Când ai 20 și ceva de ani, pensia e ceva atât de îndepărtat, încât probabil că nici măcar nu îți pui problema ei. Eu cu siguranță nu mi-am pus-o la momentul acela…
La 30 și ceva de ani îți vezi părinții îmbătrânind și descurcându-se cu greu din ceea ce statul le dă cu picătura și parcă-parcă începi să te vezi și tu la un moment dat în situația lor. E o imagine peste care treci repede – aceea de peste ani, cu o sacoșică din material textil pe care o plimbi de colo-colo, în speranța că undeva, cumva, carnea sau alte alimente vor fi un pic mai ieftine.
Tu însă în acel moment îți întemeiezi o familie – dacă nu ai deja una – apar copiii și grijile și creditul, îți cumperi o casă cu pe care vrei să o dotezi cu astfel de obiecte… Cu greu te mai poți gândi dincolo de toate acestea.
Pensia… este ceva îndepărtat, care va veni la un moment dat, dacă va veni, dar până atunci sunt mult mai multe probleme de rezolvat și viața nu așteaptă.
La 40 de ani, cu părinții deja în vârstă și problemele și mai mari, începi să te gândești totuși că perspectivele nu sunt tocmai roz nici pentru tine. Dar copiii sunt încă mici sau adolescenți, creditul e acolo, ție îți este din ce în ce mai greu să îți găsești un job corespunzător și să ții pasul cu tinerii de astăzi, pe care nici măcar nu îi mai înțelegi prea bine.
La pensionare începi să te gândești, dar perspectiva rămâne îndepărtată și cu toate cele de mai sus pe cap, nu poți decât să o lași deoparte, la fel cum faci cu vizita aceea la dentist pentru o carie pe care ai văzut-o, dar încă nu a început să te supere.
La 50 de ani, lucrurile încep să se contureze și realizezi probabil că nu mai ai timp… Că treaba aceasta cu pensia ar fi trebuit să se întindă începând cu altă perioadă a vieții tale, atunci când te preocupau cu totul alte lucruri… Una peste alta, chiar dacă oricând e loc de îmbunătățire pentru o situație, fie ea și serioasă, îți este foarte greu să îți găsești un job, așa că nici măcar un fond de rezervă serios – lucrul pe care îl mai puteai face din acest moment – nu mai poți aduna. Ce mai poți face este să eviți să te îndatorezi, sau să te îndatorezi mai mult…
Și una peste alta, o perspectivă pe care o văd eu și care nu e deloc îmbucurătoare, este că lucrurile vor sta și mai prost pentru noi decât au stat pentru generațiile trecute. Dacă nu va exista o modificare majoră, vreun salt (tehnologic, de exemplu) important între timp.
Lucrurile vor depinde evident de fiecare, dar dacă te gândești că 1 punct de pensie, care înseamnă 1000 de lei de la 1 iulie, se acumulează pentru un salariu mediu brut de 3100 de lei aproximativ (2200 de lei net), o să-ți dai seama că am dreptate.
Pe scurt, dacă vei avea pe tot parcursul vieții profesionale 3100 de lei brut/2200 de lei net (în banii de astăzi, sunt cifre care vor varia), în medie, vei beneficia de o pensie de 1000 de lei. Mie nu mi se pare deloc fericită perspectiva. Dacă adăugăm faptul că urmează o întreagă generație dintr-o perioadă de boom a natalității care va fi susținută de una dintr-o perioadă de decădere majoră, deja văd cum norii gri se adună destul de amenințători…
Partea bună este că această situație nu este disperată, în primul rând pentru că, iată, o cunoști cu 20-30 de ani înainte de a te trezi în fața faptului împlinit, pe de o parte, iar pe de altă parte, suntem o generație ceva mai flexibilă decât a părinților noștri.
Eu am multe cunoștințe care începând cu vârsta de 50 de ani nu au mai găsit nimic de lucru, alegând să se descurce cum or putea până la pensionarea anticipată, care a venit undeva în jurul vârstei de 55 de ani, poate și mai mult.
Noi însă, generația de astăzi, știm deja că lucrurile vor sta în acest mod, și am putea să facem câteva lucruri pentru a ne pregăti de o vârstă de pensionare înaintată și de un ajutor din partea statului care cel mai probabil nu va fi suficient.
