Îmi place mult să scriu articolul de duminică, deși am constatat că nu reușesc să fiu la fel de consecventă cum sunt cu Newsletterul ajuns deja la ediția 16. Drept este că nici nu mi-am propus, duminica scriu doar când am ceva de povestit, articolele sunt oarecum zona personală a acestui blog, în care povestesc ce mi s-a întâmplat, sau ce am simțit la un moment dat… și scriu de câte ori am timp și mai ales ceva de povestit :).
Săptămâna aceasta am fost la Timișoara – pentru prima dată eu – și am descoperit un oraș plin de farmec, în care se întâmplă o mulțime de lucruri. Mi s-a părut cel mai vibrant oraș de la noi, excluzând Bucureștiul, cu o mulțime de lume și mai ales mulți tineri, cu cafenele, terase și multă agitație în centru. Mi-a plăcut, mi-ar plăcea să revenim, destul de posibil să o facem în curând, dar nu vreau să anticipez.
A fost prima dată când am mers cu avionul în țară, e diferit de călătoria în străinătate, mi s-a părut un pic ciudat pentru că nu am trecut de controlul de pașapoarte, nu am avut acces la Duty Free, iar zona de aeroport destinată era așa, ca o autogară mai mare și mai curată.
Cazarea în schimb mi s-a părut mai scumpă decât prin alte părți, noi preferăm de obicei varianta unui studio care să aibă și o chicinetă, la Brașov găseam așa ceva cu 100-110 lei chiar în centru, aici am găsit cu 130 de lei o cameră care avea și un colț cu cele necesare gătitului, destul de aproape de centru. A fost bine per total, iar distanța destul de mare până la centru a mărit numărul meu de pași zilnici către 25.000, în jur de 20 km dacă e să cred aplicația telefoanelor Samsung – te las să ghicești modelul :).
***
Am revenit la București destul de agitați pentru că sâmbătă suntem nași de botez. Asta înseamnă destul de multe cumpărături de făcut, într-o zonă în care nu mă pricep în totalitate (am cumpărat cadouri multe pentru micuți de-a lungul timpului, dar un trusou complet nu – de exemplu, nu mă gândisem la ciorăpeii lungi care clar au sens în cazul bebelușilor băieței).
Am și o mică dilemă, am comandat online o lumânare care-mi plăcea pentru că era veselă, colorată și plină de personalitate, problema însă e că… e mică. 25 cm lungime – eu am crezut că acesta e vreun standard pentru lumânări de botez, că standard scria acolo, se pare însă că nu e tocmai așa. Am adunat de atunci păreri împărțite (eu nu am văzut-o încă), cum că ar trebui să iau alta sau că este ok, așa sunt acum unele lumânări de botez, dar m-ar ajuta o părere. Dacă ai trecut de curând pe la un botez, cum au fost lumânările? E ok și această variantă micuță?
Cu această ocazie constat că și eu am niște limite în ceea ce privește părerea celorlalți, știu că aceasta e cea care mă face să ezit, pentru că lumânarea în sine îmi place, atât cât o pot vedea în imaginea pe care am primit-o. Poate că nu mă interesează în mod special ce spune lumea despre faptul că nu am optat pentru unul dintre cele mai bune telefoane Huawei sau despre alte alegeri pe care le fac, dar atunci când sunt implicate mai multe persoane pe care le-ar putea afecta deciziile mele, lucrurile mi se par un pic diferite.
Lăsând la o parte lumânarea, așa o bucurie mi se pare să botezi, am colindat magazine și am făcut cumpărături și ne-am oprit din când în când să bem câte o cafea… și tare bine a fost. Există unele ocazii în care îmi place să uit de bani (ei, nu de tot, am încercat să cumpăr chestii 100% utile, de calitate, și care să le folosească și mai târziu, nu vreau să bifez o geantă de haine și atât), iar aceasta e una dintre ele.
****
Bucureștiul s-a golit zilele acestea și-mi place atât de mult faptul că lumea e liberă și se vede (sunt mai senini oamenii și mai relaxați) – dar parcul este aproape gol și la fel sunt și mall-urile (tocmai când am eu de colindat, ce bine!).
Parcă abia acum a venit cu adevărat primăvara (deși e vară aproape)! Iubesc această perioadă a anului…
Una peste alta, mă așteaptă câteva zile atipice, de cumpărături, (sper) leneveală și citit, mi-am propus să muncesc mai puțin și să mă bucur de această perioadă, că doar nu în fiecare zi botezăm 🙂
Tu ce faci în această mini-vacanță?
