Am mai avut la un moment dat problema aceasta, de a-mi defini personalitatea și obiceiurile de consum oarecum atipice. Bine, cred că să fii frugal sau să încerci să faci asta iese un pic din tiparele obișnuite, cu toate că am descoperit în ultimul timp cu plăcere că din ce în ce mai multă lume își pune problema unei alternative la consumul fără limită și uneori fără logică.
Puțini se gândesc că frugalitatea nu este despre a te priva de multe dintre lucrurile pe care le percepem ca plăceri ale vieții, mai mici sau mai mari, ci mai degrabă despre a găsi un mod isteț de a-ți gestiona banii, luând deciziile potrivite și învățând să alegi în așa fel încât să beneficiezi de aceleași lucruri, cheltuind mai puțini bani.
Ceea ce încerc eu mereu să fac, de exemplu, este ca, în măsura în care acest lucru îmi este posibil, să selectez și să consum/cheltuiesc pe lucruri care imi folosesc si care consider ca imi aduc cu adevarat un beneficiu, lăsându-le deoparte pe cele care nu cred că mi-ar aduce vreun plus. Și să mă gândesc în același timp la toate implicațiile a ceea ce cumpăr – nu vreau să arunc, de exemplu, să risipesc…
As asocia aceasta idee cu un sentiment de responsabilitate mai degrabă decât cu frugalitatea.
Mă gândeam la un moment dat și chiar povesteam cu cineva că dacă prin absurd de mâine aș avea o sumă imensă de bani (aș juca poate la loto și aș câștiga), sau poate aș ajunge să câștig mult mai mult decât în acest moment, ma îndoiesc că mi-aș schimba radical modul de viață.
Probabil că unele lucuri s-ar schimba, însă cu siguranță că nu m-aș grăbi să îmi cumpăr vreo locuință sau mașină luxoasă, de exemplu. Aș fi în continuare atentă unde se duc banii și aș monitoriza în continuare cât câștig, m-aș interesa de orice modificare legislativă care mi-ar putea afecta salariul (dacă tot am ajuns la ele, de la anul probabil că știi că intră unele importante – aici poți vedea un calcul actualizat pentru cum va arata salariul de anul viitor, poti estima, de exemplu, varianta în care angajatorul acopera și pe cea în care nu acoperă contribuțiile angajatului) sau de orice alte beneficii suplimentare ar putea exista.
Sunt sigură că aș călători mai mult și voi munci în alte direcții (de scris, sigur aș mai scrie 🙂 ), fără însă a-mi schimba prea mult comportamentul de consum – sunt sigură că mă voi întreba în continuare dacă ceea ce cumpăr îmi va aduce un plus important.
Mai degraba m-ar preocupa ideea de a face acesti bani sa munceasca pentru mine (sau pentru direcțiile în care decid să contribui), decât aceea de a cheltui mai mult, într-o falsă iluzie că aș trăi în acest fel mai bine. Pentru ca mi se pare ca in viata cel mai important este sa reusesti sa aduni experiente si nu lucruri.
Este adevărat că și pentru experiențe trebuie să scoți bani din buzunar, de multe ori deloc puțini – din fericire pe lista dorințelor mele nu se află vreo excursie pe lună – nici măcar o croazieră scumpă sau mai știu eu ce.
Eu cred mai degrabă într-un consum responsabil și nu în restricții autoimpuse…
In momentul în care conștientizezi de ce ai nevoie si care sunt lucrurile care te fac nu neaparat fericit, pentru ca fericirea e lucru mare, ci îți aduc un plus veritabil în viață sau mai mult sens, că am tot început să vorbesc despre el, consumul se reduce de la sine, nu trebuie sa te gândești prea mult la economisirea banilor, frugalitate si alte lucruri ce par restrictive.
Areva says
Felicitari pentru articol! Sunt interesata sa cunosc cat mai mult despre frugalitate, si mi-as dori sa pot avea un astfel de stil de viata fara sa ma frustrez. Astept cu interes si alte articole cu aceasta tematica 🙂
Succes si inspiratie!