Iată câteva lucruri pe care le poți face…
….cu destul de mult timp înainte de vârsta de pensionare:
- Fă-ți un plan, fie și foarte general, pe termen lung. Orice calculator de pensionare deschizi îți va arăta că e mai important să economisești relativ puțin încă de la 20 de ani decât mult pe la 45-50, dacă abia atunci deschizi ochii. Dobânda compusă e de studiat aici, chiar dacă traversăm o perioadă nu foarte fericită pentru dobânzi. Oricum, dacă începi cu puțin la 20 și ceva de ani, eu sunt sigură că nu te vei rezuma la bănci și vei încerca tot felul de alte instrumente financiare – un alt avantaj al celor care încep devreme,
- Anticipează perioada critică (50+ de ani), să spun așa, și caută soluții pentru ea încă de la o vârstă mai mică. Soluție poate să însemne o meserie pe care o poți exercita la orice vârstă, ceva mai ușoară, o slujbă la stat (aici chiar nu înțeleg de ce nu există, ca în alte țări, o politică a statului prin care să încurajeze tinerii să meargă în privat și să ofere mai multe posturi celor trecuți de prima tinerețe, care poate că nu mai sunt atât de rapizi, dar au o experiență – eventual obținută în privat – pe care o pot valorifica pe deplin), venituri pasive sau o rezervă serioasă care să îți permită să lucrezi puțin sau să nu mai lucrezi în această perioadă,
- Veniturile pasive (din chiria unei locuințe, drepturi de autor, etc), că tot am pomenit de ele, vor fi probabil cheia spre o bătrânețe în care să o duci bine din punct de vedere financiar. Ele nu se crează peste noapte, marea ta șansă ar fi să începi devreme, nu să aștepți vârsta de 50 de ani pentru a vedea ce mai poți face,
- Fii pregătit mental pentru eventuala necesitate de reconversie profesională. Mai ales dacă meseria pe care am avut-o era solicitantă din punct de vedere fizic, ea nu va putea fi practicată până la vârsta de 65 de ani, și atunci intervine flexibilitatea și puterea fiecăruia de a accepta și a găsi altceva, poate chiar inferior a ceea ce a făcut, dar care va aduce totuși o pâine pe masă,
- Exersează frugalitatea, obișnuința de a te mulțumi cu mai puțin și mai simplu…. e cam ceea ce scriu eu pe blog, ideea este să fii mereu preocupat de optimizare mai degrabă decât de economii restrictive, care nu au cum să nu apară dacă brusc te trezești cu venitul redus la 30% din ce știai,
Cu câțiva ani înainte de pensie:
- Ia în considerare acumularea unui fond de rezervă serios. Dacă se poate, evident, pentru multe persoane din jurul meu am observat însă că perioada ar fi putut fi una bună, cu copiii plecați la casele lor și salariile ceva mai mari în cazul celor care lucrau la stat,
- Analizează ceea ce ai și cât de mult îți consumă. O să îți fie greu să te muți la 60 de ani într-o casă mai mică, am văzut acest lucru la toți cei din jurul meu, așa că mutarea ar trebui să fie făcută mai devreme, dacă este cazul. O părere strict personală: dacă ai mai mult de 3 camere, e cazul. Personală am zis, să nu te superi pe mine :). Apoi, poți face tot posibiului, tot din perioada activă, să ai locuință cât mai eficientă din punct de vedere al consumului,
- Gândește-te și la dotări și amenajări. La 70 de ani îți va fi greu să schimbi mare lucru prin casă, așa că perioada dinainte de pensionare este ideală pentru a face modificări prin casă (funcționale în special, din punctul meu de vedere), a analiza dacă îți trebuie sau nu, de exemplu, un asemenea obiect, pentru că ai buget și pentur a-ți ușura un pic munca,
- Fii pregătit pentru a te reloca într-un mediu mai prietenos la pensie. Prin mai prietenos înțeleg eu mai ieftin, dar și mai liniștit. Poate însemna undeva la țară, dar aproape totuși de un oraș,
Fie că ai 20, 30, 40 sau 50 de ani, pensionarea sau retragerea din activitate e bine să te preocupe, fiind un lucru care se construiește în timp. Generațiile dinaintea noastră au trăit alte vremuri și nu au avut cum să înțeleagă aceste aspecte, dar cred că pe noi ar trebui să ne preocupe.