Alexa says
Servus Iulia
Din lipsa de timp, m-am rezumat in ultima vreme doar la a te citii.
Timisoara e un oras frumos. Zilele acestea a fost si Timfloralis, un festival dedicat florilor, nu stiu daca l-ai prins. La Timisoara imi doresc sa ajung si eu impreuna cu sotul meu, poate chiar vara aceasta.
Aceeasi senzatie am avut-o si eu la calatoriile interne cu avionul. Am avut zborul dimineata si era multa lume care zbura in interes de seviciu si chiar aveam impresia unui autogari. In plus sunt zboruri de durata scurta, cele peste 3-4 ore nu sunt preferatele mele.
Lumanarea este frumoasa, nu iti fa griji cu privire la dimensiune. In ultimii ani a aparut un trend nou cu privire la lumanarile de botez/nunta. Acesta varianta scurta sa ii zic asa, este si mai usor de transportat decat una lunga. Toate cele bune micutului si petrecere frumoasa.
Vremea frumoasa e o binecuvantare, intr-o zi cu soare parca toate merg mai bine.
In cele doua zile ramase din minivacanta poate ies cu rolele la o plimbare, mai citesc ceva si poate o plimbare in natura de 1 mai.
Toate cele bune.
vio says
genul asta de lumanari am avut la cuninie. ..
asa mici si cu ingerasi pe ele. …sincer sunt placute si le mai poti folosi…in casa le mai aprindem
pe cand cele lungi am de là botezul fetei sunt ascunse in garaj 😁….nu am nici un locusor unde sa le folosesc sau sa le tin….
Elena says
Mi-e draga Timisoara, acolo mi-am petrecut ani de zile vacanțele de vara, la bunici, care stăteau intr-un bloc care apare in poza ta 🙂
Cat despre lumînări, n-am avut niciodata nici la nunta nici la botezuri din cele imense, mie mi se pare f potrivita a ta.
N-am stiut ca la baieti sunt importanti ciorapii lungi. Nu le vad rostul
Spor la restul de cumparaturi si sa iasa bine botezul!
Ioana says
Eu numai la București am văzut lumânări cât parii de fasole 🙂 Astea mici mi se par mult mai potrivite, mai discrete, mai elegante, mai ușor de manevrat și mai cum vrei tu 🙂 E foarte bine așa cum e, până la urmă flacăra lumânării e cea simbolizează lumina sfântă și nu cantiatea de ceară folosită de producător.
Dulce Casa says
am fost in Serbia la o nunta, nasii aveau lumanari obisnuite, din ceara galbena, doar ca putin mai mari.Fara flori, fara farafastacuri.Mi-a placut mult.
Ce ai cumparat tu mi se pare dragut si practic.Conteaza simbolul, nu lumanarea in sine.
Marius says
Si noi am cautat lucruri pentru botez in weekend, o sa fim nasii unui baietel. Mult mai frumos bucurestiul cand este aerisit. Am fost in Timisoara acum 2 saptamani dar din pacate am fost cu masina, ne am chinuit destul de mult pe drum avand si un copil mic cu noi.
O femeie says
Lumanarea mica e super, nu mai vazui de ceva ani din alea mari cat parul de fasole, cum zice Ioana. Noi lumanarile le am donat la biserica, sa fie topite de ei, asadar nu vad rostul unei lumanari mari. Cele mici poate le mai foloseste familia din cand in and.
Timisoara nu vizitai, e pe lista. Am auzit multe.
Avion intern nu folosii. Sotul insa da, a fost des trimis de firma la capatul tarii, aaa ca a vazut multe aerogari. Cel mai tare a fost a prins furtuna, nu putea ateriza, i se termina kerosenul, si i a dus la brasov pt alimentare. Ajunsese sa vada 4 aero gari romanesti intr o zi 😆 si facea analiza lor, ce oameni trec si cum se misca angajatii.
Dar dresuri la baietel, si mai ales dresuri cand sunt peste 20gr? mai bine intreaba mamica ce foloseste…la fiiica mea bebelush tin minte ca nu apucai sa ii pun dresuri pana in decembrie, sub pantalon, fiica mea fiind etalon de sanatate pe aici. Avusei dresuri pt ea dar tin minte ca era un chin sa ii pun asa ca foloseam salopete din alea cu picior si capse.
Claudia H says
Ai dreptate, e o mare bucurie sa botezi, mi-am dorit asta de multi ani si anul asta s-a implinit pe neasteptate.