Cu mulți ani în urmă, îmi puneam vag problema economisirii banilor.
Nu pentru că aș fi avut eu vreo revelație în legătură cu importanța economisirii pentru viitorul sau chiar prezentul meu. Nu. Aveam un job sigur de traducător la stat, destul de bine plătit dacă mă raportam la alți funcționari publici, dar simțeam că nu acolo este locul meu.
În paralel, conștientizam faptul că, pentru a face pasul pe care mi-l doream, aveam nevoie de o rezervă de bani. Piața de atunci a muncii avea oportunități puține, iar eu aș fi avut o chirie de plătit și nu mă puteam baza pe vreun ajutor din altă parte.
Atunci am conștientizat că o rezervă mi-ar fi fost de mare folos. Și mi-am făcut un plan – să economisesc în jur de 20% din salariu. Era un plan realist, având în vedere faptul că multe persoane din jurul meu câștigau cu 20% mai puțin și se descurcau foarte bine. Doar că… nu mi-a ieșit, cel puțin nu la început.
Mi-am spus că banii sunt prea puțini și nu am de unde economisi. M-am simțit mai bine și am mers mai departe, în continuare dorindu-mi să fac o schimbare și neavând curajul pentru ea.
Așa am ajuns la prima minciună despre care vroiam să discutăm.
-
Nu pot economisi pentru că nu am destui bani
Adevătul este că salariile sunt în majoritatea lor mici în România. Dar dacă există un venit, există și varianta economisirii, fie ea și la nivel minim.
Exemplul meu l-am povestit, voi da un altul, al unui tânăr pe care mă bucur că îl cunosc. A terminat liceul, nu și-a luat BAC-ul. S-a angajat în urmă cu 4 ani pe salariul minim și din ziua 1 s-a gândit că ar face mai bine să nu îl cheltuiască pe tot. 100 de lei pe lună a fost nivelul acceptabil de economisire pentru el și atât a pus deoparte.
A făcut un curs mai întâi, care însă nu i-a adus o mărire de salariu, ci doar menținerea slujbei pe care o avea. Apoi și-a strâns bani și și-a luat carnetul de șoferi, acum aproximativ 2 ani. A primit o nouă responsabilitate la job și o mărire cu 200 de lei a salariului – a mărit suma pe care o punea deoparte la 200 de lei (100 de lei din mărire, 100 ce punea deja deoparte).
În timpul liber a făcut un curs de infirmiere cred (sau de îngrijire a bătrânilor?), din fonduri europene, pentru care a primit ceva produse și 600 de lei, din care a pus 400 de lei deoparte (am preluat povestea ca atare).
Avea strânși cam 500 de euro (!) și învăța de zor pentru BAC când mi-a spus povestea lui. Sper că îl ia, dacă nu, sunt oricum sigură că se va descurca. Obiectivul ulterior este să plece în străinătate, cu banii strânși.
E un exemplu pornit de la salariul minim. Nu s-a îmbogățit, dar are doar 24 de ani și sunt sigură că se va descurca.
Pentru că în loc să-și spună Am prea puțini bani, nu am studii, nu am nicio perspectivă, și-a pus întrebarea Ia să vedem ce pot face și de unde pot lua banii.
Este un copil care nu primește ajutor de vreun fel de la părinți, doar că nu plătește chirie.
2. O să încep să economisesc de la anul / din momentul în care o să am un salariu mai mare
Probabil că te face să te simți mai bine ideea asta, dar adevărul este că puțini vor face acest lucru. Pentru că în momentul în care salariul se mărește, sau datoria aceea care crezi că te ține în loc va dispărea, noi cheltuieli vor apărea și tu vei găsi o nouă scuză.
Dacă salariul este foarte mic, propune-ți să te descurci din el și să pui deoparte doar 3-5%, oricât de puțin înseamnă. La salariul minim, 5% înseamnă doar 50 de lei. Cum spuneam aici, nu cred că economisirea înseamnă doar niște bani depuși la bancă. Înseamnă să ai un antrenament de a te descurca și niște bani departe pentru a găsi oportunități de a crește.