Tu ce părere ai?
Nu vreau sa „politizez” comentariul dar, intr-o tara unde cultura financiara a populatiei este aproape de genunchiul broastei, unde ” sa ni se dea” este pe buzele majoritatii, unde restantele la intretinere, utilitati si credite ating cote inalte, sa vorbim despre a pune deoparte pentru zile grele, nu negre, este egal cu a predica in pustiu.
Hai sa va mai zic ceva: dintr-o populatie care este pe locul cinci in lume la consumul de alcool si pe locul doi in U.E., cat la suta dintre ei credeti ca vor avea, asa, o revelatie si vor economisi, investi sau cumpara pensii private pentru batranete ? Hmmm… putini, foarte putini… Pentru ca este cu muuuult mai interesant un iphone – negru mat, ori un bmw din 2012, decat sa economisesti / investesti / pui deoparte luna de luna niste bani.
Stiti ce ziceau oamenii pana acum cativa ani atunci cand le vorbeai de pensii private ? „Daca fug astia cu banii ?” De parca ING, Allianz, Generali si altii venisera special la noi sa fuga cu banii lu’ Gigel din Romania.
Acum stiti ce zic ? „Ehe… nu mai apuc eu pensia”. Asta-i cultura financiara la majoritatea populatiei. In special la segmentul < 45 !
CG, sunt de acord cu tine, cu un singur amendament: eu nu scriu aici pentru intreaga populatie (cu toate ca mi-as dori), ci pentru oamenii care ma citesc si care isi doresc deja sa faca ceva pentru ei…
Visez la pensionare anticipata, maxim la 45-47 de ani, sa ma mai bucur de viata cat voi fi in putere, eventual sa ne retragem pe o insula greceasca sau macar sa calatorim 4-5 luni pe an cu autorulota. Nu ma bazez deloc pe stat si nici macar pe pensii private (nu contribui la pilonul III) ca vad la parinti prin ce trec dupa o viata de munca. Incerc sa cheltui mult mai putin decat castig, sa nu (mai) urmez trendul casa mai mare/masina mai scumpa, sa investesc ( atat in active cat si in educatia copiilor) si apreciez in fiecare secunda ceea ce am mai de pret – familia si sanatatea.
Sfaturile sunt bune intr-o societate din vest.Acolo esti sigur ca vei iesi la pensie si iti vei primi acea pensie.In Romania tot ce aud este:”nu prind eu pensia”.Si recunosc ca a fost o vreme in care nici eu nu credeam ca o sa ies la pensie.Apoi am realizat ca de fapt am sanse.Si ma pregatesc.Am o casa unde sa ma retrag si sper ca voi avea si un fond care sa imi permita sa traiesc confortabil.Desi aici mai am de lucrat.Si cum sunt sanse ca atunci cand eu voi iesi la pensie fiica mea sa mearga la facultate se pare ca o sa am nevoie de un fond marisor.
Si eu tot aud atatea argumente antieconomisire, ca nu avem cum sa nu le auzim. Dar Iulia face o munca de pionierat aici si s-au adunat multi oameni care apreciaza sfaturile si ideile ei. Acest articol este dureros de real. Eu chiar sunt la 50 ;i am inceput sa citesc despre finante personale abia cu vreo 8 ani in urma. Nu ca as fi reyolvat problemele, niciodata nu se reyolva toate, dar am schimbat destul de mult in mentalitatea mea si am reusit sa schimb ceva si in cea a sotului, ceea ce este o performanta. Concluzia este ca ma bucur ca Iulia scrie ce scrie si bine ar fi sa dam ideile astea mai departe!
Daca primeam si 100 euro de cate ori am auzit replicile astea cu inutilitatile, aveam si garsoniera in Tenerife cumparata, si construiam lq vreo 10 scoli din Romania de la tara cate o toaleta 😀 . Dupa ani de discutii si argumente, o mica parte din persoanele cu care discut au inceput sa se gandeasca mai colea – deci nu sunt degeaba.
