Metode de economisire

Da, Iulia, dar cum? Cum economisim constant, lună de lună, cât eu am atât de multe cheltuieli și neprevăzutul apare aproape lună de lună? Când veniturile sunt cum sunt și noi nu putem face mai mult. Încep astăzi, și peste 2 săptămâni am nevoie de acești bani. Și asta, lună de lună. Sau reușesc o perioadă, apoi renunț, tot pentru că apare ceva neprevăzut.

Zâmbesc când îmi spune cineva asta, pentru că și eu am început tot așa. Cu convingerea că nu se poate, care a fost ușor-ușor înlocuită de cea că poate-poate și apoi de ideea că pot economisi și chiar e foarte simplu. Cum? Obișnuindu-mă să economisesc, lună de lună, în fiecare lună, o sumă de bani.

Despre pasiunea mea pentru gimnastică am mai povestit pe blog. Am urmărit acest sport încă dinainte de a împlini 7 ani, când m-am bucurat pentru prima dată de succesul reprezentativei noastre de gimnastică la o competiție mare. Era 1984, iar eu aveam codițe precum fetele din echipa noastră și am urmărit cap-coadă o competiție pe care recunosc că nu am înțeles-o prea bine. Dar bucuria comentatorului și a celor din jurul meu m-a făcut să iubesc acest sport, pe care l-am văzut exact așa: sinonim cu bucuria. Și a fost. Ani de zile a cântat imnul României în toate sălile lumii, uneori de două, trei sau mai multe ori într-un singur concurs.

Acum lucrurile stau diferit. Dar nu despre asta vreau să vă povestesc. Ci despre un antrenor, probabil cel mai mare pe care l-am avut noi vreodată (chiar dacă nu a antrenat-o pe Nadia). Despre Octavian Bellu. Și pe el l-am urmărit cu atenție și i-am ascultat nenumărate interviuri.

Unul dintre lucrurile pe care le spunea constant despre echipa lui – o echipă care a câștigat 5 campionate mondiale consecutiv și a urcat pe marile podiumuri ale lumii o mulțime de gimnaste care au rămas un simbol pentur acest sport, e că are un singur mare secret. Care nici măcar nu e secret. Care e acesta? Perseverența și constanța. Să apari zi de zi în sala de antrenament, chiar și atunci când ți-e rău, sau ai face orice altceva. Chiar și atunci când e ziua ta, a cuiva important, sau chiar Paștele sau Revelionul (aveau fetele liber de Crăciun 5 zile). Atât.

Să faci antrenamentele, să faci recuperările, să nu te gândești la nimic altceva. Să ai numărul acela de repetări care să îți permită să faci exercițiul într-o sală care freamătă, ca și cum ai fi în sala de antrenament. Să îl poți face și la 2 noaptea, trezită din somn (de fapt, am înțeles că acest tip de antrenamente chiar existau).

Zi de zi, timp de ani de zile. Mii, zeci de mii, sute de mii de repetări. Și apoi vin medaliile, succesul, banii, tot ceea ce înseamnă visul din spatele tuturor acestor ani în care fetele lucrau cot la cot cu antrenorii.

Da, Bellu spunea că nu fac nimic deosebit. Doar apar în sala de antrenament și își fac exercițiile. Zi de zi. În fiecare zi.

****

Până la urmă, cu economisitul e la fel. Odată ce te obișnuiești, îți va ieși chestia asta cu lună de lună, în fiecare lună. Iar banii se adună – și sunt mai mulți odată ce ești perseverent.

Iată câteva lucruri pe care le-am făcut eu pentru a ajunge în punctul acesta. Cum am economisit constant, timp de mai bine de 10 ani.

1. Fixează-ți obiective realiste, la îndemână, ușor de parcurs

Obiectivele sunt cele care te țin conectat la visele tale, la ceea ce-ți dorești. Anul acesta voi economisi sau investi 20% din venituri. Economisesc 15.000 de lei pentru mașină în acest an – 1250 de lei pe lună. Sau pentru avansul la apartamentul pe care mi-l voi cumpăra peste 2 sau 3 ani. Pentru a avea fondul de rezervă pentru familia mea și a începe apoi să investesc. Începe mereu cu un obiectiv. Pașii următori vor veni de la el și în funcție de el.