Banii aceștia, adunați lună de lună, îți vor oferi o nouă perspectivă. Te vor ajuta să găsești oportunități pe care altfel decât cu niște bani deoparte nu le vei avea. Și nu, nu e mai bine să te împrumuți atunci când apar. Altfel vezi lucrurile când știi că banii sunt și cauți activ ceva mai bun pentru tine (exemplul de mai sus).
La pensie nu are sens să mă mai gândesc, e departe și nici nu se știe dacă o apuc
Adevărul este că pensia este departe pentru mulți dintre noi (și cu creșterea constantă a vârstei pensionării lucrurile posibil să stea chiar mai rău mâine față de astăzi) și viața nu se știe niciodată ce ne rezervă.
Dar o variantă trebuie să ai – nu spun că e musai să fie într-un fel sau altul. Pentru simplul motiv că dacă te vei trezi la 50 de ani că vrei să faci ceva, va fi cam târziu. Că dacă vorbim despre lucruri întinse pe termen atât de lung, și 50 de lei pe lună în fiecare lună vor face diferența și sunt poate mult mai importanți decât un hei rup de final, pentru că:
- nu îi vei simți, în majoritatea cazurilor (cât de repede se cheltuie 50 de lei în ziua de astăzi?),
- vei adăuga niște dobânzi, sau îi vei mări în timp prin investiții mai mici, atent calculate,
- dacă abia la 50 de ani conștientizezi această problemă, ar trebui ca sacrificiile să fie prea mari, pe o perioadă scurtă de timp
Doar că trebuie să fii suficient de disciplinat încât să pui acei 50 de lei. Ideal începând cu primul salariu, dacă acesta a fost cheltuit demult, începând de azi.
Pentru generația noastră lucrurile nu vor sta ca pentru cea a părinților noștri. Acum, de bine de rău, sunt câteva milioane de salariați, dar mâine nu se știe ce va fi.
****
Uneori, e mai simplu să ne ascundem după deget și să fim mulțumiți cu o scuză, sau să ne păcălim singuri… Doar că ne ajută atât de puțin, încât simpla înfruntare a realității și conștientizarea faptului că există și un alt drum și e mai sănătos să căutăm o soluție, va fi un mare pas înainte.
Tu ce părere ai?
Valentin says
Corect. Cunosc multi oameni de 35-40 de ani care isi spun mai ales ultima minciuna: Oricum pe stresul asta nu mai apuc pensia. Si daca o apucam? 🙂
O alta minciuna pe care si-o spun multi este ca singura metoda de a face bani este fie sa muncesti din greu ca angajat fie sa fii in cercuri politice si sa faci afaceri cu statul/ ilegale etc.
Iulia says
Da, da. Si eu am intalnit deseori ideea asta, ba chiar am fost convinsa ani de zile ca sunt prea cinstita ca sa ajung vreodata sa am tot ce-mi trebuie… Timpul mi-a aratat ca e loc pentru toti.
o femeie says
un coleg mi-a zis: da’ de ce sa economisesc? sa las ceva copiiilor? nu vreau sa le las nimic!
Iulia says
Mda… de ceva vreme mi-am dat seama ca poate si eu vorbesc despre economisire ca despre un proces din care rezulta niste bani deoparte. Eventual pe care sa ii lasi copiilor :).
In timp ce eu ii percep ca pe o oportunitate, iar de economisit, economisesc tot ce consider ca e surplus… e drept ca am tot simplificat lucrurile si vad tare multe ca pe un surplus, dar sunt si multe lucruri pe care le cumparam…
Caietul Cristinei says
la asta cu pensia eu ma recunosc, asa mai zic si eu cateodata, dar asta nu inseamna ca nu ma gandesc si la ce va fi daca o apuc. Nu pun mult deoparte lunar, dar pun. Mai intru cateodata in ei, cand am nevoie de ceva neplanificat, dar am grija sa pun la loc suma luna viitoare.