Eu am inceput sa ma gandesc la pensie de pe la 30 si ceva de ani cand parinti/socri s-au pensionat si se plangeau ca nu se descurca. E drept ca au avut si vreo 6-8 luni fara venit pana au primit pensia (si din urma), dar …. nu aveau nicio economie sa ii acopere lunile alea! plus ca injumatatitul venitului ( li s-a injumatatit de la 3 mii, nu se pupa cu calculul tau dar banui si pt ca unii din ei aveau si 40 ani contribuiti) si nici nu erau pregatiti pt asta! Banui ca niciunul nu isi calculase inainte valoarea pensiei, nu a simulat cum ar fi sa fie doar atat luna de luna, ci doar s-au gandit ca scapa de trezit zi de zi …
Acum linia mea e trasata. De multi ani ne descurcam ca si la pensie: cu ceva mai mult din juma din venit (cealalta juma se duc pe investitii: ipoteca la locuinta unde stam, avem pensii private in limita deductibila, fond de economii la copil, curs de limba mie, ceva economii etc) . Ba mai mult, vreau sa incep un business mic mic si toti banii castigati sa se duca in contul de economii: garsoniera in Tenerife, sa nu zic ca nu fac nimic pentru.
🙂 si noi traim acum la nivelul pe care l-am avea la pensie, restul economisim si investim (nu in bunuri , ci in noi ) .sincer, eu cred ca mai avem cca 10 ani in care suntem sexy ca angajati, avem energie si experienta, acum suntem la apogeu clar cum ar veni, asa ca acum tragem sa ne asternem cat putem. Dupa aia, tine si de noroc, daca nu-ti pierzi jobul /pozitia, o duci tot in sus, daca ai ghinion sa ramai fara, iti gasesti clar mult mult mai greu, deci acum e de construit si facut ceva
Adevarul e ca in ro va fi crunt cu pensia pt generatia mea (la anul fac 40) , a fost unul dintre motivele pt care n-am vrut sa ma prinda pensia in ro. Socrii mei pensionati anul asta au cu 300 lei mai mult decat parintii mei pensionati acum 7 ani, in conditiile in care toata viata lor au castigat minim triplu fata de ai mei. Au fost si destepti, nu stau doar pe pensie, dar daca ar fi fost sa se descurce doar din, ar fi fost nasol
Noi mai avem 28 de ani pana la pensie, sotul o sa aiba o pensie f buna, eu cam un pic mai mult decat minim, ca lucrez part time, dar aici sistemul e stabil, stiu ca e aproape sigura estimarea de realitate, noi pana la pensie achitam casa si vrem sa mai luam un ap pe care sa-l inchiriem, si daca nu reusim decat sa achitam casa, tot e ok, ca ea costa cat 2 ap, o vindem si luam 2 ap, unul genereaza venit, in unul stam. Si chiriile sunt si o sa ramana mari, ca e oras universitaro-tehnic cu multi expati si studenti. Dar daca ne stabilizam m ai bine aici, imi platesc si o pensie privata, deocamdata nu e prioritate ca poate peste 2-3 ani vanez un job full-time la multinationala si vine la pachet, deocamdata e copilul mic
Sunt de acord sa iti si traiesti viata, ca nu stii cand se termina, dar nici sa te trezesti la batranete pe drumuri, tot trebuie sa iti asterni un pic daca vrei sa dormi linistit
Diana, si iti dau pensie doar pt 28 ani contribuiti? legea tarii vecina si prietena de mai jos zice minim 40 ani, sau pensie minima (care e pe la 800, o suma f. mica in conditiile in care am dat de 2 aziluri langa noi: 1700 si 3000 de persoana pe luna) asa ca pensia privata in Belgia, in limita deductibila este o obisnuinta, si asta inca de la 16-18 ani, de la primele salarii.
Da, iti scade proportional anii necontribuiti sau poti opta sa-i acoperi tu
Cu mici exceptii, Romania nu se afla intr-o pozitie mai proasta sau mai buna fata de celelalte state din EU in legatura cu bugetul de pensii. In tarile din vest insa, oamenii sunt pregatiti psihologic pentru o pensie (f) mica in viitor. Astfel, fiecare „lucreaza” la completarea pensiei de stat prin diverse metode.