Obiectivele acestea ar trebui să fie pentru anumite perioade de timp – pe termen scurt, mediu, lung…

E foarte important să ai aceste obiective, dar la fel de important e să le revizuiești periodic. Multe se pot întâmpla de-a lungul timpului – salariul poate crește sau dimpotrivă, situația familiei se schimbă, tu ai făcut pur și simplu niște calcule greșite…

Am cunoscut multe persoane care au eșuat pentru că și-au propus lucruri prea ambițioase pentru început. Am avut senzația că ar fi putut să își dea o șansă în plus, resetând lucrurile și fixându-și obiective mai aproape de realitatea lor.

2. Cel puțin în perioada de început, fă o prioritate din economisire

Îți fixezi niște obiective, te gândești cum faci să îți iasă lucrurile, resetezi obiectivele respective… apoi pui totul în aplicare.

Cel puțin o perioadă, consideră economisirea una dintre prioritățile tale. Dă-ți timp să faci lucrurile cum trebuie. Intră în pielea acelui personaj „care economisește”. Cum este el? Cum ajunge să nu cheltuiască pe te miri ce? Întreabă-te la cumpărături de fiecare dată dacă ce ai acolo, în coș, e parte din planul tău. Consultă bugetul și vezi unde au fost scăpările care te-au dus către a te împrumuta (și) luna asta, fie și din propriul cont de economii.

Pe urmă îți intră în obișnuință. Și o să vezi că faci lucrurile pentru că ești așa, nu mai ai nevoie de tabele și liste și obiective mereu redefinte. Deși o formă, mult simplificată, o vei păstra și îți va fi necesară. Cel puțin pentru mine așa stau lucrurile.

3. Învață să nu privești nimic pe un sacrificiu

Pentru că este un sacrificiu, ci mai degrabă un lucru bun pe care îl faci pentru viitorul tău. Pentru o variantă a ta care va ajunge la un moment dat și să câștige mai mult, să investească, să prospere. Economisirea e un pas. Următorii vin la un moment dat și ți se vor părea firești.

Iar 10% sau 20% din venituri s-ar putea nici să nu îți pară o sumă uriașă, dacă ești cinstit/ă cu tine.

4. Cum economisim constant: plătește-te mai întâi pe tine

Poți să-ți permiți apoi și mici extravaganțe. Eu așa sunt, am fost o cheltuitoare, recunosc, și nici după mulți ani în care am reușit o mulțime de lucruri, nu reușesc să mă abțin de la orice. Dar atâta timp cât am pus 40% sau 20% sau 10% sau cât mi-am propus în luna respectivă deoparte și știu că avem bani pentru ceea ce ne trebuie, îmi permit și câte o extravaganță, mai mare sau mai mică. Da, cafeaua aia în oraș, care e bună și în vreme de pandemie, afară, în zilele în care nu e prea frig pentru ea…

5. Nu te gândi la suma pe care ai acumulat-o ca la una pe care, la o adică, o poți cheltui

Eu o percep cumva ca pe niște bani de care nu ne putem atinge, decât pentru ceea ce ne-am propus. Dacă am nevoie de ceva urgent, iau în considerare mai multe variante: rezervele, mici împrumuturi chiar, dar NU economiile, care oricum sunt în bancă pe termen lung sau în titluri de stat – destul de greu accesibile.

6. Obișnuiește-te să te gândești la suma de care dispui lunar pentru cheltuieli și nu la totalul veniturilor

Dacă ai venit per familie de 6.000 de lei și vrei să pui deoparte 1000 de lei/lună, atunci dispui de 5,000 de lei și nu de 6.000 de lei lunar. Ca și cum ți s-a micșorat salariul, înveți să te descurci cu ei. Uiți de restul.

7. Simplifică lucrurile cât poți de mult

Nu trebuie să aplici lucruri complicate – una sau două schimbări constante sunt suficiente. Poți merge la început pe economisirea a 10% din venituri și participarea la provocarea de 52 de săptămâni. Sau pe orice altceva crezi că ți se potrivește, eu încerc să dau idei din experiența personală, idei de la care poți pleca pentru a-ți construi propriul sistem de economisire.

