Îl citesc (din nou) pe Dave Ramsey. Bani isteți, copii isteți de această dată (se mai găsește aici sau aici, a dispărut deja din multe stocuri). Pentru o recenzie pe blog, motiv pentru care citesc destul de atent și încerc să desprind ideile care mi se par important de transmis mai departe.
O să povestesc despre ea, este o carte pe care am avut tendința să o las deoparte la început, pentru că ideea mare cu care debutează nu a fost tocmai pe placul meu – pe urmă am realizat că aș fi făcut o mare greșeală. Dar despre asta o să povestesc curând.
Una dintre ideile care mi-au atras atenția și m-a făcut să privesc oamenii din jur, dar și pe mine, dintr-o altă perspectivă, este ideea stării de mulțumire. Ramsey vorbește despre crearea acesteia la copii – lucru care mi se pare și mie esențial. Spune el:
Dacă puteți stimula sentimentul de mulțumire în copiii voștri, ați cumpărat cea mai bună poliță de asigurare pentru ei.
Adulții au însă și ei foarte mare nevoie de ea pentru a reuși să atingă un echilibru financiar. De fapt, ei sunt primii care au nevoie, pentru a o putea transmite în siguranță mai departe.
Noi am convenit deja că cel mai important factor atunci când îți dorești o relație mai bună cu banii este cel mental.
Se prea poate ca Ioana și Ana, ambele de aceeași vârstă și cu același salariu (2000 de lei, să spunem), să se descurce total diferit: Ioanei să îi meargă bine și să economisească constant, Ana să se împrumute frecvent de la cei din jur, să ajungă și la inevitabilul credit pentru a acoperi niște lipsuri și tot așa.
Cum spuneam, aceeași vârstă, același salariu. Cu siguranță că ceea ce le deosebește este modul în care văd lucrurile, mentalitatea – probabil și educația. Ramsey de exemplu spune că vorbim despre un procent de 20% cunoștințe și 80% comportament.
Ramsey vorbește însă mult și despre starea de mulțumire – a fost un lucru la care m-am gândit destul de mult în ultimul timp, observând clar în jurul meu (și la mine) cum diferența dintre cei care reușesc să se descurce și cei care reușesc mai puțin este definită de acest cuvând simplu, la care nu știu cum de nu m-am gândit până acum: mulțumirea.
Mulțumirea există în interior și, dacă nu o ai, nu contează câți bani câștigi și câte lucruri ai.
Dave și Rachel, fiica lui și coautoarea cărții, au câteva soluții pentru contracararea nemulțumirii la copii, dar eu cred că în primul rând noi, adulții, suntem cei care ar trebui să găsim pârghiile pentru a reuși să rezolvăm aceast lucru, dacă există.
Cum? Primul pas este conștientizarea. A faptului că nu trăim pentru lucruri, de exemplu.
În Bani isteți ni se vorbește mult despre puterea exemplului – poți să predici la infinit copilului că nu trebuie să se regăsească în lucruri, dacă tu o faci, va merge după exemplu. Ca adulți, nu ne împiedică nimeni să ne uităm în jur, pentru a ne înconjura de oameni mulțumiți, dacă pot spune așa. Să încercăm să înțelegem cum au ajuns ei în punctul acesta.
De folos pentru propria stare de mulțumire este apoi să te uiți și mai jos decât tine. Trăim într-o lume care ne învață inversul: trebuie să te uiți mereu în sus, la vecinul care are mai mult, să încerci să ai și tu. Să îți stabilești obiectivele în funcție de cele ale oamenilor care au reușit. Total de acord cu acest lucru!
Atunci când vorbim despre bani și gestionarea lor însă, mai ales atunci când avem o problemă, starea de (ne)mulțumire cu siguranță că joacă un rol. Nemulțumirea poate fi sau nu legată de bani – în cazul multora aceasta are cauze diferite.
Atunci încercăm, din păcate, să compensăm demonstrând că putem și avem mai mult. Așa intrăm într-o cursă absurdă, care din păcate nu rezolvă problema, ci doar o accentuează.
