hit counter

Vacanta la Bibione, Italia

Acesta este un Gurest Post al Adrianei, care are si ea un blog despre economisire si simplificare. Este prima cititoare care isi deschide un blog influentata de Economisim.info, asa ca va avea mereu parte de sustinerea mea (si nu doar ea). Blogul Adrianei este la inceput, asa ca ii puteti face o vizita si o puteti incuraja pentru mai departe printr-un comentariu. 

Eu ii multumesc mult pentru acest post, a pus pe harta mea de vacanta inca o tara si o localitate :) .

Pentru ca ne place marea anul trecut ne-am hotarat sa mergem in Italia.

Cazarea

Impreuna cu inca o familie, am cautat cazare (doream sa ne gospodarim pe cont propriu). Am rezervat de pe net, la Agentia Europa Tourist Group (au inclusiv posibilitatea de a seta limba romana).

Fiind 6 persoane (4 adulti+2copii) am inchiriat o vila: 2 dormitoare cu pat dublu, 1 dormitor cu pat simplu, o bucatarie deschisa complet utilata, 2 bai, 2 balcoane, curte si loc de parcare. Este vorba de aceasta vila: Delsa. Bucataria a fost complet utilata: tacamuri, oale, farfurii, etc. Ceea ce a trebuit sa ducem noi de acasa au fost: lenjeria de pat si prosoapele de baie. Daca retin bine, contra unei sume modice puteau fi inchiriate si acestea de la agentia de turism. Noi le-am preferat pe ale noastre. Ce vreau sa specific: totul a fost curat, cam la nivel de 2* de la noi. Deci nu lux. Pretul a fost 330Euro/6nopti. In acest pret a fost inclus si locul pe plaja: 1 sezlong+1 pat de plaja. Am platit avans 100 EURO, iar cand am ajuns in Bibione la agentie ne astepta deja dosarul de cazare facut, am platit diferenta si ne-am putut caza.

Masa

Cu masa ne-am gospodarit noi. Aproape de vila era un supermarket cu preturi acceptabile. Nu pot sa dau exemple de preturi, ca nu-mi mai amintesc.

In statiune o felie pizza ~2 euro, 1 glob de inghetata ~1.10 euro. Apropo, inghetata este BESTIALA!!! Continue reading “Vacanta la Bibione, Italia” »

Graba strica treaba – mai ales cand facem un imprumut

Veti citi mai jos un Guest Post de Roxana Rusu. Roxana are un blog foarte frumos in care ne povesteste despre aventurile baietelului David si a fetitei Natalia in lumea copilariei, dar si despre provocarile vietii de parinte. Mai jos veti citi o poveste de viata, la care eu voi reveni cu siguranta atunci cand voi hotari sa luam un apartament, si vom cauta resursele financiare pentru a o face.

Imi aduc aminte cand eram studenti, eu si sotul meu, ne plimbam pe splaiul Bahluiului si ne faceam planuri: dupa ce terminam facultatea, ne casatorim, ne mutam din Iasi intr-un alt oras, vom face doi copii:un baiat si o fetita si ne vom cumpara o casa a noastra, in care sa traim fericiti.

Culmea e ca exact asa s-a intamplat, fara ca noi sa ne dam seama. Au trecut de atunci vreo 7-8 ani. Prima data ne-am mutat in Sibiu, am locuit acolo 3 ani, apoi ne-am mutat in Cluj, unde am stat tot 3 ani, momentan locuim in Oradea, impreuna cu baietelul si fetita.

Ca orice tanar, proaspat casatorit, ne-am dorit foarte mult o casa a noastra. Dupa niste calcule sumare, am cedat ispitei bancilor de a face un imprumut, ca sa ne cumparam o casa. La momentul acela, chiria era cat rata sau chiar putin mai mult.
Am primit o parte din bani si ne-am luat apartamentul.  Continue reading “Graba strica treaba – mai ales cand facem un imprumut” »

Povestea unei cititoare: cum economiseste Adriana

Veti citi mai jos povestea Adrianei, careia ii multumesc din tot sufletul pentru ca si-a luat inima in dinti si mi-a scris despre planul ei si actiunile concrete asociate acestuia, cu scopul de a echilibra bugetul familiei.

Am decis sa o las pe ea sa “vorbeasca”, fara a interveni, pentru ca la sfarsit sa ii spun si parerea mea despre ceea ce a realizat (de fapt, va spun de pe acum ca am fost foarte bucuroasa pentru ea inca de cand am citit mailul) si unul doua lucruri pe care zic eu ca le-ar putea face pentru a imbunatati sistemul deja formulat.

Numele meu este Adriana. Am 33 ani, o famile frumoasa: un sot si o fiica de 2 ani. De mult timp ma framanta pe mine gandul: totusi unde se duc banii pentru care muncim zi de zi? Nu suntem deloc risipitori, si totusi? Inseamna ca nu suntem nici economi :) . .

Ce mi-am propus:

  • Sa-mi creez un fond de rezerva (vreau sa ajung la venitul nostru pe 2 luni)
  • Sa tin o evidenta stricta a venitului/cheltuielilor
  • Sa incerc sa platesc creditul de la banca cat mai repede
  • Sa ma bucur de viata (alaturi de sotul si fiica mea) fara sa mai trebuiasca sa ma gandesc daca ne ajung banii pana la urmatorul salar!!! Continue reading “Povestea unei cititoare: cum economiseste Adriana” »

Daruind vei dobandi

Guest post al Ralucai, al carei site, Caiet pentru casa mea, va va fi cu siguranta de folos in cazul in care aveti un copilas si sunteti, evident, preocupat(a) de cele mai bune metode pentru educarea acestuia. Raluca este din Piatra Neamt si este profesoara de limba engleza. Are doi copii minunati, pe S., care implineaste indata 3 ani, un baietel simpatic, plin de viata si istet, si pe Cati Capsunica, o fetita absolut speciala… Eu o citesc pe Raluca pentru ca pur si simplu imi place cum scrie si pentru a afla ce mai fac copiii ei minunati, si sper din toata inima ca la un moment dat voi intra pe situl ei si pentru a afla lucuri care sa imi fie utile in ceea ce priveste subiectul educatiei copiilor.

Veti citi mai jos unul dintre cele mai frumoase articole de pe acest blog, si ii multumesc Ralucati pentru privilegiul de a-l publica pe Economisim.info.

Suna cliseic, dar este, dupa parerea mea, cea mai folositoare maxima daca vrei sa traiesti in indestulare.
Vreau sa va povestesc despre un an din viata mea, anul in care am fost provocata sa dau.

Aveam 24 de ani. Cu putin timp inainte am stat la o rascruce de drumuri, gandindu-ma daca sa aleg sa ma intorc la Cluj pentru un master in literatura comparata, sau sa dau un pas inapoi si sa raman acasa, facand o postliceala de asistenti de farmacie. Am ales sa raman acasa, un gest de lasitate l-am considerat atunci, pentru ca meseria de asistent de farmacie nici macar nu mi se potriveste. Cu mintea de acum, ma bucur ca am o dubla calificare (intr-o meserie oricum mai bine platita decat cea de profesor, desi nu stiu daca ma voi intoarce vreodata la ea). Continue reading “Daruind vei dobandi” »