Cred că dacă fiecare persoană care mi-a spus, de-a lungul timpului, că nu are sens să se pregătească pentru pensionare, pentru că nu are certitudinea că o va prinde, mi-ar fi dat un leu, pușculița mea ar fi fost semnificativ mai bogată la momentul acesta :). E una dintre convingerile limitative cel mai des întâlnite la români.
Un sâmbure de adevăr poate că există aici – dacă nu te gândești la această variantă, posibil să trebuiască să muncești până la o vârstă extrem de înaintată …
Scopul acestui articol însă nu e nici să panicheze și nici să arate cu degetul către ceva sau cineva. Dacă mă citești de ceva vreme, știi că nu sunt genul și am convingerea că noi suntem primele persoane care ne putem ajuta, înainte ca statul, economia, cei din jur sau orice altă circumstanță să o facă.
E o problemă pe care mi-o pun și eu și căreia nu am pretenția că i-am găsit cea mai bună soluție.
Eu cred că cel mai bine este să te gândești (și) la pensie din momentul primului contract de muncă. Sau, și mai bine, să ai un exemplu care se gândește în familie și să-ți treacă ceva pe la ureche în sensul acesta chiar din casa părintească :).
Pentru simplul motiv că, dacă faci încă de la vârsta de 20 de ani acest lucru, nu ai nevoie de sume mari sau de cine știe ce efort pentru a porni un bulgăre care se va învârti toată viața. În plus, nu vorbim doar despre acumularea de bani, ci și despre o anumită atitudine despre care o să vorbesc mai jos, de anumiți pași care nu sunt neapărat din sfera ideii de pensionare, ci mai degrabă din cea a finanțelor personale – a economisirii și investițiilor.
Cum ne pregătim pentru vârsta pensionării?
Eu am început să mă gândesc serios la pensionare undeva în jur de 30 de ani, luând în considerare cele de mai jos. Sunt lucruri în care eu m-am descurcat mai bine și altele la care mai am încă de lucru – și cred că fiecare poate să facă o analiză în acest sens.
Contract de muncă sau asigurări, pe toată perioada activă – nu am fost niciodată adepta ideii că e musai să ai un job tradițional și să muncești până la 65 de ani sau orice altă vârstă de pensionare va fi valabilă la momentul retragerii noastre din activitate. Dacă însă alegi această variantă, sau pe perioada în care o alegi, părerea mea este că ar trebui să o faci cu toate obligațiile și drepturile plătite.
Dacă mergi pe ideea de antreprenoriat, freelancing sau orice altă variantă mai puțin tradițională, e bine să ai un plan. O garsonieră pe care o închiriezi la bătrânețe poate fi un plan. O asigurare de viață poate fi un plan. Investițiile personale, dacă ajungi la nivelul acesta, sunt un plan foarte bun.
Datorii achitate cât mai repede. E foarte complicat să ajungi la 60 de ani cu puține resurse pentru pensionare, dar dacă ai și datorii, situația capătă nuanțe dramatice. Calculează, plătește anticipat, simplifică, economisește… dar în afara cazului în care ai acumulat o mică avere și te bazezi pe investiții, fă tot posibilul să fii liber de datorii înainte de 50 de ani, pentru a avea măcar 10 ani în care să accelerezi un pic lucrurile. Sau să le începi, dacă o faci cu premise bune (contracte/asigurări pe perioada precedentă și fără datorii).
Menținerea unei stări de sănătate cât mai bune. Corpul este singurul instrument care ne va folosi toată viața și e bine să nu uităm acest lucru. Ideal este să ajungi la 60 de ani într-o stare cât mai bună de sănătate, cu tot ceea ce presupune ea. Și indiferent de nivelul la care ești acum, poți face o mulțime de pași pentru a îmbunătăți lucrurile. Desigur că și genetica are un cuvânt important aici, dar e bine să ne concentrăm pe ce putem face și să lăsăm și Universului un cuvânt de spus.
Un buget de bază cât mai mic posibil. Aici intră, în perspectiva mea, acele cheltuieli pe care e musai să le faci într-o lună. Puțini gândim în termenii aceștia, dar noi o facem, de exemplu, și mi se pare foarte important. Casa te poate costa 500 de lei pe lună (dacă ai un apartament cu 2 camere cu costuri cât mai bine optimizate), 1000, 1500 de lei sau mai mult. Mașina vine și ea cu niște costuri. Mâncarea, igiena, medicamentele tot ceea ce presupune buna funcționare a gospodăriei tale, are în spate un buget. Ar trebui ca acesta să fie același pentru toți, dar nu este chiar așa.