Altfel, sistemul european de pensii mi se pare ca este una din cele mai mari prostii implementate pe pamant. Ca si concept este o abominatie. Practic contributiile unui angajat sunt folosite in timp de real de pensionarii actuali, iar acelasi angajat trebuie sa aiba incredere ca atunci cand se va pensiona, va primi pensie de la un alt angajat. WTF?? Sunt atat de multe defecte de dimensiuni industriale in acest sistem… Cei ce au inventat si implementat idiotenea asta cred ca erau drogati bine.
O abordare moderna ar fi sa avem la dispozitie diverse tipuri de conturi, disponibile la orice institutie financiara, in care putem baga o anumita suma (cu o limita anuala). In aceste conturi ar trebui sa putem avea bani lichizi, actiuni, obligatiuni, etf-uri etc. Pentru banii depusi in aceste conturi ar trebui sa avem reducere fiscala. De asemenea, dividendele / cresterea de capital venita din produsele financiare din aceste conturi ar trebui sa fie netaxata. Cred ca in mare partea am descris sistemul american/canadian 🙂
whatever, eu sunt pregatit pentru pensie, abia o astept 😀
sistemul belgian e mixt si ceva mai rigid decat cea americana: exista contributie obligatorie la stat (ca si peste tot, si americanii au o suma minima) si apoi exista pensii private optionale:
– una contribuita de angajat, unde vreau (dedusa din impozite 960 euro, echivalent aleia romanesti de 400 euro = pilon 3)
-una contribuita de angajator, unde vrea ( pt mine maxim 5 mii pe an, dedusa, pilon 2)
toate partial deductibile.
Prima e atinsa la 67 ani, celelalte 2 la 62/65.
Le am pe toate 3. Pe no 2 si No 3 le pot folosi cand vreau dar cu penalizare evident, cu conditia sa fie investitie imobiliara (garantie pt pensie). Acum, tu pe cine stii, i s-a acceptat sa faca investitia imobiliara in alta tara europeana? 😀 ca asa tocmai mi-am aranjat pana la anul 20 mii euro avans pt locuinta in Tenerife 😀
Si inca o intrebare: ai examinat randamentele acestora? nu imi place ce vad si m-am uitat numai la ing si axa….singurul avantaj pe care il vad este deducerea fiscala si faptul ca contribui acum ca peste 20 ani nu o sa mai.
Si eu cred ca va fi f rau la pensie in toata Europa. Nu-s specialista, dar pensiile private imi pare ca sunt facute ca sa cistige firmele, nu oamenii.
Eu sunt fix la 50 ani, mi-ar fi placut sa gindesc ca azi si acum 20 ani, dar uite ca nu avea blog Iulia pe atunci 🙂 insa niciodata nu-i timp pierdut. Sunt o persoana optimista desi aparent pesimista, nu stiu cum sa ma exprim altfel si sunt convinsa ca viata o sa-mi aduca lucruri bune pina la virsta de pensie.
Nici in Franta nu-i deloc usor de gasit serviciu la 50, am incercat si concurs pentru functia publica si ma intreb daca nota foarte proasta la oral n-are legatura cu virsta (la scris am avut note mari).
Altfel nu ma vad aici plimbind un ciine la batrinete. Cred ca plecam in Romania, unde si daca n-avem bani, vindem apartamentul (de 4 camere care acum si-a marit f mult valoarea) si luam ceva mai mic . Sau pina atunci o sa luam ceva aici si vindem. Sotul are o parte din casa bunicilor la tara, la jumate de ora de oras, nu mi-ar displace ideea sa cultiv pe-acolo ceva, sa cresc o capra si niste gaini. Nu imi place sa ma proiectez in viitor, dar imi place sa cred ca o sa fiu o babutza activa .
Nici mie nu-mi place sa ma proiectez prea mult in viitor, doar imi conturez niste chestii
Crede-ma, NU iti doresti sa te retragi in ro la pensie, cand te incep bolile, sistemul medical e si mai varza decat cel de pensii. Recent am aflat ca o fosta colega traieste cosmarul pe care il aveam eu gandindu-ma ca raman acolo -unicul copil are cancer si strange bani pe internet sa-l trateze in strainatate. Macar in Olanda avem end of life clinics pt batranete, daca ma loveste vreo boala incurabila macar stiu ca mor decent, nu in dureri. Imi e groaza ca am parintii acolo si ca imbatranesc si nu stiu cum va fi. Poate ma scot astia din sarite ca mi-au lasat barbatul cu pneumonie fara antibiotic, dar per ansamblu nu mi-as dori sa ajung la mana sistemului medical romanesc. Noi nu excludem sa fim nevoiti sa, ca 30 de ani e o viata de om, dar e cumva solutia ultima. Lasa ca poti creste capre si gaini si in Franta 😊
Eu sper ca viata mea n-o sa se datoreze medicinei, ca nu ma incinta deloc ideea. Sper sa fiu destul de sanatoasa cit sa nu ajung asa. Am auzit povesti de groaza cu azilele de batrini de aici, unde scopul e sa-i tina in viata ca sa le ia banul, nu conteaza ca is ca niste legume, ii mai si drogheaza sa stea linistiti.
