De fiecare  data cand am incercat sa explic cuiva care se descurca greu sau foarte greu cu banii, ca oricine poate sa faca economii sau macar sa gaseasca o balanta intre venituri si cheltuieli, pentru a nu se imprumuta de la un salariu la altul, am fost privita cu reticenta. Banii sunt si asa putini sau foarte putini, nu se poate.

In urma cu aproximativ 6 luni am luat o decizie oarecum riscanta pentru echilibrul financiar al familiei noastre, acceptand un post foarte prost platit, insa cu mult timp la dispozitie si cu angajamentul din partea mea ca voi folosi acel timp pe de o parte pentru a gasi cele mai bune solutii de economisire a banilor, si in acelasi timp pentru mici proiecte personale care urmau sa imi aduca si ele un venit. Mi-ar placea ca in timp sa imi pot permite sa raman exclusiv pe cont propriu, insa realizez ca am mult de munca pana la punctul acela.

In urma cu doua saptamani, cand am facut bilantul financiar al ultimelor 3 luni (fac asta la fiecare trimestru si va sfatuiesc sa o faceti si voi), am realizat o data in plus ca nu neaparat veniturile mari si bonusurile importante te duc la realizarea obiectivelor pe care ti le propui, ci constanta si urmarea directiei stabilite dinainte.  Continue reading “Incet, dar sigur” »

Cred ca uul dintre lucrurile pe care le-am invatat cel mai greu a fost sa ma dau pe role. Zambesc cand imi amintesc, insa atunci nu eram deloc zambitoare, la cate cazaturi incasasem … Dar mi-am spus ca pana la urma o sa reusesc, si ca asta nu se va intampla decat daca o sa ma ridic si o sa incerc in continuare sa “merg”, asumandu-mi riscul de a cadea.

La un moment dat mi-a venit o idee. Aceea de a nu ma mai gandi la nimic altceva decat la picioarele mele, pe care sa le tin usor indoite. Sa merg inainte, orice-ar fi, cu picioarele usor indoite. Nu stiu exact cand am inceput sa imi mentin echilibrul, dar s-a intamplat in aceeasi dupa amiaza. Am inceput sa imi coordonez miscarile, sa tin picioarele usor indoite, corpul putin aplecat, si sa merg inainte, fara sa ma dezechilibrez, fara sa mai cad. Continue reading “E ok sa te impiedici si sa cazi” »

Vorbeam zilele trecute cu o prietena despre felul in care reuseste ea sa isi cheltuiasca salariul in prima parte a lunii. Lucrurile se intampla cam asa: ia banii, incepe si plateste datorii si facturi, pe urma ramane cu o suma de bani. Si isi cumpara o serie de lucruri mai mult sau mai degraba mai putin folositoare.

Si ramane cu putini bani si un sentiment de vinovatie. Care sentiment de vinovatie e asa de mare, incat cheltuie destul de repede si banii care ii raman, si in ultimele doua saptamani se imprumuta, pentru a relua circuitul respectiv.

Prea bine nu am inteles sentimentul acesta de vinovatie, si am incercat sa ii explic ca nu are nici o datorie sa pastreze banii sau sa ii cheltuiasca. Asa ca nu are de ce sa se simta vinovata pentru ca i-a cheltuit, mai ales daca acest sentiment o conduce catre terminarea tuturor resurselor, adica a banilor. In momentul in care ai cheltuit banii, ca si in momentul in care ai luat o decizie sa spunem, nu trebuie sa te mai gandesti decat pentru a analiza la rece ce s-a intamplat, asta in scopul de a nu se mai intampla, evident. Continue reading “Daca ai cheltuit jumatate din salariu, nu inseamna ca trebuie sa il dai pe tot” »

E entuziasmul inceputului, asa ca o sa ma iertati pentru posturile astea unde ma laud un pic, probabil ca dupa un an o sa imi mai treaca .