Pe măsură ce te apropii de anii de pensie trebuie să te gândești că, cu cât mai mic acest buget, cu cât mai independentă este gospodăria, cu atât mai bine. De la o casă la țară independentă energetic și până la un buget de medicamente cât mai mic posibil (asta, pentru că nu ai nevoie, e de la sine înțeles), și aici putem face niște pași importanți.
Crearea câtorva surse de venituri pasive. Eu ma gândesc la o garsonieră de închiriat, dar și la drepturi de autor, dividende și dobânzi sau venituri din surse online. De la un anumit nivel acestea pot fi suficiente, dar știu că această zonă e mai greu accesibilă tuturor, iar eu mai am mult până departe.
Un plan concret pentru anii de pensie, conceput cât mai devreme posibil. Un plan cu siguranță perfectibil în timp, dar care ar trebui să existe cât mai repede posibil, pentru că o perioadă de 25 de ani sau mai bine (sperăm pentru toți asta) nu o poți pregăti în 2-3 ani.
Planul meu include cumva pașii de mai sus – cum spuneam, sunt zone în care m-am descurcat mai bine decât în altele și zone în care chiar am lucruri de îmbunătățit. Inclusiv planul meu nu este unul scris și care are vreun dosar alocat – sunt lucruri pe care le urmăresc și în direcția cărora am făcut pași concreți.
Partea de economisire/investiții e începută demult, pentru pensie mă gândesc la o combinație de fond de rezervă substanțial + investiții (aici aș include și o componentă imobiliară) + pilonii oficiali de pensie (cei de astăzi – studiez și varianta unei asigurări de tip așa-zis Pilon 4, dar am un mix de sentimente vizavi de aceasta, avand în vedere faptul că suntem suficient de disciplinați și putem și investi în funcție de profilul nostru de risc) + meseria mea, pe care o practic cu plăcere și sper din tot sufletul să fiu sănătoasă și să o pot face cât mai mult.
Pentru a atinge și celelalte puncte enumerate de mine – datorii nu avem, la bugetul de bază stăm binișor, deși locuința noastră e la oraș, la partea de sănătate mai avem de lucrat, la fel și la veniturile pasive care momentan nu ne acoperă bugetul de bază despre care vorbeam (în anumite luni o face, și cred că e un pas important)…
Eu, care abia mă acomodez cu pragul celor 40 de ani, mai am 20-25 de ani până la momentul pensionării oficiale (dacă nu se schimbă lucrurile până atunci și se urcă prea mult vârsta respectivă) și cred că o poziție destul de bună.
Cel mai important pentru mine, dacă lucrurile nu se vor schimba semnificativ, în așa fel încât ceea ce fac astăzi să nu mai aibă sens, mi-ar plăcea să îmi continui activitatea, adică nu văd pensionarea ca pe o retragere din activitate – decât dacă scrisul și site-urile și blogurile nu vor mai avea loc în societatea de mâine.
Dar asta este despre mine. Mi-ar plăcea să aud și părerea ta :).
Când crezi că e un moment bun pentru un plan pentru pensie? De câți ani avem nevoie pentru o construcție solidă în această direcție? Crezi că vor fi suficienți pilonii oficiali de pensie?
o femeie says
De 3 ani ma gandesc la pensionare si am scris mult despre, ca eu vreau sa ma pensionez mai devreme (la 40 ani, hahaha, dar deja am 40 si 2 luni)
Ce fac eu? 🙂 . Pai stii: pensii private, imobil inchiriat, investitii.
Ma voi opri din munca la pensie? nu. Dar toate aceste „consolidari financiare” imi aduc siguranta si linistea ca pot sa aleg sa zic nu.
o femeie says
in rest, daca primeam si 1 euro de cate ori am auzit: „nu traiesc eu pana la pensie” … aveam de de inca un concediu :).
