E o întrebare retorică, nu pretind că am vreun răspuns aici…
Economisirea îmi părea și mie acum niște ani ceva mic, meschin aproape, pentru niște oameni care în loc să-și trăiască viața așa cum trebuie se zgârceau la orice și își pierdeau vremea scurgând sticle de ulei care demult nu mai dădeau semne că ar mai putea produce ceva, adunau cu grijă mărunți de care nimeni nu mai are nevoie… și tot așa.
O pierdere totală de timp și de energie și o viață care, după toate aparențele, nu putea fi decât tristă.
Norocul meu este că natura mi-a dăruit o minte suficient de flexibilă încât să reconsider lucrurile atunci când evidența pare să nu-mi dea dreptate. Și să observ în jurul meu persoane care nu păreau să se îndeletnicească cu cele de mai sus – sau cel puțin nu duceau o viață tristă, așa cum mă grăbisem să cataloghez eu lucrurile.
Dimpotrivă chiar. Erau persoane vesele, optimiste și care – culmea! – după toate aparențele chiar își permiteau lucruri (cu înțelegerea dublă a termenului – aveau și buget și își și dădeau voie, adică erau dispuse să îl cheltuiască) care mie nu-mi erau tocmai la îndemână. Vacanțe, lucruri ceva mai scumpe…
Am mai citit apoi, am descoperit și bloguri de finanțe personale de prin afară, am studiat un pic problema, pentru a descoperi că Economisirea banilor, cea pe care o vedeam eu ca pe un fel de Baba Cloanța de care musai trebuia să mă feresc, era de fapt o chestie de bun simț, o etapă importantă prin care era musai să treci dacă îți doreai mai mult. Înțelegând prin mai mult inclusiv mai multă liniște.
Ne cumpărăm casă cu un avans economisit – și cu cât mai mare, cu atât mai mare și liniștea noastră de după, ne permitem unele lucruri care altfel nu ne sunt tocmai la îndemână atunci când economisim pentru ele (da, există și posibilitatea împrumuturilor, dar partea de liniște nu e tocmai asigurată în cazul acesta), avem o bază de la care construim dacă reușim să ne impunem un obicei pe atât de simplu, pe atât de folositor: să „facturăm” și pentru noi o parte din ceea ce câștigăm.
Investițiile tot din economii e ideal să le facem. Oricum privim lucrurile, bunul obicei de a nu cheltui tot ceea ce câștigăm, dar și de a optimiza modul în care cheltuim banii, de a economisi adică, nu poate decât să ne aducă un plus în viață.
Mie mi-a luat niște ani pentru a vedea economisirea dintr-un unghi pozitiv, așa că îi înțeleg foarte bine pe cei care încă gândesc așa. Pentru mulți dintre voi lucrurile au mers mai repede decât pentru mine – și ce bine că a fost așa 🙂
Și pentru a merge mai departe cu latura pozitivă a lucrurilor, constat că în ultima vreme din ce în ce mai multă lume are o părere mult mai prietenoasă despre economisire despre Iulia de la 20 și un pic de ani, cea despre care povesteam aici.
În continuare însă cred că sunt mulți pași de făcut până la momentul în care cât mai multe persoane vor înțelege adevărata importanță a economisirii în cadrul gestionării finanțelor personale. Pentru că totul de aici începe. Așa cum spuneam mai demult, atunci când reușești să economisești la 1500 de lei venit, o vei face și la 5000 de lei. Nu te oprește nimeni apoi să te rezumi la economisire – de fapt, nici nu este indicat să o faci – economisirea e doar primul pas, dar esențial pentru a porni pe baze corecte :).
Tu ce părere ai? De ce are atât de multă lume tendința să subestimeze economisirea, fiind mai degrabă preocupată de investiții sau creșterea veniturilor (fiecare dintre ele extrem de importante și cu rolul lor)?
Elena says
Fenomenul e incurajat de societatea care te vrea un consumator pefect. Sa muncesti ca sa faci banii cu care sa cumperi tot ce-ti doresti, cu iluzia ca fericirea de acolo vine. Sa sustii deci industria si comerțul, care in nici un caz nu te vor econom. Trebuie ceva efort la inceput ca te trezesti si să-ți schimbi felul de a vedea lucrurile, ca e mai usor sa te lasi dus de val.