Te va ajuta dacă simplifici și ceea ce este în jurul tău, sau acțiunile tale… vezi lucrurile mai bine, înțelegi mai repede ce nu merge…

Vin și cu o recomandare de carte pentru tine, se numește chiar Grit.Puterea pasiunii și a perseverenței – este una dintre cărțile ultimilor ani pentru mine, din care am înțeles multe și am învățat multe. (link afiliat)

E în sfârșit momentul pentru provocarea de 52 de săptămâni, cea prin care economisim fără efort o sumă de bani. Spun o sumă de bani, pentru că eu în acest an m-am gândit la mai mult de 1.400 de lei, cei care rezultă din provocarea clasică, în care economisești 1400 de lei (aproximativ) punând într-o pușculiță un leu în prima săptămână, 2 lei în cea de-a doua, 3 lei în a treia și tot așa, până în săptămâna 52 și ultima a anului, în care pui 52 de lei.

Dacă urmărești blogul Economisim de ceva vreme, provocarea îți este cunoscută: este cred al 7-lea an când o lansez. Ideea e preluată din blogosfera de finanțe personale americană – eu am citit prima dată despre ea pe blogul The Simple Dollar.

Să vedem însă ce este provocarea de 52 de săptămâni și cum o implementăm.

Provocarea de 52 de săptămâni este  o modalitate de a economisi niște bani în cel mai simplu mod cu putință, zic eu.

Dacă mergi pe varianta clasică, vei aduna suma de 1400 de lei, pe parcursul unui an, fără restricții majore din partea ta. Pentru a ajunge la această sumă vei pune deoparte niște bani în fiecare săptămână. Vei vedea mai departe că poți adapta sumele și strânge mai mulți sau mai puțini bani – tu decizi acest lucru.

Mie provocarea aceasta mi se pare minunată dacă te afli la început și economisești primii tăi bani.

Te obișnuiești încet-încet cu ideea de a face ceva pentru tine, pentru a aduna niște bani, iar când sumele încep să fie ceva mai mari, ai deja  antrenament. Nu îți vine ușor să renunți, când vezi că s-a strâns o sumă măricică.

Mi se pare ideală și pentru cei care economisesc bani de o perioadă.  Chiar dacă 1400 de lei nu ți se par cine știe ce, adunați fără să îi simți tot sunt ceva. Apoi, există variantele personalizate. Nimic nu te împiedică să mergi pe varianta în euro/dolari sau pe o sumă fixă, mai mare decât cea propusă.

Eu m-am hotărât pentru 50 de lei/săptămâna în acest an, ceea ce înseamnă că la finele anului voi avea 2600 de lei.

Cum te pregătești pentru provocarea de 52 de săptămâni

Ei bine, nu ai nevoie de o pregătire specială pentru a participa la provocare! În 2 minute poți fi gata de pornire, doar că eu am observat că un pic de pregătire pentru provocare adaugă un element de seriozitate.

Ce îmi pregătesc eu:

• un borcan pe care îl sigilez bine sau o pușculiță (după ce am încercat ambele variante, pot spune că borcanul e preferatul meu, dar știu persoane care preferă pușculița pentru că pare totul mai oficial) în care vei adăuga în fiecare săptămână sumele de bani despre care am vorbit deja,
• un obiectiv pe care să îl treci pe borcan (un curs, o vacanță, o investiție în ceva anume),
• tabelul cu săptămânile, dacă adopți varianta clasică te va ghida pas cu pas, dacă mergi pe cea egală (28 – 30 de lei/săptămână, preferata mea) poți nota doar numărul săptămânii (1, 2, etc),
• o coala printată cu variantele, dacă nu optezi pentru una în care pui aceeași sumă de bani săptămânal

Eu mi-am pregatit încă din weekend borcanul și chiar am pus banii pentru săptămâna aceasta în el :).

 

View this post on Instagram

 

A post shared by Iulia Stancu (@iulia.economisim)

La ce vei folosi banii economisiți?

La mine funcționează mai bine când atașez și un obiectiv provocării, care este în general legat de educație (buget pentru cărți mai scumpe/un curs). Iată și câteva idei de obiective:

• fond de rezervă (eu sper că îl ai deja, dar…),
• un depozit bancar pe termen lung (cea mai simplă și poate cea mai puțin profitabilă idee, dar și ea cu beneficiile ei),
• primii tăi bani investiți la bursă (dacă ai deja fondul de rezervă complet și nu ți-e teamă de fluctuațiile care vor fi inevitabile sau de criza pe care specialiștii o tot prevăd),
• un curs pentru care nu ai bani în mod normal,
• o mini-vacanță sau chiar una ceva mai lungă în țară,
• obiectul acela de valoare mai mare pentru care nu găsești niciodată resurse. Nu poți cumpăra o mașină cu 1400 sau 2500 de lei, dar un electrocasnic mai scump sau un telefon de ultimă generație, da,
• adăugarea unei sume la avansul pentru apartament,
• plata câtorva rate în avans la credit… cu dobânzile care (cred că) vor fi în urcare în acest an, această variantă mi se pare una avantajoasă. Iar în cazul în care o adopți și te știi deja disciplinat/ă, sfatul meu este să folosești pe parcurs banii, de la prima rată adunată și să nu aștepți sfârșitul de an pentru 2-3 rate achitate în avans

