Între Constanța, orașul în care m-am născut, și Bucureștiul care m-a adoptat de foarte mulți ani, sunt doar 225 de km, dar încă de la început am observat unele diferențe de mentalitate destul de mari pentru această distanță.
Diferențe care nu cred că se datorează dimensiunilor celor 2 orașe – am văzut mereu Constanța ca pe un București ceva mai mic – doar în ultimul timp am remarcat cu tristețe că lucrurile au rămas un pic în urmă pentru orașul de la malul mării. Dar nu despre asta vreau să vorbesc.
În București am remarcat o diferență de mentalitate a oamenilor, o ambiție mai mare și o dorință foarte mare de succes, definit în general ca o sumă de lucruri realizate, majoritatea lor implicând cheltuieli – casă, mașină, vacanțe, venituri…
În Constanța lucrurile mi s-au părut mereu mai potolite, oamenii având o viziune un pic diferită, mulți dintre ei părându-mi chiar “atașati” de ideea de… lipsă a banilor, greutăți, imposibilitatea de a ieși cumva la suprafață… Dar și aici o orientare către a avea, de această dată o casă frumoasă, cât mai frumos decorată, cu cât mai multe lucruri în ea. Da, nu generalizez, știu că există diferențe mari peste tot – este doar o constatare bazată pe experiența proprie.
Una peste alta, eu nu m-am regăsit niciodată în vreunul dintre aceste grupuri…
Și m-am simțit cumva suspendată între cele două „curente”, uneori regretând faptul că nu pot fi în rândul lumii, dorindu-mi cele tradiționale – respectiv casă, mașină și așa mai departe, alteori mândră de aspectul acesta.
Când, la un moment dat, au început să apară diverse articole pe net despre regrete pe care le au oamenii atunci când trec prin momente de cumpănă și am văzut că nimeni nu regretă vreodată că nu a muncit mai mult (în sensul de job, nu de pasiune) sau nu a avut mai multe case și mașini, am realizat că vreau să explorez mai mult subiectul…
Ultima perioadă a fost una de pauză pentru mine, în care am reușit să mă gândesc mai mult la ceea ce vreau și ceea ce înseamnă pentru mine succesul – care s-a conturat însă mai degrabă sub un alt aspect – acela al sensului, a ceea ce-mi doresc de la viață.
Ce vreau să fiu eu
Am realizat că-mi doresc să fiu într-un anumit fel și nu să am anumite lucruri.
Îmi doresc să fiu sănătoasă, liniștită, mulțumită de ceea ce fac și să petrec cât mai mult timp cu oameni care-mi sunt dragi.
Îmi doresc să fac ceea ce-mi place și să elimin balastul. Să muncesc poate mai puțin, dar mai bine, și să mă plimb mai mult, să descopăr locuri noi și oameni noi.
Și-mi doresc să împărtășesc. Să dau mai departe, atât cât pot și știu, conștientă de sentimentul extraordinar pe care îl ai atunci când cineva îți spune că munca ta nu e în zadar și că i-au ieșit unele lucruri (și) datorită ție.
Trăgând linie, am realizat că, deși mai am mult până unde-mi doresc să fiu, pași importanți am făcut, chiar și fără a defini foarte bine aceste lucruri. Că sunt undeva pe drum și că drumul acesta îmi place – lucrul care este, de altfel, cel mai important.
Dar nu am scris acest articol ca o introspecție personală, ci mai degrabă pentru că am conștientizat că partea aceasta, de gestionare a banilor, are și ea legătură cu ceea ce ne dorim de la viață.
Cu cât realizăm mai repede că banii sunt doar un mijloc, iar adevăratele scopuri în viață sunt de cu totul altă natură, cu atât vedem lucrurile dintr-un alt unghi.
Trecându-i pe locul 2 reușim să îi gestionăm mai bine, mai lucid, să îi cheltuim mai eficient, pe lucruri care sunt importante pentru noi. Să oprim cumva și cercul competiției cu ceilalți – pe care să îi privim mai degrabă ca pe exemple de la care putem învăța, în orice moment, decât ca pe persoane de invidiat și de întrecut.
Un exercițiu care te va ajuta
Cred că fiecare dintre noi are nevoie de un asemenea moment de introspecție și acesta poate fi chiar o dimineață de joi – sau oricare din momentele în care citești acest articol.
