Discutam saptamana trecuta despre faptul ca ar trebui sa avem un plan atunci cand ne dorim sa facem economii. Eu am propus de fapt 10 metode de economisire care stau la indemana tuturor de fapt.
Am vorbit deja mai pe larg despre doua dintre ele, respectiv despre cum ar trebui sa cheltuim mai putin decat castigam si despre bugetul de cumparaturi.
Astazi as vrea sa va spun cate ceva despre fondul de rezerva, pasul cu care oricine ar trebui sa inceapa atunci cand vrea sa aiba un sistem care sa functioneze.
Siturile de finante personale americane (si nu numai) incep de fapt cu aceasta etapa. Inainte chiar de a-ti face un buget si inainte de orice demers in directia economisirii, ar trebui sa te gandesti la un fond de rezerva.
Ce este fondul de rezerva? O suma de bani la care sa poti apela atunci cand apare o urgenta. O urgenta medicala, sau o amenda, poate chiar absenta veniturilor timp de cateva luni (ne apropiem vertiginos de 1 milion de someri si oricare dintre noi poate sa ajunga in aceasta situatie destul de putin placuta).
Ce nu este fondul de rezerva? Nu este o suma de bani pe care sa o cheltuim pentru un eveniment obisnuit, pe care il cunoastem foarte bine. Nu este suma de bani pe care o cheltuim la supermarket atunci cand vine Craciunul, de exemplu. In afara de cazuri speciale pe care nu le discut pe acest blog, toata lumea stie cand vine Craciunul. Asa ca nu intra in categoria urgente. Nu este nici suma de bani pe care o dam la nunta unui prieten. Am putea totusi apela la fondul de rezerva pentru un asemenea eveniment doar in cazul in care nu am stiut dinainte despre el.
Bun. Deci avem nevoie de o suma de bani pe care sa o putem folosi in situatii neprevazute, pentru a evita creditele sau orice alt fel de imprumuturi. Cat ar trebui sa fie aceasta suma? Un minim as spune eu ca ar fi de 1000 de lei. Zece milioane de lei vechi.
Dupa ce aveti acesti 10 milioane in cont, mai ales in cazul in care aveti o slujba nu foarte sigura, puteti sa va ganditi la marirea acestei sume, pana la suma care sa acopere cheltuielile timp de 3-6 luni. De ce atat? Pentru ca in 3-6 luni cam orice persoana care chiar isi doreste, va reusi sa isi gaseasca de lucru. Pentru ca va fi o suma suficienta si pentru alte cheltuieli neprevazute si relativ mari.
Eu am strans prima 1000 de lei in urma cu ceva timp (noi aveam deja ceva bani stransi, dar erau fondul la care ne gandeam mereu ca la cel pentru avansul la apartamentul pe care sper sa il luam in curand – tot citind am gasit ideea de a avea un fond separat de orice altceva, care sa fie perceput exclusiv ca rezerva – asa ca am pus in pauza apartamentul pentru acest obiectiv nou care mi -sa parul mai important).
Am trecut apoi la “nivelul urmator”, respectiv echivalentul banilor cu care ne putem descurca timp de 3 luni, cu reduceri mari de cheltuieli. Acum strang pentru urmatoarele 3 luni, adica pentru a avea 6 luni in care ne vom putea descurca fara sa ne imprumutam. Merge mai greu, pentru ca venitul meu s-a redus foarte mult incepand din luna august – de fapt, acesta este unul dintre motivele pentru care am infiintat blogul – sa ma disciplinez pe mine in primul rand.
Ceea ce pot sa va spun cu siguranta este ca sentimentul pe care il ai atunci cand stii ca poti pleca de la un job fara regrete chiar de a doua zi e extraordinar. Si ca a meritat sa platesc o “factura” in plus in fiecare luna, timp de un an si ceva.
Buna, Iulia, e foarte buna ideea acestui blog, felicitari! o sa-l urmaresc de-acum.
Irina, imi vizita ta ma bucura foarte mult, eu iti urmăresc blogul de tare multă vreme si te mai astept pe aici!
fii sigura ca o sa trec foarte des :). Subiectul banilor e unul arzator 🙂
Dacă am înţeles bine, şi tu ai plecat de la serviciu?. Eu am făcut-o în 2010, doar că eu nu am reuşit să mă descurc altfel şi m-am întors în 2012. Dar nici acum nu vreau să mă prindă pensia, pe-aici.
Mihaela, da, am mai povestit pe blog… Am plecat cu un job foarte mic si cu planuri mari… Atunci am pus bazele, ca sa spun asa, blogului acesta, pentru ca suma pe care o castigam era considerabil mai mica decat cea cu care ma obisnuisem. Intre timp se pare ca am facut treaba buna, cu blogul acesta, cu celalalt, cu alte proiecte de consultanta, cu micul meu job la care nu am renuntat… Mi-am recapatat salariul, am mai multe surse de venit, in asa fel incat daca intr-o luna ceva nu merge bine, acopar cu altceva, iar nivelul de stres e incomparabil. Pot spune chiar ca am un sentiment de siguranta, pentru ca stiu ca totul depinde de mine si am mai multa incredere in persoana mea decat intr-un angajator :).