Cu vreo 20 de ani în urmă, pe când primăvara se instalase confortabil la sfârșitul lui aprilie – perioada în care ne aflăm acum, da – și nu ne juca feste, așa cum se întâmplă din ce în ce mai des în zilele noastre, mamaia stătea de dimineață și până seara prin grădină, săpând, plivind, stropind… analizând cu atenție fiecare fir de iarbă și fiecare plantă care crescuse deja sau urma să crească în perioada următoare.
Mi-o amintesc și acum, micuță de statură, un pic plinuță, cu capoțelele ei înflorate și, invariabil, cu o foarfecă de grădină în buzunar, cu care tăia imediat ceea ce ochiul ei vigilent considera că e în plus, sau urma să se ofilească…
Un covor de flori de primăvară acoperea o parte a grădinii, iar altele se pregăteau să înflorească în perioada următoare. Trandafirii beneficiau de cel mai atent tratament, mamaia studia fiecare crenguță în parte și de pe fiecare zburau, rând pe rând, tot ceea ce considera ea în plus.
Avea un ochi atent și analiza foarte bine fiecare situație în parte pentru a menține exact crenguțele care urmau să susțină flori frumoase, așa cum nimeni, în toată Constanța nu avea. Și nu era doar părerea mea sau a ei, ci a multor persoane care ajungeau în curtea noastră sau doar o admirau de la poartă.
Câteva flori pe fiecare crenguță mare, atât poate trandafirul să ne dea… Dacă le lași să crească pe toate, nu are putere să le hrănească și, ori se usucă înainte de vreme, ori va avea flori mici și pipernicite. E ca în viață, mamaie. Nu poți să le ai pe toate. Dar dacă știi la ce să renunți și ce să păstrezi, vei avea parte de cei mai frumoși trandafiri.
Mi-am amintit peste ani de vorbele ei… mamaia se dusese, tata făcea tot posibilul să întrețină grădina, dar trandafirii ori refuzau să înflorească, ori aveau câteva flori mici, o amintire palidă a tot ceea ce fuseseră odată…
Vorbele ei căpătaseră, deodată, sens, iar zilele acestea m-am gândit destul de mult la ele.
Să știi la ce să renunți și ce să păstrezi…
Asta este cred esența a ceea ce încerc eu să transmit pe blog.
Fiecare dintre noi are la dispoziție un venit, mai mare sau mai mic, în funcție de pregătire, circumstanțe, oportunități, modul în care a știut să se descurce, noroc chiar…
Acest venit este, în 99% din situații cred, insuficient pentru visele, speranțele sau dorințele noastre.
Intervine aici rolul nostru, măiestria noastră: la fel cum mamaia tăia, cu ani în urmă, crenguțe și chiar boboci de trandafiri care considera ea că sunt în plus, la fel ne putem ajusta și noi dorințele la ceea ce avem.
Important însă este să învățăm ce tăiem și ce păstrăm.
Nu înseamnă un șir lung de renunțări, nu. Înseamnă doar exercițiu, înseamnă să înveți să te cunoști suficient încât să știi când să spui: Da, lucrul acesta merită, nu pot fără el, voi face tot posibilul să îl am și îi voi aloca un buget. Înseamnă și să știi că nu poți să spui așa ceva despre tot ce îți dorești sau îți iese în cale.
Pasul 2 ar fi și să găsești o variantă cu un preț cât mai bun, dacă tot te-ai hotărât să îl iei.
Cu ani în urmă cumpăram un asemenea produs de la primul magazin care îmi ieșea în cale, convinsă că e cel mai bun lucru pe care îl pot face. Mi-am dorit mult să îl dăruiesc, iar gestul a fost cu siguranță apreciat.
Nu mi-a părut vreo secundă rău că l-am cumpărat, doar că la vreo câteva zile o prietenă care pleca într-o delegație în străinătate m-a sunat să mă întrebe dacă nu cumva vreau să îmi ia ceva din magazinele fără taxe din aeroport. Îmi dădusem toți banii pe respectivul parfum, nu mai aveam ce face, dar de curiozitate am întrebat cât ar fi costat. Pentru a constata, peste 3 zile când s-a întors ea, că aș fi dat cam jumătate de preț pe același produs – cu siguranță original.
