Am fost ieri în cel mai cunoscut magazin de mobilă de la noi. Trebuie să recunosc că îi admir pentru modul în care știu să se promoveze și nu doar să îți dea senzația că ai putea umple și un colț sau altul al locuinței, ci că ai și nevoie să o faci…
Eu nu cumpăr chiar orice (ar fi culmea!), dar de fiecare dată când ajung, reușesc să strecor în coș și 1-2 chestii pe care nu le prevăzusem, dar de care știu că aveam nevoie (măcar atât!).
Ieri am auzit o conversație care a confirmat părerea mea despre mulți dintre cei care pleacă la magazin (și cred că nu e vorba doar despre magazinul de mobilă cu marketing desăvârșit, obiceiurile se extind către toate zonele) cu coșurile pline-ochi de tot felul de minunății una mai măruntă decât cealaltă.
Întorcându-mă la cuplul nostru, în jur de 40 de ani cred, simpatici amândoi, el împingând cu destul de mare greutate coșul care conținea o mulțime de produse. Coșul ăsta mi-a atras atenția la casă, făcându-mă să mă mut la casa imediat următoare.
El îi arată unele din produse:
Pe asta de ce ai luat-o? Dar pe asta?
Poate îmi trebuiesc, nu se știe niciodată.
Păi da, dar trebuie să achităm rata… mai vine și întreținerea, și prima rată pentru vacanță. Iar rămânem fără un ban.
Lasă, mă, că ne-om descurca cumva. Nu sunt așa de multe. Unde merge mia, merge și suta… Ce mai valorează 100 de lei în ziua de azi.
Da, măi, dar…
Cam atât am auzit. Nu i-am adus în discuție pentru a-i arâta cu degetul, pentru a-i condamna pentru modul în care trăiesc. E o alegere personală. Fiecare e liber să cumpere de unde dorește, ce dorește, cât dorește…
Noi am ales să fim atenți cu aceste lucruri, fără a atinge – sper – latura cealaltă, în care te doare sufletul pentru fiecare ban cheltuit. Dar cred că suntem OK în privința asta, atâta timp cât realizez de multe ori că pot să cheltuiesc, de exemplu, pentru a da un cadou, fără să am vreo secundă în care să regret lucrul acesta.
Un mod interesant de a aplica chestia asta cu Unde poate să meargă mia, merge și suta este în direcția economisirii banilor.
Dacă luna aceasta aș economisi 27% din venituri în loc de 25%, pentru că până la urmă diferența e minimă, aprope insesizabilă? Sau dacă în loc de 10% aș pune deoparte 11%, sau chiar 11.5%, conform aceluiași principiu? Sau în loc de 5%, 5.5%? Am simți în economia unui buget lunar? Destul de puțin cred.
Însă, socotind anul ca unitate de măsură, 200 de lei care poate merge acolo unde merge și 1000 de lei, în direcția economisirii de această dată, înseamnă 1200 de lei. (Am dublat, știu, vreau să fac calculele mai relevante)
În 10 ani aș avea 12000 de lei în plus, doar din suta asta care poate merge cu mia. În 20 de ani… Aș avea 24.000 de lei în plus.
Mai mult decât atât, pentru că în principiu banii nu i-aș ține la ciorap… Dacă aș reuși să îi plasez cu o dobândă de 3%, încă valabilă la bănci, atunc când cauți un pic, și care cred că într-un fel sau altul va fi valabilă și în viitor pentru cei ce nu știu destule pentru a găsi soluții mai bune, cu 3% dobândă aș avea așadar în 10 ani 28.300 de lei, iar în 23 de ani 80,200 de lei.
Dacă m-aș descurca un pic pe partea de investiții și aș reuși să găsesc plasamente cu o medie de 8% dobândă, aș avea în 10 ani 37500 de lei, iar în 23 de ani 157,800 de lei. Da, ai citit bine. Din 200 de lei pe lună, cei care merg după mie.
Acum fii atent, că tot se vorbește despre pensiile private, piloni și tot așa. Care ba au randament, ba nu au, ba…
În momentul ăsta am 37 de ani.