Mai jos ai provocarea la economisit bani timp de 52 de săptămâni –  în varianta video. M-am gândit că pentru unii dintre noi este mai ușor de urmărit această variantă.

 

Varianta 1 a provocării: Clasică

Iată care este imaginea variantei 1, provocarea clasică:

În varianta clasică a provocării, vei adăuga în fiecare săptămână în borcan o sumă de bani după cum urmează: în prima săptămână un leu, apoi adaugi câte un leu în fiecare săptămână. Pui așadar un leu în prima săptămână, 2 lei în cea de-a doua, 3 lei în a treia săptămână și tot așa, în săptămâna cu numărul 52 vei ajunge la 52 de lei.

La sfârșitul anului vei putea număra fix 1378 de lei, o sumă destul de mare strânsă însă fără mari eforturi (cel puțin în primele săptămâni).

Avantajele provocării clasice de 52 de săptămâni: te acomodezi încet la aceasta, 1 leu pe săptămână, sau 2 sau chiar 10 sunt sume pe care nu prea le simți.

Dezavantajele variantei clasice: Ultimele săptămâni sunt mai grele, mai ales pentru persoanele care au un venit mediu sau mic.

Practic, disponibilizezi 200 de lei în luna decembrie, tocmai atunci când ai nevoie de ceva mai mulți bani la dispoziție pentru diverse cheltuieli legate Crăciun și celelalte sărbători de iarnă. Nici noiembrie, care a devenit luna tradițională pentru achiziționarea cadourilor de Crăciun (pentru mine cel puțin așa este, pe de o parte datorită Black Friday, pe de altă parte pentru că nu îmi place să fac lucrurile în ultimul moment), nu e foarte ușoară.

Varianta doi: repartiția în mod egal

Aceasta e varianta pe care nu am mai găsit-o pe niciun alt site și la care m-am gândit eu, pentru că știu că sunt mulți oameni pentru care suma de 40-50 de lei, care ar trebui strânsă timp de mai multe săptămâni, este una mare. Lucrurile sunt și mult simplificate în acest fel, evidența e mai ușoară – motiv pentru care de câțiva ani eu pe această variantă merg și mi se potrivește mănușă.

Am împărțit pur și simplu suma de 1378 de lei la cele 52 de săptămâni, rezultatul fiind 26,5 lei/săptămână. Dacă nu vrei să te încurci cu monede de 50 de bani, poți merge pe 27 de lei/săptămână, strângând în acest mod un pic peste 1400 de lei.

Avantaje: repartizarea în mod egal a sumei înseamnă un efort mai mic pentru fiecare săptămână în parte. Evidența este și ea mai ușor de ținut, lucrurile mi se par mult mai simple așa. Este și cea mai bună soluție pentru persoanele care au la dispoziție venituri foarte mici și cărora le va fi mai greu să adune 40-50 de lei pe săptămână.

Dezavantaje: E un drum lung și egal, poate să pară plictisitor unora. Se începe din start cu o sumă care, dacă veniturile nu sunt foarte mari, poate părea destul de mare în economia unui buget deja limitat.

Eu zic că efortul nu e uriaș (evident, totul depinde de mărimea veniturilor) și că la sfârșit se adună o sumă deloc neglijabilă pentru nimeni.

Așa că… vă invit să o încercați și pe aceasta.

Varianta 3 a provocării de 52 de săptămâni: cea inversată

Rezultatul final va fi tot suma de 1378 de lei, diferența este că vom începe cu a strânge 52 de lei în prima săptămână și vom termina în decembrie cu 4, 3, 2 respectiv un leu.

Avantajele variantei: vom trece la început prin perioada mai grea, iar în ianuarie și februarie avem, poate, ceva mai puține cheltuieli, pentru că fiind frig și petrecând mai mult timp în casă, sunt mai puține tentații (am spus poate pentru că iau în considerare faptul că, pentru unele familii mai ales, cheltuielile de întreținere din lunile de iarnă sunt împovărătoare și contează mai puțin faptul că posibilitățile de distracție sunt limitate).