Iulia says
Areva, eu nu ma frustrez catusi de putin… Tine de mental 100% cred, m-am educat, daca pot spune asa, sa imi doresc doar anumite lucruri. Unele dintre ele sunt scumpe, altele ieftine… per total realizez ca sunt doar mai putine decat inainte.
o femeie says
that’s me, baby :). That’s me. Simplu, suficient, armonios cu principiile mele.
Iulia says
Exact asta vroiam sa spun 🙂
Elena Fr says
Da, da! Asta-i sensul corect: constientizezi ca n-ai nevoie si ti se pare inutil sa arunci banii pe lucruri. Ca daca faci invers, adica stringi cureaua si renunti la cumparat doar pt economisit, ajungi doar la frustrari.
Lucrul asta e valabil si in alte domenii. De ex la slabit. Daca esti constient ca tot felul de mincaruri iti fac rau, nu-ti mai trebuie. Daca doar vrei sa te abtii , ca sa slabesti, esti frustrat.
Iulia says
Cu slabitul ai atins un punct sensibil :). Mie nu-mi iese, chiar daca analizand mancam destul de ok. Dar ai dreptate, pofta de dulce am de exemplu doar cand imi propun sa slabesc, ca ma gandesc doar la ce exclud.
Diana says
Eu ziceam de oamenii cu greutate extrema, ma indoiesc ca esti acolo daca mananci corect. Cateva kg in plus am si eu, dar ma simt bine cu ele, cand sunt mai slaba de atat arat mai bine dar ma imbolnavesc des, ma simt fara vlaga. Asa mi-e ok, ma mentin fara efort. Cu varsta si mie imi trebuie portii mai mici
o femeie says
Eu compar atentia la buget cu atentia la dieta. Si ambele vin de la o forma de fericire si echilibru interioara ce se vede si in buget dar si in dieta: nu mai simtim nevoia de a aduce lucruri extra sa completeze „gaurile” sufletesti: inca o masina/ inca o farfurie etc etc.
Iulia says
Dap, teoria o stiu si eu. In practica, lucrurile sunt pentru fiecare in parte. Eu de cate ori mananc cot la cot cu oamenii (si mai putin ca ei, ca stiu ca se aduna la mine), ma ingras. Am patit-o ultima data cand a nascut sora-mea, cumnatul meu nu inceta sa se mire ca mananc putin si nu m-a crezut ca la capatul perioadei – care a fost una cu 10-12 si chiar 14000 de pasi pe zi pentru mine (am aplicatia aia la telefon) o sa am macar 2 kg in plus, ca nu mi-am gatit singura, fara vegeta si ulei. Dar discutia e lunga, are si niste tratamente in ecuatie, nu vreau sa o continui. Dieta curata se vede totusi in analize, e un punct bun.
o femeie says
Iulia, nu te mai compara cu altii. Nici la buget, nici la dieta. Fiecare corp e unic, fiecare are nevoile lui. Comparatia mi-o fac cu mine (e drept, am ajuns la 40 ani cand mananc cam 1/3 daca nu 1/4 din liceu-facultate) – asta e noul consum al corpului meu. Echilibrul propriu e cheia, echilibrul meu nu e al tau.
Elena.fr says
Ce ciudat mi se pare ce spui ca ai redus asa tare ratia de mincare. Eu maninc ca pe vremuri si nu vad schimbari. In schimb am ramas cu 2-3 kg in plus dupa ultima nastere, ceea ce nu s-a intimplat dupa primele, cind eram mai tinara.
Oricum, exact asa e: suntem unici.
Si cum bine spune sotul, in caz ca faci un regim, mai bine stabilesti ce ai voie sa maninci si te focalizezi pe astea, decit pe ce nu ai voie, si atunci cam o dai in bara.
