu promova. Am tot incercat si pe niste grupuri de fb, bijuuri, hainite pe care le-am cumparat si nu le-am purtat (nu intrebati de ce), niste electrocasnice nefolosite. Acum nu mai fac astfel de achizitii, dar as recupera din ce am dat pe cele pe care le am deja, numai ca nu prea imi iese.
Elena fr says
Eu nu știu sa ma vând, asa ca apreciez inițiativa doamnei.
Și pe lingă faptul ca nu știu sa profit de abilitățile mele, m-ar opri și faptul ca e munca la negru și la o adică as putea sa fiu reclamată. Asa ca mai bine sa nu-și facă prea multa reclamă.
o femeie says
Elena, poti transmite la prieteni direct ca faci si prajituri contra cost. Eu am fost invitata de mama unui coleg de clasa a fiica mii la o petrecere intre copii si mame. Copiii se jucau separat, mama facuse vreo 10 feluri de prajituri, si ne-a zis ca ne face si pe comanda.
Elena fr says
Mi-a propus o prietena, dar mi-a fost jenă să-i cer bani,am zis că-i fac gratis.
Am o paturica pe care am croșetat-o, o prietena de-a fiică-mii tare și-ar dori una asemănătoare, mi-am zis ca dacă îmi dă lina ii fac una. M-a oprit soțul, care a zis ca e prea multă muncă în ea ca sa ma apuc sa ii croșetez fetei.
Iar o eșarfă făcută de mine am dăruit-o cuiva, deși ma gândisem inițial s-o pun în vânzare.