Tot anumite persoane se simt mai bine atunci când fac lucrurile mai grele la început, lăsând partea mai ușoară către sfârșit.

Ca idee, varianta 2 ar putea fi folositoare și dacă v-ați propus ca obiectiv exact acoperirea cheltuielilor de Sărbători, cei 10 lei strânși în decembrie putând fi cantitate neglijabilă. 1350 de lei în pușculiță pot acoperi lejer cadourile de Crăciun și chiar și masa de Crăciun, mai ales dacă suntem organizați și bifăm mare parte din cumpărături de Black Friday, de exemplu.

Ca și dezavantaj ar putea fi tot perioada în care trebuie să punem 52, 51 de lei pe săptămână. Știu că pentru unele familii e destul de greu să facă acest lucru. În plus, perioada de după sărbători poate să fie și ea o provocare financiară, multe persoane rămânând chiar acum fără bani.

Cum spun mereu, pentru fiecare se potrivește ceva, eu am încercat să ofer variante, dar și să trec modul în care gândesc eu lucrurile, în ideea că ajută pe cineva.

Varianta 4 a provocării: a Jucătorului

Asta se potrivește cred familiilor cu copii, care vor să îi implice și pe ei, de exemplu. Sau copiilor mai mari, trecuți de 20, 30 sau mai mulți ani, care adoră … să se joace.

Mi s-a părut simpatică, trec mai jos o variantă adaptată de mine care cred că are șanse de succes.

Facem bilețele pe care trecem cifrele de la 1 la 52, pe care le păstrăm într-un bol sau ce recipient dorim. În fiecare luni tragem unul dintre bilețele și aceea este suma pe care trebuie să o adăugăm în pușculiță în săptămâna respectivă. Dacă implicați copiii, poate vor participa și ei…

Eu cred că poate fi un joc drăguț de familie, iar banii, în acest caz, ar fi frumos să fie cheltuiți și adunați împreună.

Varianta 5: cea personalizată

Poate că îți este greu să mergi pe una din variantele de mai sus  – însă nu trebuie să renunți, ci doar să adaptezi cele de mai sus la familia ta.

Trebuie să îți stabilești singur/ă o regulă și să o respecți. De exemplu: 10 lei pe săptămână, în fiecare săptămână.

Sau 1 leu / săptămână până ce ajungi la 20 de lei, și apoi stagnezi până la sfârșitul anului (faci calcule în sensul acesta, ca să știi ce ai de făcut).

Sau orice variantă ți se pare ție convenabilă. Important e să te ții de ea.

Ce părere ai? Participi?

Dacă te-ai hotărât, să știi că avem și un grup de Facebook destinat provocării, în care schimbăm idei și ne ajutăm reciproc să depășim momentele dificile. Un grup din care te invit cu drag să faci parte!

Eu îți mulțumesc că ești aici și că mă urmărești.

Mă mai găsești pe Instagram.

Pe YouTube.

Pe Facebook.

Când am început să scriu pe acest blog, visam în principal să am parteneri de discuție.

Scriam chiar despre acest lucru, în acel prim articol către care mă întorc constant, pentru că este și a rămas un reper pentru mine, chiar dacă au trecut mulți ani de când îl scriam și cu siguranță că m-am mai schimbat în acest interval.

Mă gândeam să revenim un pic la… discuții :).

Vroiam să te întreb astăzi despre metoda de economisire care a funcționat cel mai bine pentru tine. Cea care ți-a permis să începi. Sau să mergi mai departe.

Despre cel mai important sfat de economisire pe care l-ai da cuiva, de exemplu, dacă nu ar ști ce să facă și de unde să înceapă. Cel care a funcționat cel mai bine pentru tine.

În ceea ce mă privește – cred că mă repet un pic – întotdeauna am considerat că ideea de a mă plăti pe mine mai întâi a funcționat cel mai bine. Acea sumă de bani care ar fi plătită înainte de orice – de facturi, de cheltuieli curente, de spune tu ce ar mai trebui plătit imediat ce iei salariul. Sumă de bani pe care eu chiar așa am denumit-o: o factură, dar pentru tine.