Cu 157,800 de lei adunați din cei 200 de lei investiți lunar, socotind o medie de viață de 22 de ani după pensionarea de la 60 de ani (cam 20 se socotește, dar mai adăugăm ceva), aș avea 600 de lei pe lună în plus, în fiecare lună. Mai mult, poate, decât pilonii și extra-pilonii de pensie! Ca să nu mai spun că voi scoate din suma respectivă 600 de lei pe lună, dar ea va rămâne și va mai produce în continuare câte ceva… poate nu 8% pe lună, dar un 3% dobândă la bancă…
Asta doar în plus, din suta care merge și cu mia, aproape din nimic așadar. De ce nu am aplica lucrul acesta și în ceea ce privește economisirea banilor, dacă ne e atât de familiar conceptul în ceea ce privește cheltuirea lor?
Sursa foto: Graur Răzvan Ionut/FreeDigitalPhotos.net
Diana says
Iulia, datorita tie si multor bloguri din afara, nu sunt intr-o situatie limita in clipa asta. Inca stam cu chirie si probabil vom mai sta o vreme. Avem o fetita minunata de 4 ani si eu stau acasa momentan. Salariul sotului e decent, dar nu fabulos. Ei bine, din acel salariu doar decent, am pus deoparte cate un pic si fondul de rezerva era undeva la 50% din cat l-as vrea. Numai ca au cazut din senin o gramada de investigatii scumpe pe care trebuie sa le fac ACUM. Fara posibilitate sa le aman. Si bineinteles „nu sunt fonduri” desi la asigurarea de sanatate am cotizat. Acum 4-5 ani as fi plans de disperare ca nu stiu de unde sa mai iau banii. Acum imi pare rau ca trebuie sa „golesc” fondul de rezerva muncit atat. Dar ii multumesc lui Dumnezeu ca am de unde sa golesc. Ma rog sa iasa toate analizele bine pentru ca TREBUIE sa fiu zdravana langa sot si fetita. Pentru cei care cred ca problemele medicale apar doar la cei batrani, mai ganditi-va. Am 28 de ani si un stil de viata sanatos. Dar boala nu alege! Iti multumesc pentru ca mi-ai reamintit mereu prin articolele tale ce am de facut. Si daca se va pune problema sa trebuiasca sa mai imprumut bani, suma imprumutata va fi foarte mica, comparativ cu cat ar fi fost daca am fi trait mereu de la salariu la salariu.
Iulia says
Diana, sper din toata inima ca vei afla vesti bune. E intr-adevar important in anumite momente sa ai ceva deoparte…
Dia says
Multa sanatate Diana! Tinem pumnii sa fie totul bine.
Alexa says
In primul rand Diana iti doresc multa sanatate si in al doilea rand sunt si eu cam de aceeasi parere – bine ca avem de unde plati, era mai rau daca nu aveam.
Iulia eu chiar am inceput sa imi fac probleme ca am devenit de cateva luni mana larga, adica sutele au inceput sa mearga spre consum si nu spre economisire. Imi fac griji, gandindu-ma la viitor cand o sa avem copii, va fi nevoie sa cumparam o casa si veniturile nu vor creste in aceeasi masura cu cheltuielile.
Delia says
Diana, multa sanatate! La noi nu pot spune ca ne-am indatorat cu analizele si investigatiile(lucrez in domeniu si ne-am descurcat), insa operatia socrelei la privat am simtit-o (5000 ron acum 2 ani).
Eu tind sa devin extrem de zgarcita la economii, trag si de ultimul leu sa-l transform in euro (rata de casa si toate economiile noastre, cand sunt, se pastreaza doar in euro). Necesita un efort suplimentar sa merg sa schimb euro in lei pe care sa-i cheltui 🙂 De multe ori am strict banii de drum, chit ca fac naveta zilnica de 25 de km de la munca acasa, de mancat am din traista sau nimic. Insa am sot care cheltuie, el niciodata nu a strans bani si sa zica: acestia sunt pe fondul de rezerva, plata in avans rate sau alte asemenea. Am impresia ca ma lupt cu morile de vant.