Realitatea este ca speranta de viata bate spre 75 ani la romance si e in continua crestere, fata de 62 cat era in anii 90. iar cine are un stil de viata francez va ajunge peste 80 ani garantat. Asadar vom manca ceva pensie, doamnelor 😉
Marius says
Da, multi considera ca nu ajung la pensie si cand sunt acolo trebuie sa voteze cu PSD fiindca nu au alta sursa de venit …
Dana-bel says
Si eu am facut luna trecuta 40 de ani 🙂 . La pensie ma gandesc de vreo 3 ani. Ce am facut concret: particip la fond de pensii private de vreo 2 ani si 8luni, am scazut de curand timpul in care platesc ipoteca(de la 17 ani si jumatate la 12)- dar asta am facut-o mai mult sa ne fie mai usor cand copiii(sper) o sa studieze mai departe, la Universitate. Si ne gandim(economisim) la un plan de investire pe termen lung, ori sa cumparam ceva sa inchiriem, ori sa cumparam un apartament/casa, renovam si vindem. Mai avem si planul B, casa de la tara din Romania a socrilor(care o sa devina a noastra in curand cu acte), casa care desi e intr-o zona f.saraca a Romaniei(jud. Botosani), ea e ditamai vila cu toate conditiile si vreo 3 hectare de pamant in jur.
Dana-bel says
Am observat cat de mult conteaza educatia financiara din familie. Daca eu am inceput sa ma autoeduc financiar pe la 37 de ani, vad la colegii belgieni care au primit cat de cat o educatie financiara de acasa ca de la primul salar participa la fondul de pensii private, isi cumpara casa la 23-25 de ani cu avans de minim 20% ca au stat la parinti si au economisit(eu am cumparat la 32, cu avans 0). Incerc si sper sa reusesc sa insuflu si copiilor mei un dram macar de intelepciune financiara 🙂 .
Iulia says
Dana, ce bine ca o faci! De fapt, ei invata in primul rand prin exemplu, mie asa mi se pare… Cu siguranta ca traind intr-o societate in care lumea e preocupata de acest aspect la 20 si ceva de ani, vor fi si ei. Si vor avea acest avans de 20% sau poate chiar mai mult, care chiar asta va fi: un avans nu doar pentru casa, ci si pentru un viitor cu mai putine datorii 🙂
Dana-bel says
Asa e, exemplul celor din jur e molipsitor. Noi am prins curaj sa incepem sa cautam casa de cumparat(desi eram legal in Belgia de mai putin de 1 an, si ilegal de vreo 3) deoarece colegii mai mici ca varsta ai sotului meu aveau toti case cumparate . Si am zis ca noi de ce nu?
Dana-bel says
Dar trebuie sa adaug(ca nu creada toata lumea ca ce tari sunt belgienii :)) )ca am si un coleg care la 28 de ani s-a hotarat sa plateasca chirie de 800€/luna in loc sa cumpere un apartament si sta cu 40000€ pe cont de economii(bani care se devalorizeaza pe zi ce trece); sau avea 40mii cand s-a hotarat sa se mute in chirie(ca nu gasise apartamentul visurilor de vanzare), ca intre timp si-a mobilat complet apartamentul inchiriat, deci cred ca s-a bagat ceva in ei. Sau alt coleg care a fost dat afara de maica’sa la 17 ani, si de atunci sta doar din chirie in chirie, traieste de azi pe maine si nu il vad bine, ca l-au dat afara de la noi acum cateva luni. Deci sunt si exemple de asa nu.
o femeie says
Sa vezi la colegul din stanga: la 25 ani avea avans (mic, sub 20%) si cumparat aprt. La 35 si-a vandut aprt. si luat casa – are credit pe diferenta, casa ii produce curent electric mai mult decat consuma, pensii si pilon 2 si 3 maximizat de la primul salariu. Chiar daca a stat cu parintii pana la 25 ani, a platit chirie la parinti!!! (mi s-a parut shocant asta, apoi a zis ca a fost parca 200 euro pe luna deci simbolic, si ca in ziua de cumparat aprt. mama lui i-a dat toti banii + dobanda, sa il ajute la avans…)
Mama lui a iesit acum cateva luni la pensie si cu pilonul 2 + 3 si-a luat casa in Maroc si s-a mutat. Mama lui = o femeie simpla cu 5 copii, asistenta medical. Na.