In sistemul medical romanesc am rude, sper sa am ceva pile acolo. Dar stiu si de acolo cazuri de groaza, deci nu stiu ce-i mai bine. Om trai si om vedea.
Eu sunt usor panicoasa in privinta asta, nu excesiv, dar simt nevoia sa ma simt cumva in siguranta
Si eu sper sa nu ajung in nici un sistem medical , daca nu-mi bat joc de mine (si nu-mi ) nici nu prea am sanse, ca partea genetica e chiar buna, si la mama si la tata pe cale de 3 generatii cate le-am cunoscut eu s-a murit de batranete sau de accidente gen cazut de pe casa la 80 de ani .dar hm, cum ne consumam noi, nu ma vad prasind in gradina, ducand vaca la camp si facand cozonaci la 87 de ani ca bunica 🙁
Meh, nu fac asta nici la 39 :p
am facut eu cozonaci la 39 si au fost mancati de toti! Dar la coada vacii nu ma duc neam 🙂 – tocmai ca stiu cata munca e. Dar daca e musai, as creste un porc 😀 😀 ( desi stiu ca la taiere o sa incep sa ma visez vegetariana cu frunze de papadie si brocolli toata ziua)
eu ma proiectez in viitor dar construita pe prezent :).
Cu sistemul medical romanesc sau altul, cat timp medicii nu sunt raspunzatori pt medicamentele prescrise gresit si cu efectele lor si nici producatorii nu platesc pentru efectele secundare, atunci prefer sa imi construiesc eu sanatatea si zic ca am reusit (nicio raceala in familie de 6 ani e cea mai buna proba, in pofida astmului si alergiilor la mine si bronsitelor alergice la copila).
Cu pensia, despre ales ro versus alta tara, eu zic ca si pana peste 10 ani e mult, dapoi 30. Asa ca e posibil sa fie mai ieftin in Anglia peste 30 ani decat in Ro 😀 . Oricum pe cine stiu eu acum, peste 30 ani sunt oale si ulcele asa ca ma bazez doar pe mine.
Da, si eu apreciez ideea de eutanasie, la cerere, daca nu mai am nicio speranta si suferinta e crunta – nu imi doresc sa fiu tinuta in viata de aparate doar de dragul de a fi tinuta in viata.
As adauga mici avantaje ale sistemului actual: putem cere pensionarea de la stat in tara in care ne convine. De ex. in Romania se poate cere pensionare si cu 15-20 ani contribuiti. In Belgia se cere ultimii 7 ani contribuiti aici (cred : D, nu stiu clar) si cum pensiile sunt taxate in anumite tari, cu siguranta ca nu m-ar deranja sa ma mut intr-o tara unde nu e taxa pe pensie.
O mica recomandare pentru cine are o varsta si nu ii ies calculele, anul acesta se poate contribui la pensie in Romania, pe ultimii 5 ani. Adica cine a lucrat la negru in ultimii 5 ani si investit 500 lei lunar ( cam asa e suma data la stat pt salariul minim pe economie) , poate sa isi acopere vechimea din urma la pensie cu echivalentul lui 3000 pe an. Conteaza pt cine are f. putini ani contribuiti la pensie. P.S. cifrele astea sunt estimative, nu stiu sigur, nu am fost la casa de pensii, dar e interesant scenariul pentru cei de peste 50 ani si mai ales cei de 60 ani.
