A trecut și 2018, cu bucuriile și emoțiile lui, cu lecțiile lui.
A fost un an în care am realizat, o dată în plus, că alte lucruri în viață sunt mult mai importante decât banii – o spun mereu, chiar dacă blogul acesta despre bani este.
De fapt, ceea ce mi-am dorit dintotdeauna – și unul dintre motivele pentru care am început să scriu, de altfel, este să facem cumva ca banii să ajungă în plan secund, să nu mai fie o grijă de zi cu zi. Acest lucru se întâmplă atunci când reușești cumva să fii într-un echilibru: fără datorii, cu un fond de rezervă, cu o situație financiară stabilă, cu un job sau o activitate care să îți aducă suficient pentru a susține celelalte lucruri din viață…
Am ales să scriu despre 2019 acum – deși ceea ce vei citi mai jos este universal valabil, cu mici particularități pentru anul care începe. Mi se pare important să avem mereu și o ancoră legată de timp, ne ajută să fim mai conștienți, mai prezenți, să reluăm proiectele și să le ajustăm un pic. Pe de altă parte, 2019 va avea, cu siguranță, particularitățile lui. Nu trebuie să fii expert în finanțe pentru a-ți da seama că e foarte posibil ca lucrurile să o ia la vale după niște ani buni. Eu mă gândeam zilele acestea că piuitul acela al caselor din supermarketuri și cozile imense seamănă teribil de mult cu cele din 2007, să fie oare o coincidență?
Așadar…
Cum te organizezi financiar în 2019
Începe cu fondul de rezervă. Am vorbit de multe ori despre acest fond și despre importanța lui… aceasta este cu atât mai mare cu cât e foarte posibil să ne apropiem de o perioadă de criză economică. Sper că o parte din prima de la Crăciun a mers în această direcție, dar dacă nu, ai timp în aceste luni să finanțezi sau să urci puțin suma acestui fond, mai ales dacă ai credite în derulare.
Stabilește câteva obiective, dar și modul în care vei evalua realizarea lor. Și nu uita de componenta financiară a fiecărui obiectiv.
Pentru mine funcționează această unitate de măsură – anul – mă ajută să fac un fel de zoom out de care am nevoie periodic pentru a înțelege ce merge / ce a mers – ce mai trebuie îmbunătățit.
Ce fac eu? Îmi stabilesc la început de an undeva între 3 și 5 obiective importante. La fiecare 3 luni, văd cum m-am descurcat în domeniul respectiv.
Deloc surprinzător, chiar dacă obiectivele mele nu sunt de cele mai multe ori financiare, fiecare dintre ele are o componentă financiară – necesită alocarea unui buget – e bine să o iei în calcul și pe aceasta, încă de la început.
Lucrează și la unul sau două obiceiuri care te vor ajuta să economisești. Spun unul sau două, pentru că în general nu avem disponibilitatea (emoțională, chiar și de timp) să integrăm multe lucruri noi în decursul unei perioade. Dar dacă-ți propui un singur lucru pe care să îl schimbi în acest an – despre care știi că îți va aduce un plus la nivel financiar – și reușești să te concentrezi pe acesta, ai șanse maxime să reușești. Ce obiceiuri ai putea implementa:
- să transferi în contul de economii o sumă de bani chiar în ziua de salariu, în fiecare lună (eu sper că ai implementat deja obiceiul acesta și alegi unul dintre cele de mai jos pentru 2019)
- să pleci la cumpărături cu o listă, de fiecare dată (da, da, se cam repetă lista asta, dar e chiar utilă, îmi pot confirma cei care o folosesc deja),
- să stabilești lunar un buget pe care să îl respecți,
- să aloci săptămânal o sumă de bani pentru cheltuielile curente (mâncare, igienă) pe care să înveți să o respecți orice-ar fi,
- să duci provocarea de 52 de săptămâni până la capăt (MIERCURI lansăm ediția 2019),
- să reduci la minim cantitatea de plastic folosită. Da, este și despre bani – orice obicei care te face mai conștient de acțiunile tale se vede și în buzunar – iar când scopul folosește și generațiilor viitoare, motivația e mai puternică
Simplifică. Lucruri, oameni și relații – pentru orice găsești o soluție mai simplă și mai la îndemână, nu o lăsa să îți scape. Da, știu că e greu uneori, alteori ai senzația că orice ai face, viața se complică într-o direcție sau alta. Chiar și așa, atunci când apar complicații, tot vei fi recunoscător pentru că există și zone în care lucrurile sunt atât de puține, încât solicită un efort mic din partea ta.