Un om trebuie să treacă printr-o schimbare profundă pentru a înțelege cauzele nemulțumirilor sale și a înceta să panseze niște răni sufletești cu… leucoplast.
Uneori însă, atunci când vezi și stai de vorbă cu persoane care au mult mai puțin și care sunt pur și simplu fericite, ceva se schimbă în comportamentul și atitudinea ta. Rachel, fiica lui Ramsey, vorbește despre o excursie în Peru și înțelegerea faptului că acei oameni erau fericiți, chiar și având foarte puțin. Eu cred că noi, românii, nu avem nevoie să călătorim tocmai în Peru pentru o asemenea experiență :).
Putem doar privi în jur, cu ochii larg deschiși.
O să fie și tema pe care ți-o dau astăzi :). Să te gândești la propria situație, la propria stare de mulțumire – și să încerci să identifici o paradigmă, mai ales dacă lucrurile nu merg.
Eu am făcut-o în cazul meu și mă bucur că s-a întâmplat așa, a fost un drum greu, pentru că nimeni nu mi-a deschis ochii în mod direct, dar probabil că mai profund și mai sigur decât al altora, având în vedere tocmai faptul că am reușit să găsesc singură calea… spre propria stare de mulțumire. Recunosc însă că mai e mult până departe și în cazul meu, în ceea ce privește gestionarea banilor și nu numai, și e foarte bine că este așa, grav mi se pare să ajungi în punctul mulțumirii depline :).
Tu ce părere ai?
Daniela says
Am fost de curand intr-un grup de oameni cu copii. Doua fetite si-au cumparat jucarii identice. Una dintre ele s-a jucat linistita cu jucaria ei, in timp ce cealalta nu s-a putut bucura de ea pentru ca isi dorea inca una. Aici cred ca se vede diferenta de educatie. Intre a te bucura de ce ai si nevoia de a tot acumula lucruri care in realitate nici nu iti folosesc si doar iti dau iluzia ca or sa te multumeasca.
In ceea ce ma priveste, pana nu am avut un venit care sa imi permita sa ma relaxez, eu nu am putut economisi. Pentru mine lipsa banilor in copilarie a fost o trauma peste care am trecut doar cand am avut suficient de mult timp suficient de multi bani incat sa nu ma ingrijorez. Acum stiu despre mine ca daca veniturile mi-ar scadea la jumatate sau chiar mai putin, nu as avea nicio problema in a ma descurca. De asemenea stiu si ce imi trebuie si ce cumpar doar pentru ca imi face placere sau e un capriciu.
Da, multumirea este esentiala. stiu oamenii astia ce spun 🙂
o femeie says
cartea asta a lui Dave Ramsey nu am citit-o. Mie imi place Dave Ramsey ca promoveaza platit datoriile si evitat la maximum (fondul de urgenta e pt urgente…)
Ca raspuns la intrebare, iti confirm. In perioadele mele de nemultumire cheltuiam extra: haine care imi aduceau fericirea cateva ore, bere care imi aducea fericirea pana a2a zi dimineata etc :D. E interesant ca fericirile mele vin din lucruri marunte, nemateriale (tre sa recunosc ca iubesc vacantele…) sau ca am casa plina (vara asta o sa am 3 runde de musafiri, deja anuntati, o sa fac un calendar la cei care vor sa mai vina la noi).
Elena fr says
N-am citit nimic de Dave Ramsey, dar vad ca le zice bine.
