Luna decembrie bate la ușă, peste tot în țară se fac pregătiri pentru Crăciun, se instalează luminițele ce vor fi probabil aprinse la sfârșitul acestei săptămâni (cel puțin în București)… Poate că nu ți se pare cel mai potrivit moment să te gândești la bani, nu-i așa?
Cu siguranță că acum câțiva ani nici mie nu mi se părea. Am învățat însă în timp că planurile cele mai bune se fac pe îndelete, iar atunci când sunt preocupată de ceva pentru o anumită perioadă voi găsi cu siguranță și secvențe de timp disponibil, mai lungi sau mai scurte, pentru a putea să mă gândesc la un anumit lucru înainte de a lua o foaie și un creion pentru a-l pune efectiv pe hârtie. Iar în acest caz ultima etapă, cea în care pun totul pe hârtie, e doar o formalitate, nu îmi ia mai mult de o oră.
Eu fac către sfârșitul anului acest lucru, mi se pare cel mai potrivit. Înainte însă încep să creionez în minte obiective, recapitulând un pic cum a fost anul acesta, ce a mers și ce nu a mers, încercând să identific niște cauze pentru care lucrurile nu au fost în totalitate așa cum le-am plănuit (și rareori sunt, pentru că în general țintesc destul de multe – excepție a făcut poate chiar acest an pe care l-am considerat oarecum de pauză).
Dar astăzi aș vrea să povestesc un pic doar despre partea de stabilire a obiectivelor, în speranța că voi convinge cât mai multă lume să se gândească un pic și la partea financiară atunci când face, poate, o listă de lucruri de făcut pentru anul viitor, 2015 în cazul de față. Eventual separată de restul, mai ales că multe dintre obiectivele stabilite pe genunchi în ultima zi a anului sunt în general sortite eșecului :).
De ce sunt importante obiectivele?
Pentru mine stabilirea obiectivelor financiare la început de an e esențială. In timp și cu ajutorul lor, am reușit să pun la punct un mic sistem, care a avut partea lui de eșecuri, trebuie să recunosc, dar prin care:
- reușesc să cumpăr tot ceea ce am nevoie cu cash (deși, am mai spus-o, nu sunt total împotriva împrumuturilor, în anumite condiții)
- sa merg in vacante,
- să achit tot ceea ce inseamna cheltuiala neprevăzută
- să economisesc sume importante raportate la nivelul veniturilor de care dispunem
Cum ar trebui să le definim?
Cred că mare parte din succesul îndeplinirii oricărui obiectiv se datorează modului în care le setăm. Personal, consider că pentru a avea cât mai multe șanse de a fi duse la bun sfârșit, obiectivele financiare pe care ni le stabilim ar trebui să fie:
- Clare și măsurabile. Un obiectiv de genul „vreau să mai scap de datorii” are puține șanse de reușită. Unul formulat în felul următor însă: „Până la sfârșitul lui 2015 voi plăti cardul de credit la banca X, adică o datorie de 2700 de lei, și creditul de nevoi personale la banca Y, adică 3000 de lei și nu voi mai apela la nicio descoperire de cont” e mult mai probabil să reușească
- Realiste. Un obiectiv prea optimisit poate duce la esec, unul prea jos setat nu foloseste toate resursele de care suntem capabili. Dacă mă întrebați, e bine ca inițial să setăm obiectivele mai jos, pana invatam “mecanismul”, pentru ca dupa un timp (si eu inteleg aici niste ani!) să putem merge si pe partea optimistă. Nu începem prin a economisi 25% din venituri, doar dacă acestea sunt destul de mari încât să nu simțim prea tare acest lucru, ci mai degrabă cu un 5% care să se transforme cât mai curând în 10%. Dacă veniturile însă sunt suficiente, putem să începem cu o sumă mai mare. Important însă e să calculăm cât mai corect propria capacitate de a ne ține de planul respectiv.
- Setate pe o perioadă relativ scurtă. Vremurile se schimba, e nevoie sa evaluezi si sa reevaluezi mereu. Anul si trimestrul sunt pentru mine unitatea de masura, cu un zoom out la fiecare 5 ani pentru a vedea care a fost trendul general. Evenimentele importante pot genera evident schimbări de planuri
Voi reveni ceva mai încolo cu un articol în legătură cu realizările din acest an și în ce măsură au coincis cu propriile așteptări (unele lucuri le-am reevaluat pe parcurs), dar și cu propriile obiective financiare pentru 2015.
Sursa foto: Master isolated images/Freedigitalphotos.net
Acuma ca tot ai adus vorba de planuri financiare o sa-ti spun ca, dintr-un singur salar ce intra in casa si niste economii, am decis sa… ne luam casa. Am gasit una care corespunde nevoilor noastre, are putine lucrari ce mai trebuiesc facute si este la un pret accesibil noua.
Da si fara sa ma fi educat financiar in ultimul an asta nu ar fi fost posibil. De la o prietena am auzit, pentru prima data, in urma cu niste ani, termenul de finante personale si am inceput sa citesc tot ce gaseam pe net. Pana la momentul respectiv pentru mine banii aveau doua aspecte: ori erau si atunci se duceau ori nu erau si atunci li se ducea dorul.
De cand am auzit pentru prima data notiunea de „finante personale” am fost tot mai atenta in jurul meu, am ochit persoanele care stiam ca fac multe cu venituri decente si am invatat de la ei cate una-alta.
Apoi, candva, am dat de blogul tau si atunci am dat lovitura. Citind articolele tale si experientele din comentarii, am inceput sa pricep ca banul nu este un organism viu ce traieste de capul lui pe unde are el chef ci ca este o resursa care, dirijata cu grija, poate fi facuta sa lucreze pentru mine nu pe langa mine.