P.S. daca se afla in birou ca am blog, tre sa il sterg: blogul este inspirat de colegii mei de birou 😀 😀 😀
Dana-bel says
„O femeie”, cred ca ma apuc si eu de scris un blog despre colegii mei :))))
Marius says
Ce subiect sensibil, pacat ca prea multi ne interesam de el dupa varsta de 30 ani.
In primul rand cred ca nu trebuie sa ai datorii. In 3 ani am achitat 50% din principal, sper in urmatorii 3 sa terminam cu ipoteca. Momentan 2% din venit se duce in pilonul 3 iar 5% in bursa noastra. Dupa ce achitam apartamentul o sa cresc contributia catre pilonul 3 la 5% si o sa incep sa strang bani pt un avans de ap 2 cam in aceeasi zona cu noi, pentru inchiriere pe termen lung. Restul mai vedem pe parcurs, abia am schimbat prefixul la 3 acum 1 an …
Amy says
Cea mai buna metoda de-a face bani cu un apartament, mie personal mi se pare Airbnb. Si eu iau varianta asta in calcul, de-a cumpara si inchiria un apartament intr-un oras turistic.
Cat despre pensiile private, ai vazut ce vrea sa faca statul cu ele, nu?
Inna says
Amy, AirBnB poate e avantajos acum, dar nu se stie cum va fi pe viitor, pentru ca fenomenul AirBnB reprezinta o concurenta neloiala fata de alte catogorii de business care asigura cazare, cum ar fi hotelurile. In materie di sharing economy (din care AirBnB face parte )tari din Europa, cum ar fi Italia isi propun armonizarea legislatiei si o regolamentare unitara a intermedierii online pentru a stopa concurenza neloiala si evaziunea fiscala.
Elena says
Exact, Inna, asa e si in Franta.
Ela says
Buna, e prima oara cand comentez si incep prin a-ti multumi pentru toate informatiile de pe blog, sunt de mare ajutor.
Am 30 de ani si ma gandesc tot mai serios la viata mea de peste 15-20 ani.Planul meu ar fi cam acesta:
1.Sa pun lunar bani deoparte pentru pensie.Nu mai am nicio incredere in pensia de stat asa ma gandesc ce varianta e mai ok: pensie facultativa(care implica si costuri de admin), cont de economii(la fel cu diferite costuri si dobanzi jenant de mici din care si impozit 10% la stat) sau cea mai simpla optiune sa virez lunar bani in contul curent de euro.Tu care crezi ca e mai avantajoasa?
2.Sa economisesc lunar pentru o investitie imobiliara, cred ca e o varianta mai usoara de a genera venituri, mult mai simpla decat o afacere, cu investitii si castiguri medii dar macar constante.
3.Sa imi achit creditul ipotecar mai repede facand rambursari anticipate, dupa inchiderea creditului aferentul ratei sa il investesc tot pentru o proprietate imobiliara
4.Alocat timp pentru educatie financiara si respecand pasii pe care imi ofera incredere financiara: notat lunar veniturile si cheltuielile, evitarea risipei de orice fel, cumpatare la cumparaturi, planificat din timp costurile diferitelor obiective
5.Multa perseverenta in respectarea acestor reguli, stiu ca viata se va complica: vor aparea copii, costuri mai mari, probleme medicale etc
Iulia says
Ela, bun venit in zona de comentarii! E un plan serios, pentru care te felicit.
Ca sa iti raspund la intrebare, cred ca abia peste 15-20-25-30 de ani sau cand vom avea nevoie vom sti exact care era varianta cea mai potrivita…
Cand m-am gandit eu la optiuni, am hotarat sa merg si pe pensie facultativa, undeva la minim, in ideea de a avea o variatie cat mai buna. Cum spui si tu, aceste sume sunt erodate de comisioanele destul de mari, dar m-am gandit ca nu strica sa pun un „ou” si in cosul acesta. Unul mic, mic :).
Roxy says
Cred ca actualele fonduri private si investitii in cele din pilonul III pot asigura o pensie decenta. Ca alternativa la pilonul III as incepe si cu un portofoliu de actiuni lichide, care spre 50 de ani se orienteaza mai mult catre obligatiuni de stat.
Elena says
Eu nu cred in pensiile private pentru ca imi spun ca firmele alea trebuie sa castige bani, deci daca ar fi asa condiții bune de pensii, ei ar fi in pierdere.