Cred ca fericirea tuturor vine din lucruri nemateriale, dupa cum zice si o femeie. Dar materialul trebuie totusi sa-ti permita sa le faci pe primele.
o femeie says
evident. Si materialul meu nu e materialul tau :D. Atat ca e o limita care e greu sa o descoperim: unde e minimum care ne aduce fericirea? Unde prea mult material ne acopera si ajungem sa nu ne mai bucuram de vacanta sau de viata ca avem prea multe (prea multe haine, creme, umbrelute, comoditati etc etc).
iuliaBe says
da e ca in piramida lui Maslow….cand iti indeplinesti nevoile de baza te poti gandi si la cele de pe urmatoarea treapta…. nu poti fi multumit atunci cand nu iti poti asigura tie si familei nevoile bazice gen adapost, hrana etc….
iuliaBe says
dap subscriu si eu…. o data multumita cu mine insami si situatia mea lucrurile s-au simplificat muuuuuult; dar a fost un proces oarecum de durata, nu a venit peste noapte si a venit dupa ce mi-am pus nenumarate interogatii in legatura cu prietenii, stilul de viata, planurile legate de viitor, intr-un cuvant cand m-am aplecat catre mine si am cautat sa aflu cine sunt eu si ce vreau de la viata asta; cand m-am regasit si am fost multumita cu mine, am devenit relaxata si am putut sa fiu mai focusata pe partea financiara; cred oricum ca majoritatea ajungem sa fim multumiti cu noi insine si viata noastra doar dupa ce trecem/experimentam diverse situatii si mai ales cand luam decizia CE anume ne multumeste
ca si Daniela si la mine copilaria si-a spus cuvantul si m-a facut sa fiu genul „economicos” asa ca daca am 10 euro, 2 ii voi economisi fara doar si poate; auto-educandu-ma in paradigma asta am economisit (intr-adevar putin) si cand am avut veniuri extrem de mici
Elena fr says
Eu nu mi-am pus interogatiile de care vorbiti , dar m-am schimbat in timp , asa incit eu asta de acum sunt foarte diferita de cum eram la 25 ani.
Eu credeam ca David Ramsey e ceva chef bucatar :)) Ia sa googalesc sa studiez problema!
iuliaBe says
ei, nu iti imagina ca mi-am setat in agenda…joi de la 14.00 la 15.00 ora de introspectie :)))) si la mine s-a produs in timp, insa acum imi dau seama ca mare parte dintre interogatiile astea au aparut si in urma discutilor filozofice cu Jumatatea :), deci a existat oarecum o baza pentru ele
Diana says
Elena, ala e Gordon
Si eu confirm ca pana n-am fost multumita, n-am economisit. Bine, eu aveam in minte un anumit confort, pe care pana nu l-am atins lejer, nici ca m-am putut organiza sau controla. Interesant a fost ca dupa ce am atins confortul pe care ni-l doream, am ajuns sa cheltuim mult, mult mai putin decat inainte, ni s-au schimbat perceptiile, prioritatile. ..
Amy says
Cine-a zis ca banii n-aduc fericirea, mare adevar a grait! Sunt de parere ca nu trebuie sa ne legam de lucrurile materiale pentru a fi fericiti, ci de chestiile marunte, care ne fac sa zambim fara a depune un efort prea mare. Intr-adevar, e frumos sa ai bani si sa nu-ti faci griji pentru ziua de maine, dar cred ca situatia financiara conteaza intr-un procent mult mai mic decat altele, cum ar fi: sa ai langa tine o persoana care te completeaza perfect, sa ai copii si sa te bucuri de ei, si nu in ultimul rand, sa fii sanatos! 🙂
Iulia S. says
Asa e, Amy… Doar ca, citind toate comentariile si gandindu-ma la exemplele din jur, am realizat si eu ca extrem de putine persoane ajung la intelepciunea aceasta inainte de a atinge un anumit nivel de confort… Eu ma gandeam ca noi cheltuim mult mai putin decat persoane care au mai mult si se plang tot timpul (de fapt, realizand asta am inceput sa scriu pe blog) si ca as putea lejer sa reduc totul fara frustrari majore (dar nu vad un motiv sa o facem la momentul acesta).