Un procent din venituri, mai mic sau mai mare, în funcție de cât de mari sunt veniturile, dar și de cât de mult antrenament ai în această direcție. Antrenament să economisești fără frustrări, vreau să zic, că aceasta e ideea mea mereu :).

Schimbarea aceasta pe care am făcut-o la un moment dat este cea mai importantă cu siguranță, nu doar pentru că am reușit să adun niște bani, ci mai ales pentru că am reușit să văd că se poate și că banii chiar pot fi și economisiți, nu doar cheltuiți.

Se spune că atunci când vrei să adopți un obicei, sau să schimbi ceva în comportamentul tău, e bine să începi cu un lucru care-ți este la îndemână și – foarte important! – acel lucru să fie cum nu se poate mai simplu de aplicat. Apoi, poți începe să îmbunătățești, să testezi lucruri noi…

Așa că… o factură doar pentru tine, inițial la un nivel rezonabil (chiar și 1% din venituri, atunci când ești la început), mi se pare un prim pas ideal spre o viață mai organizată din punct de vedere financiar.

Tu ce părere ai? Ce a funcționat cel mai bine pentru tine? Ce sfat ai da în momentul acesta unui bun prieten, de exemplu, care ar avea nevoie de un pic de ajutor pentru a porni?

Prima dată când am descoperit această provocare – foarte populară pe blogurile din afară de ceva vreme – mărturisesc că nu mi s-a părut cine știe ce. Economiseam deja un procent serios din venituri, ajunsesem la un grad acceptabil de disciplină financiară (scăpări există și acum, sunt prima care să o recunoască) – o provocare care începea cu un leu pe săptămână nu îmi părea foarte atractivă.

Dar am văzut-o ca o soluție foarte bună pentru oameni pe care îi cunoșteam sau care îmi scriseseră de-a lungul timpului, așa că am propus-o și pe blog.

Și cum puteam să propun participarea la o provocare pe care eu nu o acceptam?

În primul an însă aveam să îi înțeleg foarte bine utilitatea… un pic diferită parcă de scopul ei principal. Undeva prin mai mă operam de apendicită, în urgență, iar când plecam la spital nu aveam foarte mulți bani în casă (mi se pare riscant să ții cash prin casă) – și niciun fel de mărunți. Pe atunci aveai nevoie de bani mai mici prin spital, am înțeles că acum lucrurile stau mult mai bine în ceea ce privește micile atenții sau cum se numesc ele… Pușculița aceasta a fost neprețuită la momentul respectiv, eu i-am fost recunoscătoare și i-am realizat utilitatea… sperând din tot sufletul că nu voi mai avea nevoie atât de urgent de bani.

Dar lucrurile nu s-au rezumat la acea urgență medicală pentru care aș fi găsit soluții – cu toate că partea cu mărunții chiar era dificil de bifat.

1400 de lei sunt 1400 de lei, iar atunci când bugetul este destul de strâns, sunt mereu bine-veniți.

Provocarea de 52 de săptămâni: în ce constă, cum începi

În varianta clasică a provocării, începi cu 1 (!) leu pe săptămână, crescând cu suma de fiecare dată cu un alt leu. Adică vom economisi în ianuarie:

• 1 leu în prima săptămână,
• 2 lei în cea de-a doua,
• 3 lei în a treia săptămână,
• 4 lei în a patra săptămână

Evident, pentru că suntem în a 2-a săptămână din an, la sfârșitul ei vom avea 3 lei adunați.

E floare la ureche la început, dar către sfârșitul perioadei ajungem la sume ceva mai mari: avem 52 de lei de economisit în ultima săptămână din an.

Pentru această provocare ai nevoie de:

• un borcan pe care îl sigilezi bine sau o pușculiță (după ce am încercat ambele variante, pot spune că borcanul e preferatul meu, dar știu persoane care preferă pușculița pentru că pare totul mai oficial) în care vei adăuga în fiecare săptămână sumele de bani despre care am vorbit deja,
• un obiectiv pe care să îl treci pe borcan (un curs, o vacanță, o investiție în ceva anume),
• tabelul cu săptămânile, dacă adopți varianta clasică te va ghida pas cu pas, dacă mergi pe cea egală (28 – 30 de lei/săptămână, preferata mea) poți nota doar numărul săptămânii (1, 2, etc)
• un pic de voință pentru a începe și ceva mai multă pentru a trece linia de sosire, pentru că în ultimele săptămâni e un pic mai greu

La sfârșitul anului vei putea număra fix 1378 de lei, o sumă destul de mare strânsă însă fără mari eforturi (cel puțin în primele săptămâni).