S-ar putea, de altfel, să îți ia mai mult decât o dimineață. Eu am început cu o carte – aceasta – pe care îmi pare rău că nu am citit-o acum niște ani, dar lucrurile au mereu un timp al lor… Am continuat cu un workshop și multe momente de introspecție, dar am avut nevoie de două săptămâni de vacanță și o perioadă foarte tensionată pentru a putea formula cele de mai sus – care știu deja că vor putea suferi, în timp, modificări.
Apoi am realizat că am făcut doar să pun pe hârtie niște lucruri – eu le știam deja și acționam în direcția respectivă, conștientizarea lor îmi va aduce doar claritate în plus și mă va face să elimin ceva balast în zona de muncă.
Îți spun însă că te va ajuta enorm, inclusiv și pe plan financiar, să știi ceea ce-ți dorești și să începi te îndrepți în direcția respectivă.
Sunt oameni pentru care familia este pe primul loc, sau ocupația, libertatea, recunoașterea celorlalți, prietenii, siguranța sau stabilitatea… suficient să dai o căutare pe Google pentru „lista valorilor” și să vezi câte idei ai.
Le treci apoi prin filtrul propriu și îți formulezi un fel de misiune personală. Lucrez și eu la aceasta :).
P.S. Obișnuiesc să închei articolele cu o întrebare, pe care mi-e greu să o formulez în acest caz :). Cred că discuția la care vreau să te provoc e despre lucuri importante pentru tine – și despre conștientizarea sau nu a acestora. Ai încercat vreodată să faci la modul serios acest exercițiu?
Mihaela Damaceanu says
Tot pe drum sunt si eu. Drumul care cauta linistea, acceptarea si bucuria in ceea ce fac. Banii nu sunt pe primul loc, tocmai am scris despre niste cheltuieli (dar le-am facut cu cap), ci armonia interioara. Nu este usor sa o obtii, permanent luptam cu noi si cu evenimente ce ne dezechilibreaza. Dar ne straduim, asta este o constanta. Cu vacantele esti pe drumul bun.
o femeie says
Pentru ca fiecare suntem unici, pentru mine banii nu sunt un scop ci o unealta. Un tool. Da, e greu fara ei, dar dupa ce am experimentat bugete mari (venit = 4 salarii medii pe economie) si buget = un singur salariu mediu pe economie, consider ca fericirea mea depinde de
-incredere in mine
-siguranta zilei de maine
Singurul lucru financiar care ma afecteaza crunt psihic: datoriile. Asa ca ma feresc de ele 🙂
Iulia says
Da, de datorii si eu m-am ferit mereu. Iar banii sunt o unealtă pentru toți, fie ca o constientizeaza sau nu.
Amy says
Eu imi doresc asa: sa fiu sanatoasa, sa-mi indeplinesc la un moment dat visul de-a locui intr-o alta tara si sa ma plimb mai mult. Atat! 🙂
Irina says
Bună Iulia,
Link-ul nu mă duce la titlul cărții, ci doar pe site. Mă poți ajuta?
Iulia says
Irina, acum e ok cred.
Elena fr says
Da, se vede acum.
Super ,o au la bibliotecă! Poate nu exact aceeasi, ca zice si ceva de logoterapie in titlu. Dar oricum pare interesanta,o sa o iau.
Irina says
Super! O am și eu în bibliotecă!!!
Elena fr says
Sanatate ne dorim cu totii, chiar si cei cu ambitii materiale 🙂
Dar cred ca cei care venim aici pe blog judecam ca tine, ca altfel n-am veni.
Iulia says
Da, asa e. Dar cred ca uneori, furați de alergătura cotidiană, uitam de lucrurile fundamentale si nu facem mare lucru in directia lor, când cu ele trebuie să începem. de aici importanta constientizarii si formulării lor 🙂
Caietul Cristinei says
N-a trebuit sa incerc eu un astfel de exercitiu. Mi-a aratat viata direct ce e important pentru mine. Era o vreme cand credeam ca ceea ce face viata frumoasa sunt banii si cariera. Nu am avut parte nici de una nici de cealalta pentru ca au aparut anumite probleme de sanatate. Atunci a aparut dragostea in viata mea, intr-o perioada in care ma simteam pierduta. Am plans, am refuzat sa accept anumite lucruri, m-am certat cu Dumnezeu ca nu ma lasa sa fac bani si cariera. Abia peste vreo 5 ani am inteles ca sunt fericita cu ceea ce am si ca poate Dumnezeu stia mai bine ce ma face pe mine fericita. Stia ca ambitia nu m-ar fi dus intr-un punct fericit.