Pentru mine tehnologia va fi punctul central în acest an, am început deja din 2018 și o să continui în acest an: mai puțin timp pe net, mai mult timp cu diverse lucruri pe care le consider importante în viața reală.
Totul se reflectă foarte bine și în partea financiară, cu cât mai ordonate sunt lucrurile în rest, cu atât faci loc și pentru a te organiza în această direcție. Bugetul familiei, organizat cât mai simplu cu putință, are șanse mai mari să fie respectat. Câteva măsuri bine alese, eficiente, se vor reflecta în finanțele tale aproape fără să-ți dai seama (aici mă refer, de exemplu, la a pleca mereu cu o listă de cumpărături la îndemână). Cu cât mai simplu, cu atât mai bine.
Nu aștepta momentul perfect și fă primul pas către ceea ce îți dorești chiar acum. Ianuarie este probabil o lună grea, poate că salariul a întârziat, copilul a avut nevoie de ghete noi, iar banii s-au dus demult, pe mesele de sărbători. Dar poți pune, chiar și simbolic, 1 leu săptămâna aceasta, doi săptămâna viitoare – avem și în acest an provocare de 52 de săptămâni, un pic de răbdare. Dacă nu ai mai economisit niciodată, exact așa te sfătuiesc să începi. O să vezi că, după 30 sau 40 de săptămâni, îți va fi greu să renunți, chiar dacă sumele sunt din ce în ce mai mari.
E valabil și pentru a începe să trăim mai sănătos, a deschide o afacere sau a începe orice lucru îți dorești să faci. Nu aștepta să treacă această criză despre care toată lumea vorbește, se alinieze stelele și planetele, sau să vină ziua de luni, sau prima zi a lunii, sau a anului… ACUM e momentul cel mai bun pentru a face primul pas către ceea ce îți dorești.
Fii flexibil. Acesta e un îndemn și pentru mine, am observat mai ales în ultima vreme cât de important este să fii deschis și să accepți lucrurile, să schimbi planurile pe parcurs și să mergi mai departe indiferent de percepțiile pe care le aveai în legătură cu diverse lucruri și situații.
E o lume în schimbare, cel puțin așa o percep eu, în care adaptabilitatea joacă un rol imens… Am cunoscut în ultima vreme mulți oameni care au schimbat lucruri în favoarea lor fiind deschiși și flexibili.
Cred că perioada următoare va fi un exercițiu bun pentru acest lucru, o posibilă criză, dar și o perioadă în care unele meserii vor dispărea sau se vor transforma. Nu cred că peste 10 ani aceasta va fi cea mai căutată ocupație de la noi – chiar dacă angajarea ca șofer va mai fi o perioadă o opțiune pentru multă lume. Peste niște ani însă – nu foarte mulți – e posibil ca această meserie să fie preluată de roboți în cea mai mare parte.
Chiar dacă e prematur, poate, să te întrebi dacă jobul pe care îl ai în acest moment va mai exista în 5 sau 10 ani (sunt previziuni conform cărora mai mult de jumătate din meseriile actuale vor dispărea destul de curând), cred că 2019 este un bun moment pentru a lucra un pic la flexibilitate și adaptabilitate – acest lucru fiind foarte important pentru viitor, inclusiv cel financiar.
O să vorbim mai mult zilele următoare despre planuri, despre cărți și bloguri, avem și provocări – una peste alta, sper să avem cu toții un 2019 cât mai bun!
Tu ce ți-ai propus pentru un 2019 mai bun din punct de vedere financiar?
Bianca says
Foarte interesant articolul, multumesc pentru sfaturi.
Alexandra says
Așa e, lumea e intr-o continua schimbare, dar când ma gândesc la câte or sa ne fure robotizarea… Uhhh, ma strânge in spate, mai ales ca am și un copil.
Sper sa fie bine!
Iulia says
Alexandra, si eu am asa o strangere de inima cand vad cat de repede merg lucrurile inainte… Casele self service (pe care le prefer daca ma grabesc), robotii bancari… si vor fi mult, mult mai multe in perioada urmatoare.