Da, deci ziceam ca daca nu am fi tinut o evidenta si facut o analiza periodica a cheltuielilor nu am fi stiut niciodata care este potentialul nostru de economisire si in care sectoare mai exact se poate (sau trebuie!) taiata coarda.
Daca nu as fi invatat sa imi organizez facturile mari cu sistemul de plicuri de exemplu si sa stabilesc un buget pentru cheltuielile variabile, habar nu as fi avut vreodata ca ne permitem o casa apeland la un credit relativ mic.
Stresul cumpararii unui imobil exista si ala nu ni-l ia nimeni. Dar stii ce nu mai exista? Dubiile ca „oare o sa ne descurcam?”. Sigur ca o sa ne descurcam pentru ca acuma am invatat sa ne folosim banii cu cap nu cu mana.
Cu timpul, tinerea evidentei, facutul analizei, alcatuirea bugetului etc a inceput sa ne placa. Pentru ca avantajele sunt mari de tot! 🙂 E ca un joc.
Si-ti multumesc ca mi-ai dat sansa sa invat lectii atat de valoroase de la tine. Si mersi de casa 🙂
Carmen, ma bucur mult de tot pentru tine, acum abia am inteles la ce te refereai atunci cand mi-ai scris de ziua mea :).
M-ai lasat fara cuvinte, pe mine care in general exprim cu destul de mare usurinta in scris ceea ce simt. Esti a cincea persoana care imi spune ca am avut o contributie la cumpararea unui apartament fara prea mare stres, daca adaug numeroase alte povesti pentru lucruri poate mai mici, dar extrem de importante pentru fiecare dintre cei ce mi-au impartasit povestea lor, ce alta motivatie mai bune pentru munca mea aici pot sa gasesc?
Iti multumesc si eu, draga Carmen!
sunt curioasa ce obiective v-ati propus pe 2015. La mine e un an de schimbari financiare, sper ca totul e la foarte bine 🙂
O femeie, vor fi cuminti, poate nu ca in acest an, cand am avut nevoie totusi de niste fonduri pentru a schimba un pic spatiul de locuit, dar nu la fel de ambitioase ca in 2012-2013, cand am mers pe o varianta de buget destul de conservatoare, aproape restrictiva (desi ideea nu imi place foarte tare), tocmai pentru a ne imprumuta extrem de putin spre deloc pentru apartament.
Anul viitor vreau sa fac si unul sau doua cursuri, stiu deja in ce zona – mi se par si acestea importante in momentul de fata, mai avem mici amenajari de facut, am si cateva proiecte colaterale blogului pentru care voi avea nevoie de niste resurse financiare (da, cartea 🙂 ).
Spor la carte!Sper sa apara anul asta!
To goal or not to goal this is the question….
Eu de 2-3 ani de cand imi stabilesc obiective am invatat urmatoarele:
1. sa fiu realista si sa imi stabilesc obiectivele in functie de situatia prezenta si de una ideatica – ex.nu imi propun sa economisec 200 pe luna, cand situatia actuala imi permite doar 50
2. sa nu imi stabilesc 15 obiective intr-o singura zona a vietii, 2-3 sunt suficiente
3. fiecare obiectiv sa-l impart in sub-obiective care sa fie mai usor de indeplinit (pt confortul psihic si nevoia de satisfactie imediata)
4. sa imi permit sa gresesc si sa deraiez – sunt om si nu ar tb sa ma pun la colt daca in loc de 200, luna asta am pus doar 150 si….
5. sa vizualizez- stiu ca e fluu asa si deloc pragmatic dar ma ajuta tare sa imi imaginez cum ma voi simti atunci cand imi voi atinge obiectivul
*erata – la pct 1. NU de una ideatica (am mancat nu-ul)
De cand ai postat am citit si am recitit, insa nu am apucat sa comentez. Asa ca revin acum, si repet asa cum am mai facut-o si alta data, tot cu ajutorul acestui blog si al mici comunitati create in jurul lui am reusit si noi sa ne luam apartament cu un imprumut mai mare (facut la prieteni, rude, cunostinte), si cu unul infim facut la banca. Asa se face ca in 10 luni am achitat tot creditul la banca, si tot in acest timp am achitat cea mai mare suma de bani imprumutata de la persoane fizice. Mai avem acum in decembrie sa achitam ultima transa si apoi suntem „liberi”(tote datoriile le-am achitat in14 luni). Deja pentru la anul avem planuri de economisire pentru o casuta la tara, dar nu inainte de a avea cateva luni in care sa amenajam apartamentul (sufrageria este aproape goala, bucataria semimobilata, si mai sunt cateva imbunatatiri prin casa.) Urmatorul pas este sa ne facem un fond de rezerva ceva mai consistent, pentru ca trebuie sa marturisesc acesta a fost singurul obiectiv neatins de anul acesta, dar nu e bai, bine ca am reusit cu datoriile.
In cincluzie, in cateva zile si noi ne vom aseza la sfat pentru a seta obiectivele pentru anul ce vine, pentru ca, ce e scris are sanse mari sa se realizeze, iar eu anul acesta m-am incredintat pe deplin de acest lucru!
Eu sunt in situatia fericita de a avea o locuinta si nici un credit. Si nici un card de credit. Dar de cand citesc blogul tau am trecut de la ideea ca nu mai am nevoie de nimic la visul unei a doua locuinte. Suntem abia la inceput dar in cativa ani cred ca o sa putem transforma visul in realitate. Daca nu ar fi existat blogul tau nu m-as fi gandit ca este posibil.