La început, lucrurile sunt foarte simple și aceasta este și ideea:

Te obișnuiești încet-încet cu ideea de a face ceva pentru tine, pentru a aduna niște bani, iar când sumele încep să fie ceva mai mari, ai deja  antrenament. Nu îți vine ușor să renunți, când vezi că s-a strâns o sumă măricică.

Eu găsesc motivant și obiectivul final, să știi din start ce vei face cu acești bani, și iată câteva idei:

• un fond de rezervă (o să răspund la o întrebare de la o cititoare pe tema aceasta),
• un depozit bancar pe termen lung (cea mai simplă și poate cea mai puțin profitabilă idee, dar și ea cu beneficiile ei), sau o investiție în acțiuni sau ETFs sau ce preferi, tot pe termen lung,
• un curs pentru care nu ai bani în mod normal,
• o mini-vacanță sau chiar una ceva mai lungă în țară,
• obiectul acela de valoare mai mare pentru care nu găsești niciodată resurse,
• adăugarea unei sume la avansul pentru apartament,
• plata uneia sau a două rate în plus la credit…

Anul acesta eu voi investi cei 1.400 de lei strânși într-un curs.

Varianta 1 a provocării: Clasică

Iată care este imaginea variantei 1, provocarea clasică:

În varianta clasică a provocării și prima dintre cele 4 pe care le propun în 2016, vei adăuga în fiecare săptămână în borcan o sumă de bani după cum urmează: în prima săptămână un leu, apoi adaugi câte un leu în fiecare săptămână. Pui așadar un leu în prima săptămână, 2 lei în cea de-a doua, 3 lei în a treia săptămână și tot așa, în săptămâna cu numărul 52 vei ajunge la 52 de lei.

La sfârșitul anului vei putea număra fix 1378 de lei, o sumă destul de mare strânsă însă fără mari eforturi (cel puțin în primele săptămâni).

Avantajele provocării clasice de 52 de săptămâni: te acomodezi încet la aceasta, 1 leu pe săptămână, sau 2 sau chiar 10 sunt sume pe care nu prea le simți.

Marele avantaj este că începi să te obișnuiești încet-încet cu ideea de a face ceva pentru tine, pentru a aduna niște bani, iar când sumele încep să fie ceva mai mari, ai deja un pic de antrenament. Nu îți vine ușor să renunți, când vezi că deja s-a strâns o sumă măricică.

Dezavantajele variantei clasice: Ultimele săptămâni sunt mai grele, mai ales pentru persoanele care au un venit mediu sau mic.

Practic, disponibilizezi 200 de lei în luna decembrie, tocmai atunci când ai nevoie de ceva mai mulți bani la dispoziție pentru diverse cheltuieli legate Crăciun și celelalte sărbători de iarnă. Nici noiembrie, care a devenit luna tradițională pentru achiziționarea cadourilor de Crăciun (pentru mine cel puțin așa este, pe de o parte datorită Black Friday, pe de altă parte pentru că nu îmi place să fac lucrurile în ultimul moment), nu e foarte ușoară.

Varianta doi: repartiția în mod egal

Aceasta e varianta pe care nu am mai găsit-o pe niciun alt site și la care m-am gândit eu, pentru că știu că sunt mulți oameni pentru care suma de 40-50 de lei, care ar trebui strânsă timp de mai multe săptămâni, este una mare. Lucrurile sunt și mult simplificate în acest fel, evidența e mai ușoară – motiv pentru care de câțiva ani eu pe această variantă merg și mi se potrivește mănușă.

Am împărțit pur și simplu suma de 1378 de lei la cele 52 de săptămâni, rezultatul fiind 26,5 lei/săptămână. Dacă nu vrei să te încurci cu monede de 50 de bani, poți merge pe 27 de lei/săptămână, strângând în acest mod un pic peste 1400 de lei. Sau pe 30 de lei, și mai simplu – așa cum merg eu. De fapt, eu pun orice sumă între 27 și 30 de lei, fără restricții în zona aceasta. Anul acesta cel puțin am observat că îmi e mai la îndemână cu 30 de lei și chiar am pus 50 de câteva ori, când nu am avut mărunt sau cheltuieli mari în săptămâna respectivă.