Elena says
Duminica am fost la patinoar si chiar discutam cu sotul ca acolo nu s-a schimbat nimic fata de acum 15 ani…e o senzatie plăcută, chiar si patinele sunt neschimbate de zeci de ani si tot la fel de mult trebuie sa te chinui sa le strangi sireturile 🙂
In schimb ma sperie nu casele automate, ca de cateva luni evit supermarket-ul, ci faptul ca in lumea de acum daca nu ai calculator sau smartphone nu te mai poti descurca. Tot felul de si formalitati si plati nu le mai poti face decat pe internet. Fiica-mea se chinuie de o săptămână sa isi faca un abonament anual pe mijloacele in comun, inca n-a reusit ca la un moment dat contul i se blocheaza…la ghiseu nu se poate face, mai suna la platforma telefonica, unde i se spune sa încerce sa schimbe cate ceva sau poate ca de maine merge…Iar azi sunt inscrierile pentru semestrul doi la facultate, deja astepta cu groaza ziua asta, ca se fac doar pe internet si mai devreme sau mai tarziu serverul se blocheaza…si doar primii veniti pot sa isi aleaga cursurile pe care le doresc. Asta sunt de la mine din casa, dar altfel o mare parte a societatii, adica oamenii trecuti de o anumită varsta, pur si simplu sunt împinși afara, ca nu resusesc sa isi rezolve diversele treburi administrative. Mi se pare asa trist, facea sotul acum cativa ani o gluma macabra: macar ei sunt lasati sa traiasca, poate peste o vreme oamenii trecuti de o varsta o sa fie eutanasiati direct.
Iulia says
Oh, da, pe aici inca exista ghisee, dar usor-usor tot acolo ne indreptam. Eu depun o declaratie unica de impozit si anul trecut chiar am avut probleme cu ea, pentru ca laptopul meu nu imi descarca nu stiu ce programel.
Am apelat la ajutor, a fost simplu, si aveam si varianta ghiseului (caz in care nu mai primeam o reducere de 5% care inca nu se stie cand si cum se acorda). De la anul insa declaratia asta se depune doar online.
Sunt insa si avantaje ale unei societati mai putin dezvoltate… imi spunea cineva ca aici in Timisoara veneau batraneii la fisc si angajatii de aici le completau declaratiile :).
Elena says
Noi am plantat in ultima vreme 6 pomi cativa arbusti, ciuperci si am instalat un cotet pentru viitoarele noastre gaini. Poate e o falsa idee, dar faptul de a nu depinde complet de magazine in caz de ceva, ma mai linisteste. La primavara ma pregatesc sa semăn diverse.
Da, lumea e într-o continua schimbare.
Cristina says
Elena, nu cred că relativa independență față de magazine pe care o simți e falsă. Ai mei locuiesc la țară, nu departe de București, și tata e pasionat de pomicultură, iar mama de grădina ei cu flori și de solar. Și contează enorm, nu doar financiar, dar și pentru sănătate faptul că au de toate pentru ei din curte. Când eram mică mă gândeam că totul se poate cumpăra, acum mai la bătrânețe tot așa mi-ar plăcea să fiu, ca ei: auto-suficientă, mereu cu câte ceva de făcut pe afară.
Iulia says
Elena, ce bine ca ai un teren… si noi ne tot gandim la o casuta, imi amintesc de mamaia si de cat de putine cumpara avand un teren de doar 500 de metri. Plus ca multe legume si fructe (avea doar un cais, dar ce cais) ajungeau la noi, carnea se manca duminica, atunci cand eram si noi la masa…. si dadea mai departe (la schimb de multe ori) din surplusul care da, exista.
Cumpara doar paine, branza, ulei, zahar si iaurt in majoritatea timpului + lemne de foc… Cred ca era 80% independenta 🙂
Irina says
asa se vede de la distanta, practica e cu mult mai dura :)). Eu ma chinui de atatia ani sa gradinaresc, si mai mult ma costa bani, decat sa obtin independenta :)).Anul asta o sa pun doar trifoi toata curtea, si cateva straturi cu aromatice , castraveti si dovlecei.Daca nu ai solar si gradina ca lumea, plus timp, putere de munca si pamant bun, nu faci mare lucru, tot din piata mananci.La gaini am renuntat, cu cati bani ma costa sa le hranesc, plus munca sa le ingrijesti, adapost, etc., mananc numai oua bio tot anul :).
Am si pomi fructiferi , dar daca nu-i stropesti si nu te pricepi sa-i ingrijesti nu prea vezi fructe. Plus ca nu rodesc toti timpul, mai iau si pauze.
Eram mai optimista cand m-am mutat :))
Elena says
Te cred, eu sunt încă in faza optimista 🙂 O sa vedem peste cateva luni. In tot cazul pana acum atata am investit, ca nu stiu daca ne-om scoate vreodata banii.