Diana says
Asa gandesc si eu 🙂 per total, cheltui cam la fel ca atunci cand cumparam chestii de calitate indoielnica, la impuls
Pe mine ma bucura si lucrurile, dar nu la modul de cine stie ce fitze de afisat. De ex, in timp mi-am luat lucruri pe care le folosesc in fiecare zi de f buna calitate, au fost scumpe chiar si la reduceri si nu le stie nimeni, doar eu zambesc de fiecare data cand invart o lingurita frumoasa intr-o cana de ceai frumoasa, cand ma bag in pat intr-o pijama pufoasa intr-o lenjerie moale, e un confort care ma face sa ma simt bine
Eu visez la vacante scumpe. Nu pt ca-s scumpe, is scumpe ele ca-s departe, Peru, Japonia, Rio, ne-am permite una pe an, dar inca e copilul prea mic ca sa ne tihneasca si sa intelegem cu totii ceva de banii astia, asa ca mergem mai prin Europa si folosim banii cu cap, o sa vina si vremea altui fel de vacante
Iulia says
Da, la momentul asta ma gandesc ca vreau sa aduc in casa mea doar lucruri pe care sa le folosesc zilnic, de care sa ma bucur. Implicit selectez chestii un pic mai scumpe – per total insa ies pe minus, pentru ca sunt putine. Am ajuns la o forma extrem de simpla si de buget, practic o singura pagina pentru bugetul intregii luni, si vad clar luni intregi in care nu am cumparat nimic de adus acasa (in afara de carti, pentru ca imi place sa le notez si recitesc de cate ori am chef, dar si acestea sunt selectate atent si multe dintre ele donate dupa ce le-am citit).
Dragomir Cristina says
Nici eu nu mi-as schimba modul de viata daca s-ar intampla sa imi vina din cer o suma mare de bani. Zic din cer pentru ca la Loto nu prea joc, deci nu am cum sa castig. Mai degraba as investi banii in chestii care sa aduca alti bani pe termen lung. Nu as incepe sa ii arunc pe haine de firma sau excursii prin destinatii exclusiviste.
Iulia says
Cristina, uite ca noi jucam – cam o data pe an, cred ca si mai rar. Anul asta nu am jucat 🙂 Pe principiul ca, daca e sa castigam, musai sa si jucam. Dar extrem de rar, cum spuneam – castigul te gaseste daca considera ca e pentru tine.
Elena.fr says
N-am cistigat o suma mare de bani si nici n-as vrea sa cistig, nu de alta, dar dupa ce sotul a cistigat ceva (un curs gratuit) a avut un deces in familie si mi-a ramas in cap cistigul asociat cu o pierdere. Oricum, pe vremea cind inca mai urmaream emisiuni la tv (ce ciudat spus, ca acum nu ma mai uit) am vazut reportaje cu oameni care cistigasera sume enorme : majoritatea au ajuns mai rau decit inainte de a le avea, ca au inceput sa le cheltuiasca peste masura si pina la urma au intrat in datorii…
Dar cistig lunar o suma de bani, ceea ce nu mi s-a mai intimplat de 10 ani. Si tot ce am schimbat in modul de viata e ca acum folosesc transportul in comun in loc sa iau masina 🙂
o femeie says
eu am castigat la loto!!!! (5 euro, dar am castigat 😀 😀 )
Iulia says
Teoria cu loto este reala. Oamenii chiar pierd ceea ce castiga, pentru ca sunt obisnuiti sa cheltuiasca tot ce au si acel tot este acum foarte mult, dar nu e sustenabil pe termen lung. Ei mental nu sunt obisnuiti cu administrarea banilor si ajung sa aiba foarte multi, pe care de asemenea nu vor sti sa ii administreze. In plus, vor atinge si un punct psihologic delicat – am vazut multi oameni care cred ca in momentul in care vor avea bani, isi vor rezolva toate problemele. Ei bine, nu e asa, iar cei care isi pun toate sperantele in loto si ajung sa si castige vad clar si intr-un interval scurt de timp lucrul acesta.
Eu din ce am castigat (rareori am primit bani in plus, dar mi s-a intamplat), am dat jumatate. Altfel am aceeasi impresie ca si tine, ca mi se va lua pe alta parte, si nu bani in mod obligatoriu – in timp ce banii sunt pierderea pe care o suport cel mai usor.
Diana says
Asta cu castigatul la loto e exact ca oamenii care se straduiesc sa slabeasca gandindu-se ca daca-s slabi, puf le dispar toate problemele. Ajunsi la scop realizeaza ca nu-i asa, si majoritatea se ingrasa la loc. Cred ca la fel e si cu banii