Nu m-am prea gandit la pensie, desi am vazut ca prietenii nostri din Romania vorbesc (prea) mult de asta.
Nici n-am economisit, ca abia de citiva ani am inceput sa ne schimbam optica, in principal gratie comunitătii de pe blogul Iuliei. Nu-mi pare rau totusi ca am cantat ca greeierii 🙂
Acum ne luam o casa, cu aport personal zero (doar taxele notariale le avem), ni se pare ca dobinzile sunt f joase. Rata o sa ne permita sa avem acelasi nivel de viata ca acum daca veniturile ramin aceleasi.
Cum casa e bine situată, ma gandesc ca la pensie o vindem sau vedem cum jonglam cu ea si apartamentul din Romania. Cit despre apartament toata lumea ne zicea sa il vindem, dar vad ca si imobiliarul e ca bursa: cu timpul, valoarea tot creste, in ciuda fluctuatiilor pe termen scurt, deci e o investitie.
Colegii astia de serviciu si pentru mine ar fi un subiect bun de blog 🙂 Singurul regret e ca atitia ani n-am profitat de colegi, ca am stat acasa. Dar am profitat de proprii copii 🙂
Iulia says
Elena, si eu sunt convinsa ca banii dati pentru pensia privata mi-ar aduce un castig mult mai mare daca ii investesc lunar la bursa – chiar si a noastra. Dar am decis sa merg si pe ea, la o suma minima, tinand cont de faptul ca de cativa ani buni sunt independenta si am cotizat cat de putin s-a putut si as vrea sa bifez si acest coș, nu se știe niciodată…
Mie românii nu mi se par excesiv de preocupați de pensie – nici măcar eu, care am blogul acesta, nu sunt.
De fapt, cred că au început să fie, mie una de câte ori văd o mamaie că îmi întinde cu o mână ce tremură un buchet de zambile sau de ștevie – pe care le cumpăr, de fiecare dată – sau plimbând o sacoșă pe care nu prea are cu ce să o umple, mi se rupe sufletul de această generație care a așteptat totul de la stat și primește cât primește. E greu să nu te gândești în condițiile astea.
Marius says
Si eu voi mentine pilonul 3, au investitii la care tu ca individ nu ai acces, chiar daca ai cont la bursa. Da, trebuie sa scoata si ei un profit, tocmai din acest motiv au comisioans. In 10 ani cei de la P2 au mai adaugat 1mld de eur la cei 9 depusi de oameni, pe langa comisioanele lor. Eu cred ca e win win 🙂
o femeie says
Elena, iti confirm, sunt comisioane si mari. Ce da pilon 3 =pensia privata rentabilitate este deducerea din impozit (400 euro pe an in romania). Atat timp cat nu am stiut sa fac altceva cu banii, am contribuit. E o solutie minunata pt cine nu vede o alternativa cu randament mai bun. Dar de cand am deschis cont pe degiro si cumpar actiuni am oprit contributia la pensia privata si astfel suma respectiva o redirectez acolo – am comparat ROi si ies mai bine.
Elena says
Ma gandesc ca poate pentru ca noi avem ceva ani in plus, iar discuțiile nu erau constructive ca aici, ci de genul ” va fi vai si-amar de noi cand ajungem la pensie”.
Legat de investitii: tocmai citeam azi intr-o revista ca airbnb in Franta aduce un venit mai mic decit o inchiriere a ceva mobilat pe termen lung, iar de acum incolo informatiile legate de veniturile airbnb ajung direct la fisc, deci banii ramin si mai putini.
Cristina says
Recunosc: sunt cam pierde- vara. Nu m-am prea gandit la pensie pana acum cateva luni, am noroc oarecum ca am inceput a lucra de mica si am ceva vechime in tara, dar nu suficienta asa ca va trebui sa contribui din banii mei (unde sunt acum nu prea e sistem de pensii, deci nu pot contribui, nu platesc taxe – 12 EUR platesc taxe pe luna-, dar nici nu am cine stie ce beneficii).