Natalia Dabija says
Blogging ul va mai exista in 5 sau 10 ani, ce ziceti? Ca mie asta imi place acum sa fac :))
Util indemn, apropo, multumim!
Iulia says
Natalia, din cate am citit eu, zona aceasta creativa va disparea cel mai greu… pentru ca oamenii au nevoie si de o parte personala, pentru suflet. Doar nu o sa ne transformam cu totii in roboti :).
Si eu ma visez bloggerita in varsta, povestind despre ultimele descoperiri in materie de frugalitate / sustenabilitate / simplitate.
O femeie says
o meserie care cred ca e bine sa o invatam si la 15 ani si la 45, si peste 50 de ani, e cea de electrician. Zau. Caut unu bun si disponibil.
Altfel, tocmai m-am intors din vacanta, prima de Craciun nu tin minte sa fi primit vreodata, asa ca rutina si disciplina imi sunt tovarase.
Iulia says
Eu ma bazam pe tata, dar saracul s-a imbolnavit iarna aceasta… sper sa fie bine in cateva luni, într-adevar e greu cu electricienii. Dar eu i-am fixat in minte cateva proiecte (mici, inlocuit / pus prize) nu pentru ca am eu nevoie… ci doar pentru ca vreau sa il stiu bine si inapoi la ce il pasioneaza 🙂
iulia says
Buna Iulia!
La multi ani si tot ce iti doresti tu…eu iti doresc in primul rand sanatate!
Anul 2018 a fost unul foarte dificil pentru mine…nu ma refer la aspectul financiar …A fost un an cu multe intamplari neprevazute-controale la servici pentru care automat a trebuit sa rezerv mai mult timp,mi-au murit 2 persoane apropiate,-care au insemnat niste cheltuieli suplimentare ,dar nu acest lucru a fost atunci important.Ceea ce vreau sa subliniez este faptul ca in ciuda faptului ca a fost un an dificil,am reusit sa platesc 2 ani in plus la ratele la apartament,fata de rata lunara…am facut reesalonare de plata…Motiv pentru care am hotarat anul acesta sa diminuez la maxim cheltuielile acolo unde pot-haine,cosmetice,incaltaminte…pot sa stau lejer 1-2 ani -,fara sa exagerez -,fara sa imi cumpar ceva si sa platesc cat mai mult la banca.Am constatat ca anul acesta mi-am luat multe haine…ce-i drept de calitate si ok ca si pret..deci nu pot sa zic ca a fost o pierdere,dar nu era neaparata nevoie sa le cumpar…Si parca cand treci prin unele intamplari care te marcheaza vezi lucrurile un pic alfel…ti se pare ca atat de putin conteaza niste lucruri…
Un alt aspect pe care l-ai subliniat si mi-a placut a fost redusul timpului petrecut pe internet…nu stau foarte mult dar totusi daca stau sa ma gandesc ,in afara de timpul pe care il petrec cand ma intereseaza ceva legat de activitatea pe care o desfasor …restul este pierdere de timp.Prefer sa lucrez,sa citesc ,sau pur si simplu sa ma joc cu copilul.Cititul blogului tau este una din activitatile la care nu as renunta niciodata…si o spun cu toata sinceritatea.Doar ca nu mai primesc pe mail..dar intru eu periodic si vad ce ai mai postat…
Cam astea sunt obiectivele mele…cam asta despre anul care a trecut!Va doresc tuturor un an bun ,cu multa sanatate ,multumire si implinire !
Iulia says
Iulia, iti dau dreptate si asa incepe si articolul – pe care l-am reformulat un pic, recunosc, fata de prima varianta in care explicam si mai clar ca banii ar trebui sa fie mereu pe un loc mai in spate in prioritatile noastre. Doar ca de ei te lovesti, dureros, chiar atunci cand ai altele pe cap, asa ca e bine sa fii cumva in echilibru pe aceasta parte.
Ma bucur ca nu ai renunta la cititul blogurilor :). Voi relua mailurile de sambata, chiar din aceasta saptamana.
Iti doresc un 2019 cat mai bun!
Cristina says
Apropo de simplitate, am văzut că Marie Kondo e pe Netflix .
Iulia says
Da, da. Eu nu am Netfix, am prins un episod pe YouTube, dar nu mai e disponibil… Tare mi-ar placea sa le vad 🙂
Andreea says
m-am uitat eu zilele astea la el pe netflix, nu la toate episoadele ca m-a plictisit repede.
ce mi-a placut: Se regasesc sfaturile din cartile ei, desigur, si ea e f simpatica si are multa rabdare.