2 pași de învățat așadar:
- să învățăm să selectăm ce cumpărăm – tufa de trandafir nu va putea hrăni toate crenguțele care cresc, nu?
- să găsim variante cât mai bune de preț pentru ceea ce hotărâm că vom cumpăra. Și aici poate interveni o întreagă discuție, legată de reduceri adevărate, de calitatea fiecărui produs și tot așa. Ideea generală însă rămâne aceea de a exersa și a învăța. În timp de exemplu mi-am luat o mulțime de lucruri faine la prețuri excelente, de exemplu, din acest magazin – care și astăzi are o promoție foarte bună, dar am și învățat să am răbdare cu ei…
Da, știu că e simplu să rezumi totul și complicat să pui în aplicare.
E un lucru pe care însă îl învățăm împreună, zi de zi, și care nu are cum să îți iasă dacă perseverezi. Dacă aș aduna doar feedback-ul primit ocazional de mine de la persoane care, ajutate de acest blog, dar în special pentru că au conștientizat că se poate, au reușit o mulțime de lucruri în viața personală, în timp ce s-au și bucurat de viață/distrat/trăit, adică nu au privit economisirea ca pe o sumă de renunțări, cred că ți-aș putea enumera câteva sute de dovezi că se poate.
De la oameni reali, ca și tine.
Așadar… haide să învățăm împreună să selectăm ceea ce păstrăm :).
Tu ce părere ai?
Elena fr says
Ce parere am? Ca m-a impresionat cum ai scris. Ca intr-adevar e asa cum spui. Si imi place cind povestesti de bunicii tai.
Iulia says
Multumesc, Elena :).
Mie mi-e greu sa scriu articolele astea, pentru ca dau bine de tot la soricei cand o fac… Mamaia mea era un izvor nesecat de lectii de viata, desi la momentul respectiv aveam destul de multe dispute – ne-am apropiat si apreciat reciproc si mult doar după ce am avut eu vreo 18-19 ani.
Disputele astea erau gestionate magistral de ea, cand se inrautateau lucrurile (gazduia 4 copii in vacante, eu dupa o zi cu nepotica mea simt ca am tras la plug si-mi dau seama ce insemna pentru ea) venea cu o galeata de cartofi cat degetul – de curățat până la prânz, sau ne punea să alegem câte un săculeț de fasole, un kg de orez…
ionela says
Buna dimineața! Am invatat că nu tot ce imi apare in cale , imi si foloseste. Acum sunt intr o perioada a vieții cand am luat-o singura de la capăt si învăț sa ma descurc singura. Asa ca fiecare obiect este observat si cantarit bine inainte sa fie achiziționat. Cu bani putini iti poti permite multe, cu condiția sa alegi doar ce iti foloseste.
o femeie says
si eu avui o mamaie asa.
Cristina says
eu sunt printre cei care taie prea mult, ca sa zic asa. la polul opus e mama. ea n-ar taia nimic. Slava Domnului ca nu seman cu ea, ca ajungeam la sapa de lemn sau credite uriase pana acum!
Amy says
Ce frumoasa e introducerea cu trandafirii, m-ai emotionat. Eu cred ca trebuie sa fii cumpatat si rational, sa te gandesti bine ce-ti trebuie si ce cumperi doar pentru a-ti face un moft. Si nu zic ca-i neaparat rau sa-ti faci anumite mofturi daca iti permiti asta, insa e o problema atunci cand mofturile devin excese.
Cat despre variante pentru a gasi cele mai bune oferte de pret, sa stii ca exact asta fac eu in perioada asta: incerc sa-mi planific vacanta si sa vad unde putem merge la vara. Caut bilete de avion, cazare, ma gandesc cat am putea sta pentru a ne incadra intr-un anumit buget si tot asa. Inca nu m-am decis si nici nu vreau sa ma grabesc asa cum obisnuiesc sa fac eu de obicei…astept poate prind ceva reduceri la biletele de avion. 😀