Irina Sima says
Exista diferente de mentalitate chiar si pe distante mai mici. Aici ma refer la Bucuresti – Ploiesti. ca daca ar fi sa compar un oras cu un sat ar fi nedrept. Oricum, la aceeasi companie, acelasi post, acelasi om, la Bucuresti are un salariu, la Ploiesti alt salariu. Asta in conditiile in care preturile furnizate de companie sunt aceleasi. De ce? Nu stiu! Ploiestiul e un oras destul de animat si de clientela sigur nu duce lipsa.
De bani toti avem nevoie. Trebuie sa dmitem asta ca nu putem cumpara orice, in schimb cu ajutorul lor ne facem viata mai usoara si scapam de o parte din probleme. E adevarat ca pentru ei facem sacrificii. Dar ce e viata fara sacrificiu? Planuri peste planuri…. unele usor de realizat, altele nu. Si degeaba punem pe hartie ce planuri avem. De unul singur e ca si cum te-ai lupta cu morile de vant. Insa datoria noastra este sa perseveram si sa invatam sa ne bucuram de viata asa cum este ea.
Delia says
Sănătate! Cred ca sunt cea mai în măsura sa spun ca fără sănătate ai… NIMIC!! Și azi , și ieri au fost cele mai fericite zile de mult timp : le-am petrecut în 4 (și cățelul, Pufi :)))) pe terenul nostru la grătar și pregătiri pentru zacuscă. By the way, acum sunt acasă si păzesc zacusca de vreo 3 ore:)
Banii sunt extrem de importanti: nu am fi avut terenul, nu am fi visat frumos la planul casei, nu ne-ar fi permis sa facem multitudinea de activități extra ale copilului.
Însă fără excepție, familia și sănătatea sunt valorile cele mai preț pentru noi acum.
Cristina says
Iulia, de câteva săptămâni îți tot citesc la blog. L-am citit din scoarță-n scoarță. Well, articolele care m-au interesat și care se potrivesc situației mele. Simt că te cunosc după ce am parcurs vreo 200 de pagini de blog 🙂
Tot așa, simt că articolul ăsta e cât se poate de apropiat mie, astfel că m-am decis să comentez. Aveam și eu totul oarecum aranjat: o carieră în banking care nu mergea rău, un viitor decent de clasă mijlocie. Dar eram total nefericită. Așa că am făcut poate cel mai greu lucru: am renunțat. La tot. Mi-am luat o pauză de câteva luni de gândire și mi-am dat seama că nu mai vreau o astfel de viață. Am realizat că pentru mine cariera nu înseamnă nimic. Voiam să cresc (ca om), să experimentez, să cunosc oameni și să văd locuri. Voiam amintiri și experiențe, nu titluri și rapoarte, targeturi și supervizări ori ședințe și evaluări.
Așa că mi-am făcut bagajele și am plecat la mama naibii în Thailanda. Trei ani mai târziu tot aici sunt. Și mă trezesc pentru a merge la lucru cu zâmbetul pe buze. Călătoresc cât pot (și pot destul de mult, din fericire), iar asta, alături de toți oamenii pe care îi întâlnesc, mă face să mă simt împlinită
Cât despre bani, întotdeauna am fost destul de frugală pentru că m-am mutat mereu dintr-o parte în alta, astfel că am fost atentă să nu acumulez prea multe. Însă nu am nimic economisit pentru că toți banii strânși au fost cheltuiți pe „bilete de avion și ăia de dau din cap pe la concerte” – vorba mamei 🙂 Pe experiențe, aș zice eu, și așa m-am raportat mereu la bani – ca pe un mijloc de a obține experiențe. Aș mai adăuga și vizita lunară la spa; deși se poate și acasă un facial sau o mani-pedi, nu mă pot abține să nu mă răsfăț. Mi-am făcut, deci, un buget, și am inclus un procent din venituri pentru călătorii, dar și o sumă lunară fixă pentru spa. Îmi doresc să strâng acel fond de rezervă, îi înțeleg importanța, iar apoi să fac un curs care îmi va aduce și o mărire de salariu, precum și alte perspective de angajare ulterior. Ține-mi pumnii că sunt cam delăsătoare 🙂