Apoi sunt oameni care percep generozitatea doar ca pe ceva legat de material, nici nu-si pun problema ca sa dai din timpul, din experienta, din atentia ta, e uneori mai important decit sa cumperi ceva. Si iti cere mai mult efort.
Iulia says
Asa este, Elena… e o societate care nu ne incurajeaza in aceasta directie. Ce bine de cei care vad lucrurile dintr-un alt unghi :).
Sa stii ca studiez o noua chestie, pornind de la un comentariu al tau si al altei cititoare, vizavi de faptul ca noi suntem preocupate de economisire si sotii mai degraba de facut bani mai multi si/sau de investitii. Am descoperit o multime de chestii despre perspectiva masculina/feminina, pentru ca despre asta este vorba in optinia mea. O sa povestesc, va iesi un nou articol destul de lung 🙂
Elena says
Abia astept 🙂
In general e greu sa te destepti si ia mult timp daca n-ai avut o educatie in sensul asta , ca in general am fost educati in spirit consumerist.
Dar incet, incet lucrurile se schimba si deja in generatia tinara sunt multi care judeca lucrurile asa cum mi-ar fi placut sa le judec eu cand eram de virsta lor.
Dana-bel says
Iulia, sa stii ca si la noi e la fel: eu sunt cea care sunt preocupata cu economisirea, iar sotul meu se gandeste numai la cum sa faca mai multi bani si la investitii :)) . Chiar minimalizeaza efortul meu din ultimii 3 ani de a economisi, zice ca daca nu ar fi fost sa castige el mai mult, nu am fi avut bani deoparte.
jakota carmen -mirela says
foarte bine spus
o femeie says
si eu cred ca e presiunea consumerista sa cheltuim si sa avem cat mai multe. Totul se rezuma la prioritati….
Diana says
Si eu cred ca e presiunea societatii. Si sotul meu crede ca ‘noi nu trebuie sa cheltuim mai putin, trebuie sa castigam mai mult’ :))) ce sa zic, adevarul e undeva la mijloc, totusi. Daca nu era el cu mentalitatea asta, probabil ca acum am fi economisit scobindu-ne sub unghii, pe cand asa o facem constient si relaxat… Trebuie sa existe si un echilibru si mai ales economisirea sa fie un obicei, sa constientizezi ca de fapt ai nevoie de mult mai putine lucruri decat consumi de fapt
Iulia says
Da, da, echilibrul e cheia! Sunt 3 piloni, asa cum ii vad eu – venit, economii, investitii – si fiecare e cu rolul sau, care trebuie analizat in functie de familie.
Diana says
Da. Ei sunt mai degraba orientati pe obiectiv, de ex mi-a explicat ca una e sa ecomisesti 10% din 5 lei venit, si alta e 10% din 500. In prima situatie te frustrezi inutil, fara un rezultat deosebit. Insa odata ajunsi la scopul de 500, constata ca nu are rost sa ecomisesti aia 10% pt ca oricum lucrurile pt care ar fi economisit inainte din 5 lei acum si le permit fara sa economiseasca 🙂
Amuzant, ca diferenta de man’s brain vs woman’s brain, noi am ras, de curand eu ii trimiteam linkuri cu niste science inspired jewelry despre care citisem intr-o carte, sugerand ca mi-as dori asa cadou de-o aniversare, in timp ce vorbeam cu prietenele despre economisit. El ii arata linkurile unui prieten, care a reactionat asa: auzi, ai bani? Da. Pe nevasta-ta o face fericita tinicheaua aia? Da. Pai cheltuie-i, ca asta-i ideea 😁
Marius says
Pentru ca educatia financiara nu exista la noi in tara. Abia de cativa ani incepe sa fie promovata, multi au aflat pe propria piele ce riscuri implica un credit in 2008 si probabil din acest motiv am inceput sa facem pasi in directia asta. Au aparut mai multe bloguri legate de educatie financiara, lucru foarte bun, inseamna ca exista si public pentru ele