Scurte, de duminica aceasta

Demult nu am mai avut o săptămână atât de frumoasă, lungă, complicată, grea din multe puncte de vedere, căreia să i se asocieze un amalgam de sentimente pe care le-am gestionat pe măsură  ce au apărut și cum m-am priceput mai bine :).

Luni s-a născut băiețelul surorii mele.

Pe măsură ce lucrurile încep să se așeze, eu realizez cât de complicate sunt deciziile pe care le iei ca părinte, cât de greu și frumos este uneori. Pe deplin nu am cum, dar această săptămână, când am stat câteva zile cu nepoțica mea care a suferit mult după mama ei, a fost frumoasă și în același timp complicată. Am văzut concret cum e să dormi foarte puțin  noaptea, dar să găsești energie peste zi pentru toate și să te bucuri pe deplin de ele.

***

Pentru prima dată am uitat să plătesc prelungirea acestui domeniu și de aici problemele cu accesibilitatea site-ului de vineri. Mulțumesc celor care mi-au semnalat, am rezolvat, îmi pare rău că s-a întâmplat, blogul merge normal acum…

O nouă lecție pentru mine, îmi amintesc cum am mai citit pe la alți bloggeri că au pățit acest lucru și, în marea mea suficiență, nici nu mi-am imaginat că mie mi s-ar putea întâmpla așa ceva. Uite că mi s-a întâmplat, iar acel never say never nu e o poveste.

****

Tot săptămâna aceasta am început o carte, continuarea acesteia. Am citit-o printre picături, dar mi-a plăcut mult și Prietena mea genială.

Este în esență povestea unei prietenii dintre două fete – Elena și Lila – care se continuă și pe perioada maturității, cu dificultățile și bucuriile ei, cu sentimentele lor și schimbările care au loc pe perioada adolescenței și în continuare – o prietenie cu suișuri și coborâșuri, pe care nu ai cum să nu o identifici cu tine și lucruri care ți s-au întâmplat, într-o formă sau alta.

****

Tot săptămâna aceasta a apărut un interviu cu mine în cadrul podcastului Banii vorbesc, care e cel mai ascultat podcast românesc de pe iTunnes.

În ajunul plecării la Constanța, am povestit cu Sorin Amzu, care realizează acest podcast în colaborare cu Andreea Parlafes pentru blogul lui Laurențiu Mihai despre începuturile acestui blog, ce presupune munca de zi cu zi la el, dar și despre economisire – încercând să rezum mesajul meu în doar câteva minute.

Am realizat că – așa cum se întâmplă și pe blog – aș fi putut vorbi ore întregi în legătură cu subiectul, complicat fiind să extragi esența. Eu sper că am reușit măcar parțial, au fost niște emoții peste care am trecut cumva, dar și o deschidere către o modalitate de exprimare care mărturisesc că îmi place și știu că o voi mai aborda în viitor.

Sorin și Laurențiu au împărțit interviul în două părți, dacă ai timp eu te invit să îl asculți… poate fi ascultat direct de pe site, descărcat…