Am abordat la sfarsitul lunii trecute despre cazurile in care ne putem imprumuta, atunci cand nu ne permitem altfel o anumita achizitie (si ma refer in special la o achizitie imobiliara) sau stim ca imprumutul respectiv ne va aduce practic mai multi bani in viitor.

Dar cum stabilim ca ne putem permite o anumita suma de bani? Este oare suficienta analiza bancii, care sa stabileasca faptul ca putem plati rata lunara pentru el?

Dupa parerea mea, nu. Acceasta hotarare ar trebui luata dupa o analiza atenta, in care trebuiesc luati in considerare mult mai multi factori decat cei pe care banca ii va folosi. Cu riscul de a fi foarte prudenti, e mai bine sa jucam cartea aceasta decat sa ne trezim ca nu putem plati imprumutul, in special cel pentru casa, ce se va intinde probabil pe toata durata vietii noastre profesionale.

Iata care ar fi cateva criterii pe care le-am putea lua in considerare la stabilirea eligibilitatii familiei noastre (luati in considerare ca acesta nu e un tratat de economie, asadar ):

1. Avansul. Evident, cu cat este mai mare, cu atat suma imprumutata va fi mai mica. Trebuie sa ne gandim bine daca nu merita sa asteptam un pic pentru a avea un avans mai mare. Cazul in care chiar merita asteptat pentru un imprumut imobiliar, de exemplu, este cel in care situatia locativa prezenta e relativ confortabila, pentru o suma de bani mai mica decat rata pe care o vom plati bancii.

In cazul creditelor de consum (luate, asa cum spuneam, nu pentru obiecte prin casa), putem vedea daca ne permitem imprumutul atunci cand reusim sa strangem tot un avans, pe care nici o banca nu cred ca il cere, dar prin acesta ne vom dovedi ca putem acoperi creditul. Daca reusim, de exemplu, timp de 3 luni, sa punem deoparte o suma echivalenta cu rata, chiar si fara a fi constransi de o banca, foarte probabil ca in cazul in care totul este real sa avem acelasi succes. Continue reading “Cum stabilim daca ne permitem un imprumut” »

Stiti cu totii ca m-am exprimat mereu impotriva imprumuturilor de consum. Sa nu cumperi in rate este unul dintre principiile mele atunci cand vorbim despre echilibru si economisire.

Evident ca daca as face la momentul asta rate ca sa imi iau televizor, sa spun, nu s-ar intampla ceva rau, pentru ca stiu cam cat ar trebui sa ma imprumut, la ce sa ma astept si sunt suficient de calculata incat sa nu am nici o problema cu restituirea imprumutului. Dar nu o sa fac asta.

Si am patru motive sa nu o fac:

• e impotriva principiilor mele, fiind vorba despre un imprumut de consum,
• stiu din experienta ca vor aparea si anumite costuri la care nu ma astept, in ciuda asigurarilor ca nu este asa (un comision, acolo, imposibil sa nu se strecoare),
• nu imi convine sa dau 4000 de lei pentru un televizor care in realitate face 2000 de lei
• oricat de mica in cazul meu, posibil mai ales in cazul unui card cu descoperire sa apara tentatia de a mai lua ceva oricat de mic si nici nu vreau sa iau in considerare o asemenea varianta Continue reading “Si totusi… cand este OK sa facem un imprumut?” »

Acum cateva zile scriam despre costurile amanarii anumitor sarcini pe ultimul moment. Ma refeream si la cumparaturi, evident la anumite cumparaturi.

Astazi o sa va vorbesc dintr-o cu totul alta perspectiva, aceea a beneficiilor pe care le vom avea datorita rabdarii in perioada pe care o traversam acum, ce pare mai degraba perioada lui “acum” si nu cea a lui “maine”. Stiti si voi reclamele la banci cu oameni fericiti care isi indeplinesc pe loc visele. Ei bine, acele reclame nu pomenesc nimic despre anii petrecuti pentru a innapoia niste bani, la o valoare de 3 ori sau cine stie de cate ori mai mare.

Din pacate foarte multa lume a trebuit sa invete lectia rabdarii pe propria piele; tot din pacate stiu oameni care, desi s-au fript cu ciorba, cum se spune, nu numai ca nu sufla si in iaurt, dar incalzesc ciorba mai tare chiar. M-a sunat saptamana trecuta o amica ce a facut acum niste ani un imprumut de casa, si plateste evident destul de mult la el. Pe langa asta, s-au hotarat sa isi “aranjeze” si apartamentul, cheltuind si cu treaba asta vreo 15.000 de euro. Acestia imprumutati de parinti, pentru ca ei nu mai au dreptul. Dar mama ei a ramas acum singura si nu poate sa ii ajute sa achite creditele. Cumplit de greu s-au descurcat in anii astia. Mobila noua nu au luat, totusi, pentru ca in ultimul moment au constientizat si ei ca nu isi mai pot permite. Apartamentul era mobilat in totalitate, cu mobila frumoasa, decenta, la care a renuntat sora ei atunci cand s-a hotarat sa isi schimbe mobilierul. Continue reading “Uneori e bine sa avem rabdare” »