Cristiana says
Se poate orice (aproape… orice) daca ai increderea ca poti. In ultimul timp am devenit foarte preocupata de tot ce inseamna economisire, investitii , dezvoltare personala, cu alte cuvinte, depasirea unor limite. Iau totul ca pe o provocare si mi se pare totul altfel.Pentru ca privesc dintr-un alt unghi.Si cand exista si rezultate ma simt si mai motivata.Am inteles ca viata mi sa poate schimba , doar ca este necesar sa fac niste pasi-directia, destinatia, obiectivele , ordinea in care imi stabilesc prioritatile, tin doar de mine. Restul sunt doar scuze…
Iulia says
Cata dreptate ai, Cristiana…. Totul tine de noi, si putem alege intre a gasi solutii sau scuze 🙂
iuliaBe says
faza cu economisirea ca multe altele, presupune iesirea din zona de confort si abordarea cum zice americanul a unui alt „mindset”; de aia multi dau gres pentru ca nu inteleg ca economisirea nu e o actiune in sine, nu e scop, e un mijloc, o atitudine care te ajuta sa iti indeplinesti x sau y plan….
felicitari tanarului din povestea ta (banuiesc ca e real….) cu atitudinea fata de economisire pe care o are, cu siguranta va vedea rezultatele aparand in viitorul apropiat….cum imi place sa spun, nici Dumnezeu nu a creat lumea intr-o zi…asa ca rabdarea si pasii constanti si desi pot fi cheia catre success
Iulia says
Pe tanarul despre care vorbesc l-am tras destul de tare de urechi ca nu a pus mana sa invete suficient cat sa ia bac-ul, dar uite ca viata si oamenii ne ofera mereu surprize, iar el imi arata ca se poate sa evoluezi chiar daca nu o faci dupa reteta tuturor.
Iar despre bac… nici anul acesta nu l-a luat :).
Amy says
Si eu cred ca n-o sa apucam prea multi dintre noi pensia. Sa fim seriosi…la ce vremuri traim, mi-e greu sa ma gandesc la pensie. Si-n plus, pensie doar daca ai optat pentru ceva privat, ca de la stat nici vorba. Nu prea cred ca o sa mai fie capabila Romania asta sa asigure pensie generatiilor viitoare, personal cred ca e o chestiune de timp pana o sa se descotoroseasca de responsabilitatea asta.
Diana says
Sa stii ca si eu cred asta, e unul dintre multele motive pt care am plecat
Diana says
Ce-mi place cum spui lucrurilor pe nume 🙂
Eu economisirea o vad in mai multe trepte. Fond de rezerva, care acopera x perioada de timp cat aproximezi tu ca iti ia sa iti gasesti job in caz ca ramai fara. De care nu te atingi orice ar fi. Fond de neprevazute si investitii, in care intra doar in caz de neprevazute sau investitii, evident (dezvoltare personala inclusa ) . Odata atinse astea, adaugi sume mici, cat sa zici ca pui ceva acolo, si restul il directionezi spre achitarea datoriilor, care e cea mai buna investitie. Cand nu mai ai datorii, poti sa faci diverse, actiuni, imobiliare, orice. Pt atins fondul de rezerva eu sunt pro economisit la sange, usor mai relaxat pt cel de neprevazute si un pic si mai relaxat pt etapa a treia, ca mai trebuie sa si traim
S-a intamplat sa cheltui tot fondul de rezerva pe dezvoltare personala. A meritat, s-a transformat in salarii mai mari, as mai face-o fara regrete
Iulia says
Imi place mult repartizarea asta… Noi suntem in faza 3 si destul de relaxati la momentul acesta… ceea ce mi se pare ok. Realizez ca am mult mai putine dorinte decat acum niste ani (si nu e doar varsta), dar sunt si lucruri pe care le bifez fara regrete.
Diana says
Noi am achizitionat casa acum un an, inca n-am trecut de faza 1, nici economii la sange nu facem, ca am strans cureaua cu achizitia si nu ne mai tin nervii, dar suntem cam la jumatate, ceea ce e ok. Cam intr-un an aproximez ca intram in faza 3 🙂 desi nu prea renteaza sa achitam ipoteca anticipat, avem sub 2% dobanda, fixa pe 12 ani, si ne-o recuperam din taxe, parca tot as scapa de grija asta
o femeie says
Diana, sunt in acelasi val ca tine: o ipoteca pe inca 13,6 ani, rata si dobanda rezonabila, as achita grija asta dar parca nu as achita :D. Eu consider ca ipoteca e o investitie. Nu voi trai in locuinta asta la batranete, dar ipoteca asta va deveni un venit, si un venit bun!
Te felicit pt decizia de a cheltui fondul de rezerva pt dezvoltarea personala. Asta e rolul fondului de rezerva.