Avantaje: repartizarea în mod egal a sumei înseamnă un efort mai mic pentru fiecare săptămână în parte. Evidența este și ea mai ușor de ținut, lucrurile mi se par mult mai simple așa. Este și cea mai bună soluție pentru persoanele care au la dispoziție venituri foarte mici și cărora le va fi mai greu să adune 40-50 de lei pe săptămână.

Dezavantaje: E un drum lung și egal, poate să pară plictisitor unora. Se începe din start cu o sumă care, dacă veniturile nu sunt foarte mari, poate părea destul de mare în economia unui buget deja limitat.

Eu zic că efortul nu e uriaș (evident, totul depinde de mărimea veniturilor) și că la sfârșit se adună o sumă deloc neglijabilă pentru nimeni.

Așa că… vă invit să o încercați și pe aceasta.

Varianta 3 a provocării de 52 de săptămâni: cea inversată

Rezultatul final va fi tot suma de 1378 de lei, diferența este că vom începe cu a strânge 52 de lei în prima săptămână și vom termina în decembrie cu 4, 3, 2 respectiv un leu.

Avantajele variantei: vom trece la început prin perioada mai grea, iar în ianuarie și februarie avem, poate, ceva mai puține cheltuieli, pentru că fiind frig și petrecând mai mult timp în casă, sunt mai puține tentații (am spus poate pentru că iau în considerare faptul că, pentru unele familii mai ales, cheltuielile de întreținere din lunile de iarnă sunt împovărătoare și contează mai puțin faptul că posibilitățile de distracție sunt limitate).

Tot anumite persoane se simt mai bine atunci când fac lucrurile mai grele la început, lăsând partea mai ușoară către sfârșit.

Ca idee, varianta 2 ar putea fi folositoare și dacă v-ați propus ca obiectiv exact acoperirea cheltuielilor de Sărbători, cei 10 lei strânși în decembrie putând fi cantitate neglijabilă. 1350 de lei în pușculiță pot acoperi lejer cadourile de Crăciun și chiar și masa de Crăciun, mai ales dacă suntem organizați și bifăm mare parte din cumpărături de Black Friday, de exemplu.

Ca și dezavantaj ar putea fi tot perioada în care trebuie să punem 52, 51 de lei pe săptămână. Știu că pentru unele familii e destul de greu să facă acest lucru. În plus, perioada de după sărbători poate să fie și ea o provocare financiară, multe persoane rămânând chiar acum fără bani.

Cum spun mereu, pentru fiecare se potrivește ceva, eu am încercat să ofer variante, dar și să trec modul în care gândesc eu lucrurile, în ideea că ajută pe cineva.

Varianta 4 a provocării: a Jucătorului

Asta se potrivește cred familiilor cu copii, care vor să îi implice și pe ei, de exemplu. Sau copiilor mai mari, trecuți de 20, 30 sau mai mulți ani, care adoră … să se joace.

Am citit anul acesta despre ea și mi s-a părut simpatică, trec mai jos o variantă adaptată de mine care cred că are șanse de succes.

Facem bilețele pe care trecem cifrele de la 1 la 52, pe care le păstrăm într-un bol sau ce recipient dorim. În fiecare luni tragem unul dintre bilețele și aceea este suma pe care trebuie să o adăugăm în pușculiță în săptămâna respectivă. Dacă implicați copiii, poate vor participa și ei…

Eu cred că poate fi un joc drăguț de familie, iar banii, în acest caz, ar fi frumos să fie cheltuiți și adunați împreună.

Varianta 5: cea personalizată

Te sfătuiesc să o încerci doar dacă îți este pur și simplu foarte greu să mergi pe una din variantele de mai sus.

Trebuie să îți stabilești singur/ă o regulă și să o respecți. De exemplu: 10 lei pe săptămână, în fiecare săptămână.

Sau 1 leu / săptămână până ce ajungi la 20 de lei, și apoi stagnezi până la sfârșitul anului (faci calcule în sensul acesta, ca să știi ce ai de făcut).

Sau orice variantă ți se pare ție convenabilă. Important e să te ții de ea.

Participi?

Cineva îmi scria la început de an un mail lung și frumos, în care îmi spunea și că abia așteaptă începutul provocării pe anul acesta. Că e mai fain atunci când începe după ce scriu articolul pe blog, chiar dacă știe principiile și ar putea să înceapă fără probleme.

Tu ce părere ai? Te alături provocării din acest an? În ce formă a ei?