Te iubesc cu calculele tale :))) imi asa completeaza pe ale mele
Eu zic ura eutanasia, really. E un pic ciudat pana te obisnuiesti cu contextul si legislatia. Mai toti cunoscutii mei au parinti care au ales asa, nu e usor pt ei, dar nu realizeaza (uneori le-am spus ) cum ar fi sa ai grija de o mama cu AVC, leguma, pe timp nedeterminat. Le e f greu urmasilor, sa stii, dar ei nu mai au idee cum e sa agonizezi odata cu persoana iubita ani in sir. ..
Anyway, sa nu-ti imaginezi filme, e totul ultrareglementat, poti sa-ti bifezi tu eutanasia cu 20 de ani inainte, daca ai cazut in drum si ajungi la spital, ai pus-o, te tin aia in viata pana la ordin juridic (au patit-o niste prieteni, frustrant, ca stiau ca mama voia sa se termine cand nu mai poate, dar ca sa ajungi la end of life clinics trebuie sa te duci singur, well, nik nu e simplu, pt ei a fost nasol, a durat 3 luni, iar ea suferea. .. )
Pe mine ma deranjeaza faza cu eutanasia. Bineinteles nu sunt de acord cu ideea de tinut in viata cu aparate. Parca in Franta doar partea asta e valabila, sa se renunte la mentinerea in viata cu indiferent ce prêt.
Daca decizi cu 20 ani inainte la rece e una, dar e in legea firii sa lupti pentru supravietuire, deci in momentul ala eu cred ca e altceva.
Oricum , faptul ca in putine locuri se practica, spune multe . Eu o vad ca pe o dezumanizare a societatii actuale. E o problema complicata , de-aia au fost multe dezbateri etice si pareri pro si contra.
Intotdeauna exista o zona gri, din toate punctele de vedere. Dar de ex cazurile pe care le stiu eu sunt f clare, gen cancer in faza terminala, accident vascular cu paralizie totala. Dar e ciudat, pt mine a fost usor socant sa constat ca mai toti parintii cunoscutilor au ales asa, e o alta lume. Prima oara cand am auzit ca xulica a anulat meetingul, ca sapt viitoare mama e programata la a fost weird
Dar gata, ma opresc ca vorbesc pe langa subiect prea mult
hahaha, uite prima declaratie de dragoste primita pt astazi!
Cu eutanasia, in Belgia pana acum stiu asa: se depune cerere si sunt 3 echipe medicale care musai sa dea acceptul. Fiecare comisie are un dosar unde tre sa dea ok-ul: medicul specialist, psiholog. Fiecare echipa e independenta de cea anterioara.
De ex. sunt unii in puscarie care cer periodic…si le e refuzat, pe mentiunea ca suferinta lor acolo e mare si e pedeapsa lor.
Mai trist este ca sunt unii refuzati. Si au decis sa se sinucida, aruncandu-se….
Ce mi se pare ok e ca aduce un cadru legal si preoejeaza si medicii. Pt ca se practica si in romania unde medicii dau la cererea familiei/pacientului din ce in ce mai multe medicamente sau reteta duble/tripla de morfina si ii da dreptul sa le aplice singur, desi stiu bine medicii ca pacientul nu duce doza aia …..ei bine romania e tara unde medicul poate scrie orice, dar in alte tari pt asa chestie medicul isi pierde dreptul de practica si face puscarie. Nu mai zic de moralitate.
Sincer, e foarte greu sa faci 20 de ani o treaba si apoi sa te reformezi pe ceva ce nu are nicio legatura cu ce-ai facut pana atunci. Eu chiar ma gandeam ca nu ar strica o lege a pensionarii prin care sa mai scada varsta de pensionare la cei care presteaza munci fizice grele.
Exista pentru muncile fizice grele. Minerii au iesit mereu mai repede la pensie pentru ca aveau alta clasa de pensionare si asta nu toti ci special cei care lucrau in subteran, mama a avut spor de toxicitate cand a lucrat cu chimicale ( si primea si lapte zilnic). In plus acestia au drept la mai multe zile de concediu pe an ca ceilalti, tocmai pentru a balansa efortul.
Eu ma gandesc daca nu pot negocia cu angajatorul sa imi puna sporurile astea in contractul de munca, asa, ca sunt eu draguta 😀 😀 😀 . Oare o verifica cineva? 😀
Si eu aveam program de 7 ore pentru spor de toxicitate cind am lucrat in Romania. La 2 jumate eram acasa.