Cele din jurul meu care au reusit, chiar si in conditii de confort financiar minim, sunt persoane cumva multumite cu extrem de putin prin natura lor…
Amy says
Stiu ce spui, am cunoscute persoane de genul asta care se plangeau intotdeauna ca n-au bani, desi problema reala era ca nu stiau sa-i organizeze. 🙂
Diana says
Amy, eu cunosc doua familii apropiate care se iubeau, erau sanatosi, cu copii frumosi si sanatosi si saracia si neajunsurile au erodat asa de tare relatia, ca n-a mai ramas nimic, s-au despartit
Mie soacra-mea mi-a dat un singur sfat cand ne-am casatorit , sa am grija sa fac in asa fel incat sa ne ajunga intotdeauna banii. Si am ascultat-o :)) faza e ca chiar avea dreptate, noi am luat-o de la dormit pe jos si cartofi prajiti acum 16 ani, la 20 de ani era romantic, frumos, construiam impreuna, mancam dragoste pe paine, dar la 40 nu mai e asa fun, ca na, copilul nu se hraneste numai cu inimioare. .. E adevarat insa ca nu iti trebuie mult sa fii fericit, multe nevoi sunt de fapt artificiale, induse de anturaj, mediu
Amy says
Si noi am plecat de la nimic la 19 ani (eu), 21 (el) cand ne-am cunoscut, iar acum avem 27, respectiv 29, si situatie financiara e mai mult decat decenta, insa doar pentru ca am stiut sa fim chibzuiti si sa nu facem exces de anumite lucruri. Avand in vedere ca stim amandoi ce inseamna sa nu ai foarte multi bani, nu cred ca o sa intampinam probleme, chiar daca ar fi sa nu mai avem nimic maine! Daca suntem sanatosi si impreuna, o luam de la zero.
Iulia S. says
Amy, tu esti o maare exceptie (eu doar cititori ai blogului am intalnit asa tineri si chibzuiti), atat cat am putut eu sa te cunosc din comentarii si citind pe blogul tau :). Mi-e tare drag cand vad tineri aflati la inceput ca au constientizat deja toate aceste lucruri 🙂
Amy says
Sa stii ca n-am fost asa de la inceput. Cand am dat de bani mai multi am inceput sa ne facem mofturi, sa ne cumparam haine, o masina mai scumpa, etc. APoi ne-am dat seama ca nu e bine ce facem si-am zis stop, pentru ca in felul asta nu mai punem nimic „la ciorap”. 😀
Singurele „extravagante” pe care le facem sunt vacantele, dar nici atunci nu sarim calul, pentru ca mancatul la resturante fitoase si dormitul la hotelurile de 5* nu-mi ofera mai multa satisfactie. Importante sunt persoanele pe care le ai alaturi atunci cand pleci si locurile pe care le vizitezi.
Elena fr says
Da, da, Amy, si eu zic ca Iulia. Ca esti inteleapta de felul tau si esti o exceptie. Cred ca ai crescut intr-o familie tare iubitoare care te-a aeducat tare fain. Te admir!
Amy says
Va multumesc amandurora pentru cuvintele frumoase, dar cred ca EL le merita mai mult. E mai cu capu’ pe umeri, mai calculat si mai echilibrat decat mine, iar lucrurile bune le-am invatat de la el si-am inceput sa ne mulam unul dupa altul. Eu ii multumesc lui Dumnezeu pentru ca mi-a scos in cale un asa OM, sunt recunoscatoare pentru asta. 🙂
Elena fr says
In mod sigur, il meriti 🙂
o femeie says
despre fericire: de cand am sef budist perspectiva mi s-a schimbat. Cred ca fericirea e contagioasa, cred ca e o alegere. O fo musai sa ies din rutina zilnica si sa ma intreb cate din cele din viata mea imi aduc fericirea. No, bunurile materiale (haine, cosmetice,d ecoratiuni etc) imi incarca mai mult viata decat sa mi-o bucure.
Din pacate in valtoarea vietii uitam sa ne bucuram si sa multumim lui Dumnezeu pentru ce avem.
Diana says
Da, vai, asta cu decoratiunile, e trendul asta cu hygge, am mai prins niste episoade pe Netflix ceva, practic iti incarci casa cu tat feliu de nimicuri, meh