Ce subliniaza e ca haosul din casa, inseamna haos in relatia de cuplu, relatia cu copiii, oboseala psihica si nervi intinsi la maxim.
ce nu mi-a placut: toti oamenii respectivi locuiesc in case foarte mari, pline pana la refuz cu de toate (munti de haine – nu exagerez, mormane pana la tavan, cutii, carti si orice). aproape toate episoadele sunt cam la fel, mi-ar fi placut ceva varietate.
Cred ca primul episod mi-a placut cel mai mult.
o femeie says
deci si sefa mi-a zis de asta.
Trec la actiune, putin cate putin….
Raluca says
Super articolul, multumesc pentru sfaturi.
Diana says
Eu anul asta vreau sa cresc fondul de rezerva, sa deschid un cont separat pt studiile copilului unde sa depun initial o suma consistenta, pt ca acum avem de unde, si apoi o suma mica lunar plus alocatia lui, 2 vacante mari, o saptamana in ro si o minivacanta de 4 zile in primavara, terminat cu mobilat podul si schimbat acoperisul la magazie. Plus cheltuielile cu cetatenia, ma astept ca renuntarea la cetatenia romana sa ma coste o mana si-un picior…
Eu functionez f bine cu obiective si rutina, asa ca faptul ca am discutat cu sotul ce si cum facem, pus inclusiv remindere in agenda cand sa facem si ce, practic inseamna ca sunt pe jumatate facute – de ex maine am in agenda ca ne inscriem la examene si ca sun la mobila, saptamana viitoare rezervam o parte din calatorii si tot asa 🙂
Elena says
Ce diferenta intre tari! La noi n-ai alocatie daca ai un singur copil, dar nici cheltuieli cu cetatenia nu ai. Si nu esti obligat sa renunti la cetatenia romana. Si in general cele mai bune studii (cu excepția celor de comert) sunt de stat si (aproape) gratuite.
Diana says
Da, da, Olanda e o tara scumpa. Asta cu studiile, vad ca fac toti in jur, facultatile nu sunt scumpe, cazarea in centrele universitare e infiorator de scumpa, daca vrea ceva in Utrecht sau Maastricht, fara economii, cu tot cu imprumut de studii, trebuie sa lucreze, iar unele facultati, precum Medicina, nu prea iti permit sa si muncesti. Nu stiu ce o sa aleaga el, dar datoria mea de parinte e sa nu-i limitez optiunile. Poate sa faca si universitatea tehnica aici in oras si atunci face altceva cu banii, treaba lui.
Alocatia e pe grupa de varsta, parca creste cu timpul, nu stiu sigur, parca intra mai multi bani acum 🙂
Inca nu m-am uitat la toate costurile cu cetatenia, m-am uitat azi la examene, is vreo 6, fiecare minim 50 eur, cererea de cetatenie e 1,221 de familie, plus ce-o fi cu renuntarea, asta e, cu tot felul de brexituri si exituri, casa noastra e aici, e prioritar.
Elena says
F diferit, cum ziceam, pe aici nu costa bani cetatenia si nici nu sunt examene sau cel putin nu erau cand am primit-o. Pe de alta parte auzisem de la cineva ca nu i-au primit cererea de cetățenie, ca doar era cetățean european fiind roman.
Cat despre alocații,mi se pare logic sa creasca odata cu varsta copilului, dar aici nu-i asa . La noi alocatiile incep de la 2 copii in sus, la al 3 lea sunt mult mai mari, bănuiesc ca la urmatorii tot cresc . Dar in ultimii ani au taiat din alocații pt parintii care castiga cat de cat bine.
Ai dreptate cu cazarea, ne-a costat mult in anul cand i-am luat chirie băiatului in Paris, am sarit in sus de bucurie cand in anul urmator a prins loc la camin.
o femeie says
aproape 2 mii ne-au costat actele de cetatenie(refacut acte, apostile, traduceri legalizate etc). Noroc de alocatie :)))
Daca olanda ti se pare scumpa la studii, sunt universitati f. bune mai jos, si chiar ieftine – 1500 o taxa simbolica anuala de inscriere (Gent, universitate flamanda, in top 100 din lume, mai e si la Leuven, ULB Brussels) si multe altele. M-am gandit sa strang pt copil dar apoi am intrebat colegi si un profesor universitar si au zis ca exista si „ajutoare” pt studenti, mici joburi chiar in facultate (un fel de laborantzi sau meditatori sau la biblioteca etc) si ca mai toti care au vrut si-au acoperit cheltuielile din astea, asa ca participarea parintilor e doar simbolica, asa ca am zis ok. Plus o deducere din taxe /avantaj fiscal, si camine studentesti (nu suficiente dar functie de note…si asta e o motivatie/test de motivatie).