M-am culcat pe-o ureche si pentru ca sunt suficient de norocoasa de sunt singurul copil si singurul nepot, asa ca voi mosteni tot de la parinti si bunici. Nu e in zona premium, dar cum e destul de usor de ajuns in Bucuresti pe autostrada…sper ca valoarea sa creasca in timp ca vorba ceea „alt pamant Dumnezeu nu mai face”. Iar bunicii au teren pe langa casa, nu gluma, vreo 5000mp. Plus casa alor mei, ceva teren agricol, un alt loc de casa tot in zona, o vie, ce economii/investitii voi reusi sa am atunci…sper sa fie suficient sa-mi asigure un trai decent la batranete. Ca atunci vreau doar sa ma mut la tara, sa cresc gaini si sa cultiv castraveti organici si narcise.
Florin says
Bună tuturor, eu am început să mă gândesc mai serios la pensie pe la 31 de ani, din două motive:
1) am reușit să cumpăr un apartament în care să locuiesc și deci am realizat probabil cea mai importantă investiție în viață; și
2) reușeam să economisesc sume importante lunar și m-am gândit la un plan pe termen lung.
Am visat și eu pensia la 40 de ani, dar e un vis, acum mă gândesc la pensia de la 50 de ani.
Am un portofoliu complex care include și investiții și datorii, care însă mă face să dorm bine noaptea. De fapt deja veniturile din investiții acoperă jumătate din nevoile mele și ale soției, lucrăm la a doua jumătate și la banii pe care îi strângem pentru a ajuta copiii în viitor.
Am plan de pensii și Pilonul 2 și Pilonul 3 de la înființarea fiecăruia, am niște mii de euro deja strânși acolo; am investiții imobiliare; investiții la bursă; fonduri de rezervă la bancă în diverse monede: lei, euro, dolari, franci elvețieni, puțintel aur financiar; am depozite speciale pentru facultatea copiilor; am și două credite imobiliare și niște limite generoase pe cardurile de credit pe care le acopăr lunar.
Până la finalul anului 2016, am tot investit, am luat un credit suplimentar imobiliar deși aveam bani să cumpăr un apartament cash. Majoritatea investițiilor au adus un randament egal sau superior costului creditelor și întotdeauna am avut rezerve la îndemână dacă am avut nevoie.
De la jumătatea anului trecut am vândut mare parte din investițiile de la bursă și am folosit banii ca să plătesc în avans creditele a căror dobândă a început să crească.
Mi se pare riscant să fac noi investiții în acest context, mă aștept să urmeze o nouă recesiune și să scadă valorile activelor înainte să își reia creșterea.
o femeie says
Florin, traim acelasi vis, tu doar ai inceput mai devreme 🙂 (eu cu 5-6 ani mai tarziu ca tine). Pana la 50 de ani ne iese 🙂
Iulia says
Florin, e foarte fain ce ai realizat… chiar ma gandeam ca, in principiu, doar factori pe care nu ii putem controla mai pot aparea. Dar in privinta aceasta nu avem mare lucru de facut.
Si eu tot 50 de ani am ca reper, doar ca planuiesc sa continui cu partea aceasta, de blog.
Bogdan says
De 2 ani, adica de la 28, ma gandesc si eu la pensie timpurie. Economisesc si investesc insa de mult timp, doar scopul era altul.
Portofoliul meu contine un fond de rezerva, pensie echivalent pilon 2, pensie echivalent pilon 3 platit de firma, imobiliare (partea mea preferata), ETF-uri 100% actiuni, depozit cu dobanda ridicata (momentan in loc de bonds).
Voi ajunge independent financiar pe la 36-42 de ani, dar nu datorita inteligentei mele investitionale caci ma consider cel mult mediu in aceasta zona.
Cred insa ca m-au ajutat foarte mult 3 evenimente.
1.Faptul ca la 12 ani parintii m-au invitat la o discutie ‘ca intre adulti’: credit pt un ap de vacanta, sau un ap pt inchiriere. Geniali au fost. Mi-au lasat impresia ca parerea mea chiar conteaza si fara sa-mi dau seama m-au facut sa inteleg si sa aleg un ap pt inchiriere. De atunci mi-a fost clar care-s prioritatile in viata.
2. Desi am terminat facultatea de constructii, m-am reorientat catre IT caci am vazut ca e pe val si se castiga mult mai bine si mult mai usor.
3. Dupa doar 10 luni de munca in Romania am zbughit-o in vest pentru un salariu de fix 5.78 ori mai mare pe vremea aia. De atunci veniturile au tot crescut ajungand sa fiu un high earner.