Parca nici mie nu imi vine sa cred ca a trecut atat de putin, si totusi atat de mult timp de cand scriam primul post pe acest blog. Am scris mai bine de 100 de posturi intre timp, posturi despre economisire, cumpatare, plata datoriilor si suplimentarea veniturilor… Am impartit cu voi succese si insuccese si o sa continui sa o fac. Trebuie sa invat si sa primesc constructiv criticile, pentru ca pana la urma am ales sa scriu pe un domeniu relativ controversat.

Ce imi doresc pentru luna viitoare? Ei bine, un fel de structurare a blogului, as vrea sa am zile in care sa scriu pe anumite subiecte, cum este cel al recomandarii de blog de finante personale, de miercuri. As mai vrea sa dezvolt mai mult rubrica de suplimentare a veniturilor, pentru ca testez la randul meu diverse posibilitati pe partea asta, veniturile mele avand mult de suferit de pe urma alegerii facute la sfarsitul anului trecut. Mi-ar placea si sa incep sa gasesc sponsori pentru darurile de blog lunare (nu am uitat de cel din ianuarie) – pe care mi le doresc saptamanale (desi nu stiu cum o sa ma descurc cu drumurile la posta, o adevarata corvada pentru mine).

Pagina de Facebook a crescut si ea, mai avem putin si suntem 100 si acolo – unde va mai pun intrebari si va incurajez din tot sufletul sa o faceti si voi.

Stiu cat de greu este pentru unii dintre noi inceputul. Si nu vorbesc doar despre economisire acum, ci despre orice demers total nou pe care il incercam si cu care nu suntem inca familiarizati.

Sunt obiceiuri adunate de-a lungul timpului, e un intreg mecanism de schimbat. Cel mai important de stiut este ca cel mai probabil vei gresi. Multi ajung la momentul acesta si nu reusesc sa treaca peste el. Poate pentru ca nu au suficienta ambitie, poate pentru ca nu il anticipeaza din timp, pentru a-l putea contracara.

Da, vei gresi. O sa obosesti la un moment dat si o sa vrei sa cheltui banii abia primiti ca leafa pe orice, numai sa simti bucuria aceea mare atunci cand cumperi ceva. O sa te imprumuti pentru ca iti doresti foarte tare un anumit obiect (eu de ceva timp ma imprumut periodic… de la mine, adica dintr-o mica rezerva special destinata – asta e pasul urmator imprumuturilor la prieteni). O sa uiti poate de bugete si socoteli, pana vei realiza ca luna a trecut, nu mai ai nici ce bugeta si nici ce socoti, pentru ca banii s-au dus si nici macar nu stii pe ce.

Important este insa sa nu renunti. Toate au un inceput si, cine stie de ce, pentru unii dintre noi acest inceput este asa de lin ca nici macar nu il percepem, iar pentru altii e anevoios si lung, de parca ar fi parintele tuturor inceputurilor.

Nu renunta pentru ca luna asta ai dat-o in bara. Pentru ca acest lucru sa se intample, e necesar sa ai o imagine generala. Vorbesc despre planificare, despre niste obiective.

Pe termen scurt, mediu si lung. Pentru mine unitatea de masura este anul. Cu subdiviziunile lui: trimestrul, luna, saptamana. Important e ca la sfarsit, cand se incheie anul, sa iasa asa cum mi-am dorit. Restul, poticnelile de pe drum, raman amintire.

Propune-ti la inceput obiective mici, perfect realizabile. Sa iti cumperi o bicicleta. Sa strangi fondul de rezerva, sau o parte din el. Sa mergi in vacanta cu bani cash (adica sa nu te imprumuti – banii pot fi si pe card). Incearca sa te privesti cu un ochi obiectiv atunci cand incerci sa le realizezi. Unde gresesti? Ce nu merge?

Cand vei fi suficient de motivat si disciplinat incat sa nu renunti, poti trece si la lucruri mari. Eu stiu ca voi bifa unele dintre lucrurile pe care mi le doresc, iar pe altele nu. Dar stiu su ca le voi bifa la un moment dat. Asa ca nu renunt la ele.

Bucura-te de fiecare victorie si invata din fiecare greseala. Mergi mai departe. E ca-n viata. De fapt, am scris aceste randuri si pentru mine. Pentru lucurile carora inca nu le-am venit de hac. Dar va veni si momentul lor .