Diana says
In nl sunt 3k taxele, nu-i o mare diferenta, cazarea e diferenta. Nu depinde de mine ce o sa vrea el, ca asa avem universitate la 20min cu bicicleta de casa noastra, are cazare gratis, fiecare centru are anumite specializari, se duce in centrul care are ce il intereseaza pe el. De ex copiii colegilor, unul in Maastricht, ca numai acolo e nu’s ce specializare medicala, altul in Utrecht ca numai acolo e nu’s ce pe horeca management, is rupti cu cheltuielile. Imprumutul de studii abia daca acopera valoarea chiriei. Si sunt si la varsta la care au inceput cu bolile) 10 ani in plus fata de mine), au capacitate limitata de munca, cu stenturi la inima, infarcturi si din astea, sper sa ma organizez sa fac fata mai usor decat ei
o femeie says
si caminele? pe aici vazui costuri de 250-300 euro intr-o camera partajata… Da, sunt la moda creditele de studii dar le iau nu de disperare sa acopere cheltuielile lunare ci pt ca au dobanda infima si prefera sa investeasa banii cu randament mai mare (de la olandezi citare, da? 😀 – chiar, la urmatoarea intalnire cu olandezii si finante, ii intreb ce optiuni au ales pt universitate, universitatea lor sau a copiiilor lor)
Diana says
Majoritatea universitatilor nu au camine, iar o camera intr-un student house incepe de la 400 eur, dar asta e raritate, in Utrecht colega mea plateste 800 pt fata si e norocoasa, baiatul altei colege a facut 6 luni naveta in Utrecht pt ca nu a gasit cazare. Nici in Ehv nu gasesti nimicuta sub 700. Si la student loan cam atata iei, 700 pe luna,pt restul muncesti, parinti, economii
o femeie says
Aaaaa, ca vor sa stea singuri!
Clar, iese mai ieftin la sud dar nu cu mult. Nu sunt conditii minunate dar au camine. De ex. langa mine se mai construieste un camin (o cladire de firme se reconverteste). Preturile vazute in centrul universitar langa mine: 550-600 euro o garsoniera mica, si multi studenti stau cate 2, camere de inchiriat in case shared sunt pe la 350-400 euro o camera. In bloc la noi mai sunt aprt. inchiriate de studenti, si stau 4 (o chirie e aproape 1000).
Elena says
Cum, si in Belgia este alocație pt un copil?!
Noi cat am tinut copilul in chirie n-am luat credit, am evaporat economiile familiei.
Eu cred ca sunt facultăți unde poți sa iti iei slujba pe langa si altele la care nu ai cum, daca te tii de treaba. Legat de asta, fata a fost in schimb universitar in Romania, era socata de cum lipsesc studentii romani, iar la master nu mai venea nimeni la cursuri.
Anca I. says
La multi ani tuturor! Noi avem un gand nebunesc pentru anul asta – sa ne mutam in Olanda! Intr-o zi suntem convinsi ca asta trebuie sa facem, in cealalta ne razgandim…Ramanand in Romania am putea atinge independenta financiara in maxim 10 ani (la varsta de 50 de ani). Plecand am castiga sansa unei integrari mai rapide si timpurii a copiilor intr-o tara civilizata – dar nu stiu cat am mai putea economisi/investi. Ce grele sunt momentele astea cand niciun calcul din lume nu iti da ca rezultat decizia cea mai buna…cand speri sa ai un vis care sa iti arate calea…
o femeie says
succes in decizie!va tinem pumnii!
altfel, pe independenta financiara, in Olanda este o comunitate faina, unita, cu experiente, pareri, pasi etc – cand te decizi, sa imi dai un mail si iti dau cateva linkuri, am participat la intalniri si mi s-a parut o super zi alaturi de ei.
Daca schimbi tara, s-ar putea sa accelereze „pensionarea” daca planuiesti sa te intorci in ro, dar sa fie mai tarziu posibil daca tzinta e sa ramai la pensie la olandezi.